FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Tămâia însoțește, de asemenea, orice act de cult, orice slujbă sau rugăciune săvârșite la biserică, la casa credinciosului sau în oricare alt loc. Tămâierea, înălțarea și răspândirea unor miresme binemirositoare prin arderea de tămâie, reprezintă mărturisirea credinței și a supunerii noastre față de Dumnezeu, prin fumul binemirositor care se înalță spre cer că semn al jerfei noastre, al gândului nostru și al inimii noastre deschise către Dumnezeu cu mulțumire și încredere. În același timp, tămâia binemirositoare este semn al prezenței lui Dumnezeu, a Duhului lui Dumnezeu, a cărui prezența se face simțită ca aducătoare de pace, de liniște, de bucurie. Această dublă semnificație a tămâierii, ca semn al jertfei omului care se înalță spre Dumnezeu și ca semn al prezenței harului lui Dumnezeu care coboară din cer, este foarte frumos ilustrată de rugăciunea prin care preotul binecuvântează tămâia înainte de a tămâia: Tămâie îți aducem Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh. Tămâia alungă forţele răului. Ca semn al prezenţei Sfântului Duh dar şi ca mărturisire printr-un semn văzut, material, a credinţei noastre în Dumnezeu şi a faptului că ne supunem şi ne închinăm Lui, respingând orice alt stăpân şi orice altă putere, mirosul şi fumul de tămâie are puterea de alungare a oricăror forţe ale răului, de oriunde ar veni acestea, din partea oamenilor sau din partea vrăjmaşului diavol, dar mai ales, are menirea de a îndepărta prezenţa şi lucrarea diavolului şi a duhurilor rele. De aceea în popor se spune “fuge ca dracul de tămâie”.
Cum se aprinde tămâia?
Pentru aprinderea tămâiei se foloseşte un cărbune special, prezentat sub formă de praf sau pastile, care se aprinde uşor şi ţine mult. Acesta se poate procura de la mănăstiri sau biserici, iar în ultimul timp chiar de la magazine de obiecte bisericeşti. La ţară se folosesc de obicei, cărbuni aprinşi. Orice altă soluţie, cu multe beţe de chibrit sau cu vată îmbibată în spirt nu este recomandată şi nu este deloc eficientă. Aşa cum ne îngrijim de atâtea lucruri pentru nevoile noastre, mult mai puţin însemnate decât tămâierea casei, putem să ne îngrijim puţin şi de cele necesare rugăciunii şi sfinţirii casei noastre.
Ne vorbeşte Biblia despre folosirea lumânării şi a tămâiei?
Folosirea lumânărilor şi a tămâiei are temei în Sfânta Scriptură, în viaţa şi tradiţia Bisericii dintotdeauna. Să ne amintim numai pilda celor zece fecioare care aşteptau pe Mirele Hristos cu candele aprinse (Matei 25, 1-8), pe creştinii din Troa, adunaţi în jurul Sfântului Pavel într-o cameră de sus “unde erau multe lumini” (Fapte 20,8); “şi cele şapte sfeşnice de aur care înconjurau pe Fiul Omului în Liturghia cerească (Apocalipsa 1, 12-20).
Tămâia este foarte obişnuită în cultul vechi-testamentar. Avem chiar reguli stricte privind folosirea tămâii la locul sfânt (Levitic 16,12…). În Vechiul Testament se vorbeşte despre “jertfe de tămâie pentru numele lui Dumnezeu” (Maleahi 1,11). Tămâia este asociată cu rugăciunea. “Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”, citim în psalmi (Psalm 140, 2).
În Apocalipsă avem o imagine din Liturghia cerească parcă luată din Liturghia noastră de duminica:
“Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţa de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor” (8, 3-4).
Extras din Părintele Coman Constantin, Casa creștinului, Editura Bizantină, București, 199
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/de-ce-tamaiem
Cum se aprinde tămâia?
