FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
Moto: „Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă“ (1Timotei 4:7).
Iubiţi credincioşi,
Preot Ioan
Credinţa noastră creştin ortodoxă se întemeiază pe adevărurile descoperite de Dumnezeu, adică pe Revelaţia sau Descoperirea Dumnezeiască.
Revelaţia dumnezeiască se săvârşeşte pe cale naturală prin cunoaşterea lui Dumnezeu din măreţia naturii şi pe cale supranaturală, pe calea credinţei.
Dumnezeu S-a descoperit oamenilor „în multe rânduri şi în multe feluri“ (Evrei 1:1), dându-le acestora învăţătura necesară mântuirii, învăţătură care s-a păstrat nealterată în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie. Şi pentru că în Sfânta Scriptură nu sunt scrise „toate câte a făcut Iisus“ (Ioan 20:30-31), Biserica s-a preocupat să păstreze şi învăţătura nescrisă, astfel luând naştere SFÂNTA TRADIŢ IE. Cum putem defini Sfânta Tradiţie?
Sfânta Tradiţie sau Predania, este acea învăţătură divină, păstrată de Biserică şi transmisă apoi prin viu grai, din generaţie în generaţie. Întreaga învăţătură a Mântuitorului Iisus Hristos a fost o Sfântă Tradiţie, pentru că El nu a scris nimic. O parte din această învăţătură orală s-a scris într-un răstimp de aproape 1.500 de ani, adică de la Moise şi până la autorul Apocalipsei, Sfântul Ioan Evanghelistul (Sfânta Scriptură), iar cealaltă parte s-a scris şi ea, tot în timp (Sfânta Tradiţie propriu-zisă). Indiscutabil, atât Sfânta Scriptură cât şi Sfânta Tradiţie AVEAU ŞI AU aceeaşi valoare mântuitoare:
În afară de Sfânta Tradiţie există şi o falsă tradiţie?
În afară de Sfânta Tradiţie există şi falsă tradiţie. De multe ori femeile credincioase se învaţă unele pe altele (uneori în mod greşit), în loc să meargă să vorbească cu un preot după cum ne îndeamnă Mântuitorul: „Duceţi-vă ş i arătaţi-vă preoţilor“ (Luca 17:14). Şi astfel datorită învăţăturilor greşite, ia naştere FALSA TRADIŢIE.
Tradiţiile false pot fi de două feluri: scrise sau nescrise.
- Talismanul - Visul Maicii Domnului - Epistolia Maicii Domnului Cele scrise: - Epistolia Mântuitorului - Brâul - Cele 12 vineri etc. - Scosul din fiare - Fusul Cele nescrise: - Deschisul şi interpretarea Sfintelor Evanghelii - Căzutul la ieşirea cu Sfintele Daruri - Aşezarea pe jos a diferitelor obiecte, la ieşirea cu Sfintele Daruri
Ce este „Visul Maicii Domnului“?
În aceste vremuri în care păcatul cucereşte din ce în ce mai multe suflete, Dumnezeu a rânduit creştinilor ortodocşi să se folosească de cărţi duhovniceşti. Sunt cărţi despre lupta împotriva patimilor, despre viaţa de după moarte, dobândirea Rugăciunii lui Iisus etc. Însă pe lângă aceste cărţi, circulă şi Visul Maicii Domnului, Talismanul, Talismanele Domnului, Epistoliile, Povestire dureroasă despre mulţimea patimilor Domnului nostru Iisus Hristos...
Visul Maicii Domnului este o cărţulie apocrifă pe care mulţi dintre credincioşi sunt atraşi să o cumpere pentru că are pe copertă o icoană a Maicii Domnului şi chiar o cruce.
Oamenii o cumpără îndeosebi pentru că au auzit de la alţii că „aşa e bine“. Adam şi Eva nu au fost împinşi direct spre păcat, ci mai întâi amăgiţi, convinşi că „aşa e bine“. Analizând conţinutul cărţuliei Visul Maicii Domnului, cu ajutorul logicii elementare observăm mai multe aspecte.
