FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Oamenii văd adevărul /Fiecare-n felul său / Nu în felul lui cel unic / De-aici vine-atâta rău.
Un om de ştiinţă, mare învăţat, a cercetat cam ce valoare are corpul omenesc şi a constatat că un corp în greutate de 65 de kg, conţine 45 kg de apă şi grăsime, din care s-ar putea fabrica 7 kg de săpun, conţine cărbune pentru mină a 900 de creioane, fosfor pentru vârful a 2500 de chibrituri, fier pentru un cui mare, var pentru a spoi 20 m pătraţi de zid, puţin magneziu, foarte puţin sulf, sodiu, care abia dacă se ridică toate la câteva sute de mii de lei.
Unii văd în om o mână de ţărână, alţii un număr oarecare de elemente materiale fără o valoare deosebită. Unii văd în el numai forţă de muncă. Alţii văd un număr de statistică sau de inventar, un robot care se conduce şi se manevrează ca o simplă maşină. Religia creştină vede în om, chipul lui Dumnezeu, mărgăritarul cel preţios, mai scump decât toate valorile lumii. Aşadar cu totul altceva spune Sfânta Evanghelie: Ce-i va folosi omului de va dobândi lumea toată, dar îşi va pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16:26).
Omul nu se măsoară nici cu metrul, nici nu se cântăreşte cu kilogramul. Valoarea omului nu se poate cunoaşte după chipul de lut, după greutatea lui materială. Dacă îl judecăm pe om după trup, nu preţuieşte prea mult. Pământ eşti şi în pământ vei merge (Facerea 3:19). Omul este o fiinţă complexă care nu încape în limitele materiei (amintim cartea lui Alexis Carrel, Omul fiinţă necunoscută). Omul nu este floarea naturii cum îi zic materialiştii, ci coroana creaţiei, adică după cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul: UN MICROCOSMOS ÎN MACROCOSMOS. El întruneşte în sine elementele lumii materiale şi ale lumii spirituale, este un amestec de noroi şi cer, are trup muritor şi suflet nemuritor. Omul este chipul şi slava lui Dumnezeu (1 Corinteni 11:7).
Oamenii văd adevărul /Fiecare-n felul său / Nu în felul lui cel unic / De-aici vine-atâta rău.
Un om de ştiinţă, mare învăţat, a cercetat cam ce valoare are corpul omenesc şi a constatat că un corp în greutate de 65 de kg, conţine 45 kg de apă şi grăsime, din care s-ar putea fabrica 7 kg de săpun, conţine cărbune pentru mină a 900 de creioane, fosfor pentru vârful a 2500 de chibrituri, fier pentru un cui mare, var pentru a spoi 20 m pătraţi de zid, puţin magneziu, foarte puţin sulf, sodiu, care abia dacă se ridică toate la câteva sute de mii de lei.
Unii văd în om o mână de ţărână, alţii un număr oarecare de elemente materiale fără o valoare deosebită. Unii văd în el numai forţă de muncă. Alţii văd un număr de statistică sau de inventar, un robot care se conduce şi se manevrează ca o simplă maşină. Religia creştină vede în om, chipul lui Dumnezeu, mărgăritarul cel preţios, mai scump decât toate valorile lumii. Aşadar cu totul altceva spune Sfânta Evanghelie: Ce-i va folosi omului de va dobândi lumea toată, dar îşi va pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16:26).
Omul nu se măsoară nici cu metrul, nici nu se cântăreşte cu kilogramul. Valoarea omului nu se poate cunoaşte după chipul de lut, după greutatea lui materială. Dacă îl judecăm pe om după trup, nu preţuieşte prea mult. Pământ eşti şi în pământ vei merge (Facerea 3:19). Omul este o fiinţă complexă care nu încape în limitele materiei (amintim cartea lui Alexis Carrel, Omul fiinţă necunoscută). Omul nu este floarea naturii cum îi zic materialiştii, ci coroana creaţiei, adică după cuvântul Sfântului Maxim Mărturisitorul: UN MICROCOSMOS ÎN MACROCOSMOS. El întruneşte în sine elementele lumii materiale şi ale lumii spirituale, este un amestec de noroi şi cer, are trup muritor şi suflet nemuritor. Omul este chipul şi slava lui Dumnezeu (1 Corinteni 11:7).