FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
Tu, cel care vezi păcatul și-l urăști pe păcătos,
Ia aminte și învață de la Domnul tău, Hristos
Care-a spus cu Sfânta-i gură, apărând pe desfrânata:
„Cel ce-i fără de prihană, să arunce primul piatra!"
Dacă El n-a pedepsit-o pentru fapta ei văzută,
Nelăsându-i să-mplinească, după Lege-a ei osândă,
Cum poți tu, iubite frate, ce te crezi mai virtuos
Să te-nalți cu judecată chiar deasupra Lui Hristos?
Ce-a oprit cu Sfânta-i mână pe acei ce țineau piatra
Să lovească pe femeie, să-mplinească judecata...
Scris-a pe nisip păcatul, fiecărui ce-o hulea
Și lăsând cu toții piatra, au fugit din fața Sa.
Pentru unul care strigă mai cu ură decât toți,
Se apleacă și privindu-l, Domnul scrie simplu: „Hoț!"
Pentru toți ce țineau piatra, scris-a cu degetul Său:
„Ucigaș", „tâlhar", „fățarnic", „hulitor de Dumnezeu".
Vinovați suntem de-a valma și părtași la fapte rele,
Că și astăzi L-am ucide și i-am da oțet și fiere
Căci în lumea asta mare, încă nu s-a mai aflat
Nici un om la fel ca Domnul, fără vină și păcat.
Că femeia de-i iubită, poate n-ar mai desfrâna,
Iar bogatul de se-ndură, hoțul poate n-ar fura,
Nici credința nu ne-am pierde, dac-am cerceta Scriptura
Cleveteala am opri-o, dacă ne-am închide gura.
Cerșetori n-ar fi în lume, dac-am împărți din hrană
Nici copii uciși în pântec, dac-ai vrea să-ți spună: „Mamă!"
Nici bețivi, nici desfrânate, nici un om al nimănui,
Dacă te-ai opri să afli și să vezi necazul lui...
Nici bătrâni plângând amarnic în căsuța lor umilă
Dacă fiii lor, azi domni, ar simți un pic de milă
Și-ar veni iar la căsuța cu muscate în pridvor,
Cu o pâine și un zâmbet, ostoind al mamei dor.
Și copiii ar fi mai veseli și cu ochii mai senini
Dacă n-am munci departe, rătăcind printre străini,
Și nici noi n-am plânge singuri, când vedem că pentru bani
Am plecat lăsând în urmă ai copilăriei ani...
Am ajuns ca din mândrie să ne judecăm și Sfinții,
Să uitam învățătura ce-au avut-o și părinții,
Care au păstrat în suflet neatinsă, neschimbată
Sfânta lor credință-n Domnul și o dreaptă judecată.
(Versuri: Eliana Popa)