► Această cărţulie nu are nici autor şi nici binecuvântarea unui episcop a Sfintei Biserici Ortodoxe (lucru care ne dovedeşte că nu trebuie cumpărată şi purtată).
► Scrie în cărţulie: „Visul Maicii Domnului îl găsim tipărit în urmă cu sute de ani în codicele vremii...“.
Oare aşa să fie? Cu câte sute de ani în urmă şi în care codice este scris Visul Maicii Domnului din moment ce nu apare şi nu s-a făcut niciodată referire la el în cărţile de cult bisericesc?.
► Scrie apoi: „Visul Maicii Domnului este o rugă ciune sfântă care n-a putut fi înfrântă niciodată ...“. Oare aşa să fie? În primul rând, Visul Maicii Domnului nu este o rugăciune, ci doar o relatare, o descriere a patimilor ce le vor avea cei ce ajung în iad şi în al doilea rând de-ar fi o rugăciune nu am mai auzit până acum de rugăciune care poate fi „înfrântă“.
► În continuare este scris: „Femeia însărcinată de o va citi va naş te cu uşurinţă ...“. Oare aşa să fie? Femeia însărcinată va naşte cu uşurinţă nu purtând Visul Maicii Domnului sau citindu-l, ci dacă este spovedită şi împărtăşită.
► Apoi scrie: „Cel ce va citi Visul Maicii Domnului, cu trei zile înainte de sfârşitul vieţii sale, va vedea în somnul să u pe Prea Sfânta Fecioră Maria...“. Oare aşa să fie? Dintre cei care au purtat şi citit Visul Maicii Domnului nici-unul n-a visat pe Maica Domnului cu trei zile înainte de moarte.
► În continuare putem citi: „Şi de va scrie cineva Visul Maicii Domnului, îl va purta ş i în casă îl va avea, de acea casă 3 diavolul nu se va apropia...“. Oare aşa să fie? Dacă Visul Maicii Domnului are o aşa mare putere înseamnă că nici nu mai este nevoie să facem sfeştania casei, ci doar ne cumpărăm Visul Maicii Domnului şi gata, diavolii înspăimântaţi vor fugi din casa noastră. Diavolul nu se împiedică nicicum de această cărţulie, vine şi în Biserică cu îngăduiala lui Dumnezeu chiar şi la cei care au Visul Maicii Domnului în buzunar, distrăgându-le atenţia de la slujbă, făcându-i să vorbească, să râdă...
► Mai este scris: „De va că lători cineva şi va avea acest vis lângă sine nu se va teme de grindină , de fulgere ş i de toată moartea grabnică ...“ Oare aşa să fie? Pentru cei ce călătoresc există în Molitfelnic şi în Aghiasmatar o rugăciune specială în care se spune printre altele: „Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care eşti calea cea adevărată, Cel ce ai călătorit împreună cu Luca şi Cleopa în drum spre Emaus, călătoreşte Doamne şi cu robii tăi aceştia (numele...)“.
