FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...
A trait protoparintele nostru Adam 930 de ani si inainte de a muri a venit Sfantul Arhanghel Uriil si l-a intrebat: "Adame, Adame, cum ti s-a parut viata?" Iar Adam a raspuns: "Sfinte Arhanghele, mi s-a parut ca a fost CA SI CAND AI INTRA PE O USA SI AI IESI PE ALTA!"
Iubiti credinciosi, ati auzit ce spunea Adam care a trait 930 de ani, iar noi traim 60-70-80 de ani, unii chiar mult mai putin si nici nu ne gandim la MOARTE si la VESNICIE.
CE VEI FACE TU ATUNCEA, DACĂ N-AI PE DUMNEZEU?
"Nu va fi belsug de-a pururi si nici mesele-ncărcate,
Vor veni si ani de lipsuri si de vremi intunecate;
Nu vor fi mereu părintii să muncească si să-ti strangă,
Vine-o zi ca-n casa goală, singuri ochii tăi să plângă;
Nu va fi tot libertate si senin si sărbătoare,
Vor veni si zile aspre cu furtuni şi cu incercare;
Nu vor fi mereu tot altii ca să poarte grijă-n toate,
In curand vei geme singur, sub intreaga greutate;
Nu vei fi tot impreună cu multimi si cu cantare,
Vin si despărtiri pe lume, sunt si pribegiri amare;
Nu vei fi mereu tot tanar si nici sănătos si bine,
Ce vei face-atuncea, dacă n-ai pe Dumnezeu cu tine?"
Daca un om isi pierde o oaie, o cauta cu ingrijorare; daca isi pierde boul, merge dupa el neintarziat; daca isi pierde magarul il cauta fiindca nu mai are liniste. ISI PIERDE OMUL SUFLETUL SAU si iata, mananca, bea si doarme linistit cu capul pe "PERNA NEPASARII" de parca ar trai o vesnicie.
Numai ca intr-o zi "VA LUA FOC" aceasta perna, insa, pentru unii oameni va fi "UN VESNIC PREA TARZIU"! De aceea, sa traim ca si cand AM MURI MAINE (sa fim mereu pregatiti) si sa muncim ca si cand AM TRAI O VESNICIE (cu constinciozitate).
T I M P U L
Stareţul Gavriil Aghioritul- Sfanta Manastire Cutlumus spune asa: "Unul dintre bunurile cele mai pretioase pe care Dumnezeu le-a daruit omului este timpul. Timpul se aseamana cu un adevarat razboi de tesut, ale carui ite sunt zilele si ale carui noduri sunt secundele. Daca ne pierdem averea, este posibil s-o refacem, daca ne pierdem sanatatea, cu ajutorul lui Dumnezeu si al medicilor este posibil s-o aflam, dar timpul pe care l-am pierdut, acela s-a dus pentru totdeauna. Aşa cum orice bobita de aur este pretioasa, la fel si orice clipa. Timpul este sfatuitorul cel mai intelept si invatatorul cel mai iscusit. Cel care il cheltuieste in zadar nu stie valoarea vietii".
Asadar:
"Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!" Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Amin!
O, T I M P P I E R D U T
O, timp pierdut in desfătări,
Si in plăceri desarte,
Cat mi-as dori să te mai am,
Acum in prag de moarte.
Cand candela-mi se stinge-ncet,
In viata mea tarzie,
Si sufletu-mi păseste gol,
Din lume-n vesnicie.
O, timpul meu si viata mea,
In fată-mi stati pierdute,
Nesimtitor am fost cu voi,
Odoarelor vandute.
Pe efemere desfătari,
Si osteneli desarte,
Pe ticăloasele cărări,
Pierdute in păcate.
O, timpul meu nepretuit,
De sufletu-mi zburdalnic,
Nu pot să te mai stăpanesc,
Si-acum te plang amarnic.
Ieri eram sigur că trăiesc,
O viată, lungă viată,
Iar azi in pragul vesniciei,
Osanda-mi stă in fată!
Preot Ioan.