Pentru aprinderea tămâiei se foloseşte un cărbune special, prezentat sub formă de praf sau pastile, care se aprinde uşor şi ţine mult. Acesta se poate procura de la mănăstiri sau biserici, iar în ultimul timp chiar de la magazine de obiecte bisericeşti. La ţară se folosesc de obicei, cărbuni aprinşi. Orice altă soluţie, cu multe beţe de chibrit sau cu vată îmbibată în spirt nu este recomandată şi nu este deloc eficientă. Aşa cum ne îngrijim de atâtea lucruri pentru nevoile noastre, mult mai puţin însemnate decât tămâierea casei, putem să ne îngrijim puţin şi de cele necesare rugăciunii şi sfinţirii casei noastre.
Ne vorbeşte Biblia despre folosirea lumânării şi a tămâiei?
Folosirea lumânărilor şi a tămâiei are temei în Sfânta Scriptură, în viaţa şi tradiţia Bisericii dintotdeauna. Să ne amintim numai pilda celor zece fecioare care aşteptau pe Mirele Hristos cu candele aprinse (Matei 25, 1-8), pe creştinii din Troa, adunaţi în jurul Sfântului Pavel într-o cameră de sus “unde erau multe lumini” (Fapte 20,8); “şi cele şapte sfeşnice de aur care înconjurau pe Fiul Omului în Liturghia cerească (Apocalipsa 1, 12-20).
Tămâia este foarte obişnuită în cultul vechi-testamentar. Avem chiar reguli stricte privind folosirea tămâii la locul sfânt (Levitic 16,12…). În Vechiul Testament se vorbeşte despre “jertfe de tămâie pentru numele lui Dumnezeu” (Maleahi 1,11). Tămâia este asociată cu rugăciunea. “Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”, citim în psalmi (Psalm 140, 2).
În Apocalipsă avem o imagine din Liturghia cerească parcă luată din Liturghia noastră de duminica:
“Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţa de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor” (8, 3-4).
Extras din Părintele Coman Constantin, Casa creștinului, Editura Bizantină, București, 199
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/de-ce-tamaiem
De ce tămâiem?
15:17, marți, 29 iulie, 2014 | Cuvinte-cheie: casa creştinului,
cateheză, credinta, forţele răului, raul, Sfântul Duh, tămâia
fum_de_tamaie
Tămâia însoțește, de asemenea, orice act de cult, orice slujbă sau
rugăciune săvârșite la biserică, la casa credinciosului sau în oricare
alt loc. Tămâierea, înălțarea și răspândirea unor miresme
binemirositoare prin arderea de tămâie, reprezintă mărturisirea
credinței și a supunerii noastre față de Dumnezeu, prin fumul
binemirositor care se înalță spre cer că semn al jerfei noastre, al
gândului nostru și al inimii noastre deschise către Dumnezeu cu
mulțumire și încredere.
În același timp, tămâia binemirositoare este semn al prezenței lui
Dumnezeu, a Duhului lui Dumnezeu, a cărui prezența se face simțită ca
aducătoare de pace, de liniște, de bucurie. Această dublă semnificație a
tămâierii, ca semn al jertfei omului care se înalță spre Dumnezeu și ca
semn al prezenței harului lui Dumnezeu care coboară din cer, este
foarte frumos ilustrată de rugăciunea prin care preotul binecuvântează
tămâia înainte de a tămâia: Tămâie îți aducem Ție, Hristoase Dumnezeul
nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în
jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul
Preasfântului Tău Duh.
Tămâia alungă forţele răului.
Ca semn al prezenţei Sfântului Duh dar şi ca mărturisire printr-un semn
văzut, material, a credinţei noastre în Dumnezeu şi a faptului că ne
supunem şi ne închinăm Lui, respingând orice alt stăpân şi orice altă
putere, mirosul şi fumul de tămâie are puterea de alungare a oricăror
forţe ale răului, de oriunde ar veni acestea, din partea oamenilor sau
din partea vrăjmaşului diavol, dar mai ales, are menirea de a îndepărta
prezenţa şi lucrarea diavolului şi a duhurilor rele. De aceea în popor
se spune “fuge ca dracul de tămâie”.