► Apoi scrie: „Cine va purta Visul Maicii Domnului va afla milă la judecată , iar la ieş irea lui din viaţă i se va ară ta Hristos dimpreună cu Maica lui cea Sfântă , iar un înger îi va lua sufletul ş i-l va duce în Împă ră ţia Cerurilor, veselindu-se cu toţi drepţii cei bineplă cuţi din veac...“.Oare aşa să fie? În cele scrise mai sus nu se aminteşte nimic despre rugăciune, post, fapte bune, căinţă sinceră, lacrimi vărsate pentru păcatele noastre cele multe şi mari, spovedanie, împărtăşanie, participarea în fiecare Duminică la Sfânta Liturghie. Se înţelege aşadar că un om care nu face nimic din cele amintite mai sus, ci doar poartă în buzunar sau în portofel Visul Maicii Domnului, oricât de nepocăit ar fi, în ceasul morţii i se va arăta spre cinstire Însuşi Iisus Hristos dimpreună cu Maica lui şi cu Îngerul păzitor... Iubiţi credincioşi,
Există oameni care cred în Dumnezeu, dar care nu se înduhovnicesc (nu înaintează în credinţă) fiindcă şi-au cumpărat Visul Maicii Domnului sau un Talisman şi se mărginesc la acestea spunând: „Eu am credinţa mea, o am în suflet, nu ştiu de ce trebuie să merg la Biserică“. Dacă cred în Dumnezeu, şi bine fac, de ce mai merg la Biserică să-şi boteze copiii, că doar... au credinţa în suflet. De ce mai merg în faţa Sfântului Altar pentru cununia religioasă, că doar... au credinţa în suflet. Este ca şi cum am spune: Am credinţa în suflet, că există şcoală de şoferi. Dar asta nu înseamnă că am şi absolvit şcoala şi că vom primi vreodată carnetul... Dacă vom fi prinşi la volan fără carnet vom merge la închisoare. Aşa va fi cu cei care „au credinţa în suflet“, dar au uitat poruncile lui Dumnezeu şi îndeosebi pe cea de-a patra: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei (duminica) să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar în ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine, că în şase zile a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o!“ Un bun creştin nu trebuie să se lase amăgit doar de titlul Visul Maicii Domnului şi de faptul că pe coperta ei scrie că face parte din Tezaurul Ortodoxiei. Acestea ascund doar dulceaţa otrăvitoare a falsei tradiţii. Oamenii cred că prezenţa în buzunar a cărţii Visul Maicii Domnului se substituie harului divin: nu mai este nevoie de post, rugăciune, mers la Biserică, spovedanie, împărtăşanie etc. Visul apără, Visul sfinţeşte, Visul îl scapă pe purtător de înec, boală, moarte năpraznică... Vrei să naşti fără dureri? Nimic mai simplu: citeşte Visul. Vreţi să ştiţi când veţi muri? Citiţi Visul.
Şirul asigurărilor poate continua, dar noi întrebăm: Care Sfânt Apostol a îndemnat astfel? Care Sfânt Părinte l-a purtat în buzunar sau în portofel? Nici unul! De aceea, iubiţi credincioşi nu vă lăsaţi amăgiţi de asemenea „reţete duhovniceşti“. Nu vă lăsaţi amăgiţi să credeţi că această cărţulie este sfinţită. Nu există rugăciuni de sfinţire a cărţilor, nici măcar pentru Sfânta Evanghelie sau pentru Biblie (deoarece conţinutul lor este sfânt). Şi dacă nici citirea Sfintei Evanghelii sau a Biblie nu-i sfinţeşte în mod automat pe cititorii lor, cu atât mai puţin poate sfinţi această cărţulie apocrifă, neverificată de nimeni şi pe care Sfânta Tradiţie n-a inclus-o niciodată în rândul cărţilor canonice. Astăzi nivelul cultural al omenirii a crescut foarte mult şi odată cu el şi metodele de amăgire sunt cu mult mai viclene şi mai subtile. Ca o dovadă în plus a celor scrise mai sus în partea dreaptă sus (pagina 5), puteţi vedea coperta unei cărticele editate de Sfânta Mănăstire Dervent (aflată în judeţul Constanţa), semnată de Părintele Arsenie Papacioc ce are un titlu sugestiv:
Efecte înşelătoare: Talismanul, Visul, Epistolia şi altele. Visul Maicii Domnului are o rudă apropiată care se numeşte Talismanul. Şi în această cărţulie amăgirile curg:
● Dacă atingi cu Talismanul umărul drept al bolnavului omul acela se vindecă cu desăvârşire (oare se face perfect sănătos?);
● Dacă -l citeşti ţi se iartă păcate câtă frunză în codru şi cât nisip pe fundul mării (oare se iartă păcatele fără Taina Sfintei Spovedanii?);
● Dacă -l porţi la piept nici glonţul nu trece prin tine (deci Talismanul este un fel de vestă antiglonţ)... Astăzi, din păcate nu numai Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă tipăreşte cărţile bisericeşti. Sunt foarte multe edituri particulare, conduse de către laici (oameni fără pregătire teologică corespunzătoare). Cu toate acestea un ajutor preţios în selectarea cărţilor ziditoare de suflet îl aflăm pe foaia de frontiscipiu, unde putem găsi girul Ortodoxiei pentru acea carte, prin binecuvântarea scrisă a unui episcop. Iar dacă vrem să avem un adevărat folos spre mântuirea sufletor noastre în locul Visului şi al Talismanului să cumpărăm şi să citim zilnic, dacă se poate: Acatistul Maicii Domnului, Paraclisele Maicii Domnului, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistele diferiţilor Sfinţi, Psaltirea, Ceaslovul etc. şi să ne rugăm folosindu-ne de ele cât mai des cu putinţă.
