În biserică se bârfește, mai bine stau acasă, zic unii. Dacă ar fi să mă iau după bârfele din biserică, mai bine aș sta acasă…
Din păcate, cei ce intră în biserică nu înțeleg că trebuie să-și lase apucăturile lumești la intrarea ei. Pur și simplu unii aduc lumea în biserică. De aceea se roagă preotul în Altar, iar strana cântă înaintea ieșirii cu cinstitele daruri: „Toată grija cea lumească acum să o lepădăm, ca pe Împăratul tuturor primim, pe Cel nevăzut înconjurat de cete îngerești.„! Mai apoi, iese preotul cu crucea în mână și dă semnalul credincioșilor că va începe lucrare mare, cerească, dumnezeiască, de aceea mințile trebuie să se ridice la Cer. Ridicând crucea sus, deasupra capului, privind spre bolta bisericii („cerul”), preotul strigă cu voce autoritară: „Sus să avem inimile”! Adică acolo, la Tronul Dumnezeirii. Biserica toată răspunde în cor: „Avem către Domnul”!
Păi spuneți-mi dumneavoastră, că eu sunt mai greu de cap, unde este locul bârfei la Sfânta Liturghie? Unde se găsește acea pauză în slujbă, ca la cinema, când mergem să cumpărăm pop corn, ca să mai vorbim și să mai bârfim puțin? Eu nu am găsit pauza asta. Iubiții mei și-ai lui Hristos, Sfânta Liturghie este lucrare cerească. Îngeri, sfinți, Precista, Sfânta Treime, toți participă la ea. Vă rog, faceți eforturi ca să fiți atenți, și încet, încet, Dumnezeu vă va deschide ochii duhovnicești ca să o înțelegeți..Nu înmulțiți păcatele în biserică. Lepădați apucăturile lumești în afara sfintei biserici, căci nu-i loc pentru acestea în interiorul ei. Domnul să vă ajute.
Preot Sorin Croitoru