Cum se aprinde tămâia?
Pentru aprinderea tămâiei se foloseşte un cărbune special, prezentat sub
formă de praf sau pastile, care se aprinde uşor şi ţine mult. Acesta se
poate procura de la mănăstiri sau biserici, iar în ultimul timp chiar
de la magazine de obiecte bisericeşti. La ţară se folosesc de obicei,
cărbuni aprinşi. Orice altă soluţie, cu multe beţe de chibrit sau cu
vată îmbibată în spirt nu este recomandată şi nu este deloc eficientă.
Aşa cum ne îngrijim de atâtea lucruri pentru nevoile noastre, mult mai
puţin însemnate decât tămâierea casei, putem să ne îngrijim puţin şi de
cele necesare rugăciunii şi sfinţirii casei noastre.
Ne vorbeşte Biblia despre folosirea lumânării şi a tămâiei?
Folosirea lumânărilor şi a tămâiei are temei în Sfânta Scriptură, în
viaţa şi tradiţia Bisericii dintotdeauna. Să ne amintim numai pilda
celor zece fecioare care aşteptau pe Mirele Hristos cu candele aprinse
(Matei 25, 1-8), pe creştinii din Troa, adunaţi în jurul Sfântului Pavel
într-o cameră de sus “unde erau multe lumini” (Fapte 20,8); “şi cele
şapte sfeşnice de aur care înconjurau pe Fiul Omului în Liturghia
cerească (Apocalipsa 1, 12-20). Tămâia este foarte obişnuită în cultul
vechi-testamentar. Avem chiar reguli stricte privind folosirea tămâii la
locul sfânt (Levitic 16,12…). În Vechiul Testament se vorbeşte despre
“jertfe de tămâie pentru numele lui Dumnezeu” (Maleahi 1,11). Tămâia
este asociată cu rugăciunea. “Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia
înaintea Ta”, citim în psalmi (Psalm 140, 2). În Apocalipsă avem o
imagine din Liturghia cerească parcă luată din Liturghia noastră de
duminica: “Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţa de
aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile
tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul
tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu
rugăciunile sfinţilor” (8, 3-4).
Extras din Părintele Coman Constantin, Casa creștinului, Editura
Bizantină, București, 199
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/de-ce-tamaiem/
Moldova Ortodoxă
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/de-ce-tamaiem/
Moldova Ortodoxă
De ce tămâiem?
15:17, marți, 29 iulie, 2014 | Cuvinte-cheie: casa creştinului,
cateheză, credinta, forţele răului, raul, Sfântul Duh, tămâia
fum_de_tamaie
Tămâia însoțește, de asemenea, orice act de cult, orice slujbă sau
rugăciune săvârșite la biserică, la casa credinciosului sau în oricare
alt loc. Tămâierea, înălțarea și răspândirea unor miresme
binemirositoare prin arderea de tămâie, reprezintă mărturisirea
credinței și a supunerii noastre față de Dumnezeu, prin fumul
binemirositor care se înalță spre cer că semn al jerfei noastre, al
gândului nostru și al inimii noastre deschise către Dumnezeu cu
mulțumire și încredere.
În același timp, tămâia binemirositoare este semn al prezenței lui
Dumnezeu, a Duhului lui Dumnezeu, a cărui prezența se face simțită ca
aducătoare de pace, de liniște, de bucurie. Această dublă semnificație a
tămâierii, ca semn al jertfei omului care se înalță spre Dumnezeu și ca
semn al prezenței harului lui Dumnezeu care coboară din cer, este
foarte frumos ilustrată de rugăciunea prin care preotul binecuvântează
tămâia înainte de a tămâia: Tămâie îți aducem Ție, Hristoase Dumnezeul
nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în
jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul
Preasfântului Tău Duh.
