FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Acest praznic al bucuriei a fost statornicit în același timp și de greci, și de ruși, în vremea împăratului grec Manuil și a țarului rus Andrei, spre pomenirea biruinței rușilor asupra bulgarilor și a grecilor asupra saracinilor, amândouă oștile luând biruință în aceeași zi. În amândouă bătăliile, oștile au purtat ca semn de biruință sfânta cruce.Mentionez ca bulgarii nu erau crestini si mai apoi in acest spatiu au trait cei mai multi sectari bogumili.
De aceea s-a poruncit ca în prima zi a lunii august, crucea să fie scoasă în mijlocul marii biserici Sfânta Sofia, Constantinopol,capitala Bizantului pe atunci,iar mai pe urmă purtată pe ulițe spre închinarea poporului și pomenirea ajutorului celui minunat dăruit de Dumnezeu în luptă prin sfânta cruce. Crucea scoasă spre închinare nu era una de rând, ci însăși cinstita cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Ea era ținută în biserica împărătească, de unde era scoasă în ziua de 31 iulie și dusă în biserica Sfânta Sofia, iar de acolo purtată pe ulițele cetății, spre sfințirea pământului și a văzduhului. APoi, în ziua de 14 august, sfânta cruce era dusă înapoi în biserica împărătească.Pe 15 august sarbatorim-Adormirea Maicii Domnului.
Icoană din veacul al XII-lea
Cerul, împreună cu tot pământul, se veselește: Proorocii, mucenicii, apostolii, sufletele drepților cu bucurie se veselesc acum, văzând pusă în mijloc Crucea cea dătătoare de viață, care mântuiește pe toți și sfințește cu darul pe cei credincioși. (Din Canonul Sfintei Cruci citit dimineața la Utrenie)
Noi, oamenii, cei ce umblăm ca pe mare prin valurile vieții și suntem înviforați de furtuna patimilor, cu credință să alergăm la Cinstita Cruce ca la o corabie de mântuire; și ea va alina valurile și vânturile și va potoli patimile. De aceea, să alergăm cu bucurie la limanul mântuirii cel fără de valuri. (Dintre Stihirile Sfintei Cruci cântate seara la Vecernie)
Frumoasă ești mai presus decât safirul și decât aurul și luminoasă ca soarele, dumnezeiască Cruce; fiind pusă înainte și de puterile cele înțelegătoare totdeauna înconjurată luminos, cu razele dumnezeieștii puteri, luminezi marginile lumii. (Din Canonul Sfintei Cruci citit dimineața la Utrenie)
Când vei veni pe pământ să judeci lumea pe care ai zidit-o, Doamne, oștile Tale cele îngerești mergând înainte, Crucea va străluci mai mult decât razele soarelui. Cu puterea ei milostivește-Te și mă mântuiește și pe mine, cel ce am greșit mai mu decât toți oamenii. (Din Canonul Sfintei Cruci citit dimineața la Utrenie)
Miniatură ce împodobește o Evanghelie din veacul al X-lea
Acest praznic al bucuriei a fost statornicit în același timp și de greci, și de ruși, în vremea împăratului grec Manuil și a țarului rus Andrei, spre pomenirea biruinței rușilor asupra bulgarilor și a grecilor asupra saracinilor, amândouă oștile luând biruință în aceeași zi. În amândouă bătăliile, oștile au purtat ca semn de biruință sfânta cruce.Mentionez ca bulgarii nu erau crestini si mai apoi in acest spatiu au trait cei mai multi sectari bogumili.
De aceea s-a poruncit ca în prima zi a lunii august, crucea să fie scoasă în mijlocul marii biserici Sfânta Sofia, Constantinopol,capitala Bizantului pe atunci,iar mai pe urmă purtată pe ulițe spre închinarea poporului și pomenirea ajutorului celui minunat dăruit de Dumnezeu în luptă prin sfânta cruce. Crucea scoasă spre închinare nu era una de rând, ci însăși cinstita cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Ea era ținută în biserica împărătească, de unde era scoasă în ziua de 31 iulie și dusă în biserica Sfânta Sofia, iar de acolo purtată pe ulițele cetății, spre sfințirea pământului și a văzduhului. APoi, în ziua de 14 august, sfânta cruce era dusă înapoi în biserica împărătească.Pe 15 august sarbatorim-Adormirea Maicii Domnului.
Icoană din veacul al XII-lea
Cerul, împreună cu tot pământul, se veselește: Proorocii, mucenicii, apostolii, sufletele drepților cu bucurie se veselesc acum, văzând pusă în mijloc Crucea cea dătătoare de viață, care mântuiește pe toți și sfințește cu darul pe cei credincioși. (Din Canonul Sfintei Cruci citit dimineața la Utrenie)
Noi, oamenii, cei ce umblăm ca pe mare prin valurile vieții și suntem înviforați de furtuna patimilor, cu credință să alergăm la Cinstita Cruce ca la o corabie de mântuire; și ea va alina valurile și vânturile și va potoli patimile. De aceea, să alergăm cu bucurie la limanul mântuirii cel fără de valuri. (Dintre Stihirile Sfintei Cruci cântate seara la Vecernie)
Frumoasă ești mai presus decât safirul și decât aurul și luminoasă ca soarele, dumnezeiască Cruce; fiind pusă înainte și de puterile cele înțelegătoare totdeauna înconjurată luminos, cu razele dumnezeieștii puteri, luminezi marginile lumii. (Din Canonul Sfintei Cruci citit dimineața la Utrenie)
Când vei veni pe pământ să judeci lumea pe care ai zidit-o, Doamne, oștile Tale cele îngerești mergând înainte, Crucea va străluci mai mult decât razele soarelui. Cu puterea ei milostivește-Te și mă mântuiește și pe mine, cel ce am greșit mai mu decât toți oamenii. (Din Canonul Sfintei Cruci citit dimineața la Utrenie)
Miniatură ce împodobește o Evanghelie din veacul al X-lea