SUNTEM DIN LUMINĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Nimănui nu-i pasă, Doamne, de făcliile-nvechite,
Care știu să dea lumină, care știu ce-nseamnă foc
Și-au rămas înfipte-n ziduri sub arcadele-negrite,
Unde și-au făcut culcușul clipe, veacuri, la un loc.

Nimănui nu-i pasă, Doamne, că se stinge lumânarea,
Plânsul ei din bob de ceară, la icoanele cu sfinți,
Că Maria din Magdala își așteaptă condamnarea,
De la fariseii vremii și christoșii din arginți.

Doamne, nimănui nu-i pasă că-n priviri e-nfiptă bârna
Și adorm pe așternutul paielor din ochii triști!
Dacă Tu ești Adevarul, peste noi întinde mâna!
Și noi suntem din lumină, doar prin ea și Tu exiști!

ȚIE
Ție - tainică lumină ce pătrunzi printre zăbrele
Și sădești în mine bobul mântuirii de păcat,
Ție - rostul slovei scrise, adoratul rimei mele,
Îți închin pe-altarul vieții rodul binecuvântat.

Ție - drag poem de taină ce-mi înnebunești cuvântul
Cu atingeri plăsmuite sub al tâmplelor decor,
Ție - ce-mi săruți aripa ca să-mi iau spre cer avântul,
Îți aduc ofrandă versul pe altarul unui dor.

Ție - care-mi vindeci gândul depărtărilor străine
Și pătrunzi cu vorba-ți tandră răsăritul zorilor,
Ție îți dedic poemul, armoniile sublime,
Pentru ziua fericirii, când n-oi mai putea să zbor!

versuri: Felicia Stamatin