A trait protoparintele nostru Adam 930 de ani si inainte de a muri a venit Sfantul Arhanghel Uriil si l-a intrebat: "Adame, Adame, cum ti s-a parut viata?" Iar Adam a raspuns: "Sfinte Arhanghele, mi s-a parut ca a fost CA SI CAND AI INTRA PE O USA SI AI IESI PE ALTA!"
Iubiti credinciosi, ati auzit ce spunea Adam care a trait 930 de ani, iar noi traim 60-70-80 de ani, unii chiar mult mai putin si nici nu ne gandim la MOARTE si la VESNICIE.
CE VEI FACE TU ATUNCEA, DACĂ N-AI PE DUMNEZEU?
"Nu va fi belsug de-a pururi si nici mesele-ncărcate,
Vor veni si ani de lipsuri si de vremi intunecate;
Nu vor fi mereu părintii să muncească si să-ti strangă,
Vine-o zi ca-n casa goală, singuri ochii tăi să plângă;
Nu va fi tot libertate si senin si sărbătoare,
Vor veni si zile aspre cu furtuni şi cu incercare;
Nu vor fi mereu tot altii ca să poarte grijă-n toate,
In curand vei geme singur, sub intreaga greutate;
Nu vei fi tot impreună cu multimi si cu cantare,
Vin si despărtiri pe lume, sunt si pribegiri amare;
Nu vei fi mereu tot tanar si nici sănătos si bine,
Ce vei face-atuncea, dacă n-ai pe Dumnezeu cu tine?"
Daca un om isi pierde o oaie, o cauta cu ingrijorare; daca isi pierde boul, merge dupa el neintarziat; daca isi pierde magarul il cauta fiindca nu mai are liniste. ISI PIERDE OMUL SUFLETUL SAU si iata, mananca, bea si doarme linistit cu capul pe "PERNA NEPASARII" de parca ar trai o vesnicie.
Numai ca intr-o zi "VA LUA FOC" aceasta perna, insa, pentru unii oameni va fi "UN VESNIC PREA TARZIU"! De aceea, sa traim ca si cand AM MURI MAINE (sa fim mereu pregatiti) si sa muncim ca si cand AM TRAI O VESNICIE (cu constinciozitate).
T I M P U L
Stareţul Gavriil Aghioritul- Sfanta Manastire Cutlumus spune asa: "Unul dintre bunurile cele mai pretioase pe care Dumnezeu le-a daruit omului este timpul. Timpul se aseamana cu un adevarat razboi de tesut, ale carui ite sunt zilele si ale carui noduri sunt secundele. Daca ne pierdem averea, este posibil s-o refacem, daca ne pierdem sanatatea, cu ajutorul lui Dumnezeu si al medicilor este posibil s-o aflam, dar timpul pe care l-am pierdut, acela s-a dus pentru totdeauna. Aşa cum orice bobita de aur este pretioasa, la fel si orice clipa. Timpul este sfatuitorul cel mai intelept si invatatorul cel mai iscusit. Cel care il cheltuieste in zadar nu stie valoarea vietii".
Asadar:
"Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam!" Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Amin!
O, T I M P P I E R D U T
O, timp pierdut in desfătări,
Si in plăceri desarte,
Cat mi-as dori să te mai am,
Acum in prag de moarte.
Cand candela-mi se stinge-ncet,
In viata mea tarzie,
Si sufletu-mi păseste gol,
Din lume-n vesnicie.
O, timpul meu si viata mea,
In fată-mi stati pierdute,
Nesimtitor am fost cu voi,
Odoarelor vandute.
Pe efemere desfătari,
Si osteneli desarte,
Pe ticăloasele cărări,
Pierdute in păcate.
O, timpul meu nepretuit,
De sufletu-mi zburdalnic,
Nu pot să te mai stăpanesc,
Si-acum te plang amarnic.
Ieri eram sigur că trăiesc,
O viată, lungă viată,
Iar azi in pragul vesniciei,
Osanda-mi stă in fată!
Preot Ioan.