De mare folos sufletesc ne este să citim Vieţile Sfinţilor, Filocalia (cele 12 volume), şi câte mai multe cărţi din colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (PSB).
BIBLIOGRAFIE: Biblia, E.I.B.M., Bucureşti, 1994; Arhimandrit Filotei Zervakos, Lupta împotriva hulei, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003; Povestire dureroasă despre mulţimea patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, Editura Agapis, Bucureşti, 2002; Talismanele Domnului, Ediţie îngrijită de Florian Dudaş, Editura Lumina, Oradea; Molitfelnic, E.I.B.M., 6 Bucureşti, 2002; Preot prof. dr. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, E.I.B.M., Bucureşti, 2002. 7
CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
Moto: „Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă“ (1Timotei 4:7).
Iubiţi credincioşi,
Preot Ioan
Credinţa noastră creştin ortodoxă se întemeiază pe adevărurile descoperite de Dumnezeu, adică pe Revelaţia sau Descoperirea Dumnezeiască.
Revelaţia dumnezeiască se săvârşeşte pe cale naturală prin cunoaşterea lui Dumnezeu din măreţia naturii şi pe cale supranaturală, pe calea credinţei.
Dumnezeu S-a descoperit oamenilor „în multe rânduri şi în multe feluri“ (Evrei 1:1), dându-le acestora învăţătura necesară mântuirii, învăţătură care s-a păstrat nealterată în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie. Şi pentru că în Sfânta Scriptură nu sunt scrise „toate câte a făcut Iisus“ (Ioan 20:30-31), Biserica s-a preocupat să păstreze şi învăţătura nescrisă, astfel luând naştere SFÂNTA TRADIŢ IE. Cum putem defini Sfânta Tradiţie?
Sfânta Tradiţie sau Predania, este acea învăţătură divină, păstrată de Biserică şi transmisă apoi prin viu grai, din generaţie în generaţie. Întreaga învăţătură a Mântuitorului Iisus Hristos a fost o Sfântă Tradiţie, pentru că El nu a scris nimic. O parte din această învăţătură orală s-a scris într-un răstimp de aproape 1.500 de ani, adică de la Moise şi până la autorul Apocalipsei, Sfântul Ioan Evanghelistul (Sfânta Scriptură), iar cealaltă parte s-a scris şi ea, tot în timp (Sfânta Tradiţie propriu-zisă). Indiscutabil, atât Sfânta Scriptură cât şi Sfânta Tradiţie AVEAU ŞI AU aceeaşi valoare mântuitoare:
În afară de Sfânta Tradiţie există şi o falsă tradiţie?
În afară de Sfânta Tradiţie există şi falsă tradiţie. De multe ori femeile credincioase se învaţă unele pe altele (uneori în mod greşit), în loc să meargă să vorbească cu un preot după cum ne îndeamnă Mântuitorul: „Duceţi-vă ş i arătaţi-vă preoţilor“ (Luca 17:14). Şi astfel datorită învăţăturilor greşite, ia naştere FALSA TRADIŢIE.