Tămâia alungă forţele răului.
Ca semn al prezenţei Sfântului Duh dar şi ca mărturisire printr-un semn
văzut, material, a credinţei noastre în Dumnezeu şi a faptului că ne
supunem şi ne închinăm Lui, respingând orice alt stăpân şi orice altă
putere, mirosul şi fumul de tămâie are puterea de alungare a oricăror
forţe ale răului, de oriunde ar veni acestea, din partea oamenilor sau
din partea vrăjmaşului diavol, dar mai ales, are menirea de a îndepărta
prezenţa şi lucrarea diavolului şi a duhurilor rele. De aceea în popor
se spune “fuge ca dracul de tămâie”.
Cum se aprinde tămâia?
Pentru aprinderea tămâiei se foloseşte un cărbune special, prezentat sub
formă de praf sau pastile, care se aprinde uşor şi ţine mult. Acesta se
poate procura de la mănăstiri sau biserici, iar în ultimul timp chiar
de la magazine de obiecte bisericeşti. La ţară se folosesc de obicei,
cărbuni aprinşi. Orice altă soluţie, cu multe beţe de chibrit sau cu
vată îmbibată în spirt nu este recomandată şi nu este deloc eficientă.
Aşa cum ne îngrijim de atâtea lucruri pentru nevoile noastre, mult mai
puţin însemnate decât tămâierea casei, putem să ne îngrijim puţin şi de
cele necesare rugăciunii şi sfinţirii casei noastre.
Ne vorbeşte Biblia despre folosirea lumânării şi a tămâiei?
Folosirea lumânărilor şi a tămâiei are temei în Sfânta Scriptură, în
viaţa şi tradiţia Bisericii dintotdeauna. Să ne amintim numai pilda
celor zece fecioare care aşteptau pe Mirele Hristos cu candele aprinse
(Matei 25, 1-8), pe creştinii din Troa, adunaţi în jurul Sfântului Pavel
într-o cameră de sus “unde erau multe lumini” (Fapte 20,8); “şi cele
şapte sfeşnice de aur care înconjurau pe Fiul Omului în Liturghia
cerească (Apocalipsa 1, 12-20). Tămâia este foarte obişnuită în cultul
vechi-testamentar. Avem chiar reguli stricte privind folosirea tămâii la
locul sfânt (Levitic 16,12…). În Vechiul Testament se vorbeşte despre
“jertfe de tămâie pentru numele lui Dumnezeu” (Maleahi 1,11). Tămâia
este asociată cu rugăciunea. “Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia
înaintea Ta”, citim în psalmi (Psalm 140, 2). În Apocalipsă avem o
imagine din Liturghia cerească parcă luată din Liturghia noastră de
duminica: “Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţa de
aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile
tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul
tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu
rugăciunile sfinţilor” (8, 3-4).
Extras din Părintele Coman Constantin, Casa creștinului, Editura
Bizantină, București, 199
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/de-ce-tamaiem/
Moldova Ortodoxă
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/de-ce-tamaiem/
Moldova Ortodoxă
De ce tămâiem?
15:17, marți, 29 iulie, 2014 | Cuvinte-cheie: casa creştinului,
cateheză, credinta, forţele răului, raul, Sfântul Duh, tămâia
fum_de_tamaie
Tămâia însoțește, de asemenea, orice act de cult, orice slujbă sau
rugăciune săvârșite la biserică, la casa credinciosului sau în oricare
alt loc. Tămâierea, înălțarea și răspândirea unor miresme
binemirositoare prin arderea de tămâie, reprezintă mărturisirea
credinței și a supunerii noastre față de Dumnezeu, prin fumul
binemirositor care se înalță spre cer că semn al jerfei noastre, al
gândului nostru și al inimii noastre deschise către Dumnezeu cu
mulțumire și încredere.
În același timp, tămâia binemirositoare este semn al prezenței lui
Dumnezeu, a Duhului lui Dumnezeu, a cărui prezența se face simțită ca
aducătoare de pace, de liniște, de bucurie. Această dublă semnificație a
tămâierii, ca semn al jertfei omului care se înalță spre Dumnezeu și ca
semn al prezenței harului lui Dumnezeu care coboară din cer, este
foarte frumos ilustrată de rugăciunea prin care preotul binecuvântează
tămâia înainte de a tămâia: Tămâie îți aducem Ție, Hristoase Dumnezeul
nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în
jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul
Preasfântului Tău Duh.
Tămâia alungă forţele răului.
Ca semn al prezenţei Sfântului Duh dar şi ca mărturisire printr-un semn
văzut, material, a credinţei noastre în Dumnezeu şi a faptului că ne
supunem şi ne închinăm Lui, respingând orice alt stăpân şi orice altă
putere, mirosul şi fumul de tămâie are puterea de alungare a oricăror
forţe ale răului, de oriunde ar veni acestea, din partea oamenilor sau
din partea vrăjmaşului diavol, dar mai ales, are menirea de a îndepărta
prezenţa şi lucrarea diavolului şi a duhurilor rele. De aceea în popor
se spune “fuge ca dracul de tămâie”.
Cum se aprinde tămâia?
Pentru aprinderea tămâiei se foloseşte un cărbune special, prezentat sub
formă de praf sau pastile, care se aprinde uşor şi ţine mult. Acesta se
poate procura de la mănăstiri sau biserici, iar în ultimul timp chiar
de la magazine de obiecte bisericeşti. La ţară se folosesc de obicei,
cărbuni aprinşi. Orice altă soluţie, cu multe beţe de chibrit sau cu
vată îmbibată în spirt nu este recomandată şi nu este deloc eficientă.
Aşa cum ne îngrijim de atâtea lucruri pentru nevoile noastre, mult mai
puţin însemnate decât tămâierea casei, putem să ne îngrijim puţin şi de
cele necesare rugăciunii şi sfinţirii casei noastre.
Ne vorbeşte Biblia despre folosirea lumânării şi a tămâiei?
Folosirea lumânărilor şi a tămâiei are temei în Sfânta Scriptură, în
viaţa şi tradiţia Bisericii dintotdeauna. Să ne amintim numai pilda
celor zece fecioare care aşteptau pe Mirele Hristos cu candele aprinse
(Matei 25, 1-8), pe creştinii din Troa, adunaţi în jurul Sfântului Pavel
într-o cameră de sus “unde erau multe lumini” (Fapte 20,8); “şi cele
şapte sfeşnice de aur care înconjurau pe Fiul Omului în Liturghia
cerească (Apocalipsa 1, 12-20). Tămâia este foarte obişnuită în cultul
vechi-testamentar. Avem chiar reguli stricte privind folosirea tămâii la
locul sfânt (Levitic 16,12…). În Vechiul Testament se vorbeşte despre
“jertfe de tămâie pentru numele lui Dumnezeu” (Maleahi 1,11). Tămâia
este asociată cu rugăciunea. “Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia
înaintea Ta”, citim în psalmi (Psalm 140, 2). În Apocalipsă avem o
imagine din Liturghia cerească parcă luată din Liturghia noastră de
duminica: “Şi a venit un înger şi a stat la altar, având cădelniţa de
aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile
tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul
tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu
rugăciunile sfinţilor” (8, 3-4).
Extras din Părintele Coman Constantin, Casa creștinului, Editura
Bizantină, București, 199
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/de-ce-tamaiem/
Moldova Ortodoxă
Citiţi mai multe articole interesante pe siteul: http://ortodox.md/articole/de-ce-tamaiem/
Moldova Ortodoxă