Tradiţiile false pot fi de două feluri: scrise sau nescrise.
- Talismanul - Visul Maicii Domnului - Epistolia Maicii Domnului Cele scrise: - Epistolia Mântuitorului - Brâul - Cele 12 vineri etc. - Scosul din fiare - Fusul Cele nescrise: - Deschisul şi interpretarea Sfintelor Evanghelii - Căzutul la ieşirea cu Sfintele Daruri - Aşezarea pe jos a diferitelor obiecte, la ieşirea cu Sfintele Daruri
Ce este „Visul Maicii Domnului“?
În aceste vremuri în care păcatul cucereşte din ce în ce mai multe suflete, Dumnezeu a rânduit creştinilor ortodocşi să se folosească de cărţi duhovniceşti. Sunt cărţi despre lupta împotriva patimilor, despre viaţa de după moarte, dobândirea Rugăciunii lui Iisus etc. Însă pe lângă aceste cărţi, circulă şi Visul Maicii Domnului, Talismanul, Talismanele Domnului, Epistoliile, Povestire dureroasă despre mulţimea patimilor Domnului nostru Iisus Hristos...
Visul Maicii Domnului este o cărţulie apocrifă pe care mulţi dintre credincioşi sunt atraşi să o cumpere pentru că are pe copertă o icoană a Maicii Domnului şi chiar o cruce.
Oamenii o cumpără îndeosebi pentru că au auzit de la alţii că „aşa e bine“. Adam şi Eva nu au fost împinşi direct spre păcat, ci mai întâi amăgiţi, convinşi că „aşa e bine“. Analizând conţinutul cărţuliei Visul Maicii Domnului, cu ajutorul logicii elementare observăm mai multe aspecte.
► Această cărţulie nu are nici autor şi nici binecuvântarea unui episcop a Sfintei Biserici Ortodoxe (lucru care ne dovedeşte că nu trebuie cumpărată şi purtată).
► Scrie în cărţulie: „Visul Maicii Domnului îl găsim tipărit în urmă cu sute de ani în codicele vremii...“.
Oare aşa să fie? Cu câte sute de ani în urmă şi în care codice este scris Visul Maicii Domnului din moment ce nu apare şi nu s-a făcut niciodată referire la el în cărţile de cult bisericesc?.
► Scrie apoi: „Visul Maicii Domnului este o rugă ciune sfântă care n-a putut fi înfrântă niciodată ...“. Oare aşa să fie? În primul rând, Visul Maicii Domnului nu este o rugăciune, ci doar o relatare, o descriere a patimilor ce le vor avea cei ce ajung în iad şi în al doilea rând de-ar fi o rugăciune nu am mai auzit până acum de rugăciune care poate fi „înfrântă“.
► În continuare este scris: „Femeia însărcinată de o va citi va naş te cu uşurinţă ...“. Oare aşa să fie? Femeia însărcinată va naşte cu uşurinţă nu purtând Visul Maicii Domnului sau citindu-l, ci dacă este spovedită şi împărtăşită.
► Apoi scrie: „Cel ce va citi Visul Maicii Domnului, cu trei zile înainte de sfârşitul vieţii sale, va vedea în somnul să u pe Prea Sfânta Fecioră Maria...“. Oare aşa să fie? Dintre cei care au purtat şi citit Visul Maicii Domnului nici-unul n-a visat pe Maica Domnului cu trei zile înainte de moarte.
► În continuare putem citi: „Şi de va scrie cineva Visul Maicii Domnului, îl va purta ş i în casă îl va avea, de acea casă 3 diavolul nu se va apropia...“. Oare aşa să fie? Dacă Visul Maicii Domnului are o aşa mare putere înseamnă că nici nu mai este nevoie să facem sfeştania casei, ci doar ne cumpărăm Visul Maicii Domnului şi gata, diavolii înspăimântaţi vor fugi din casa noastră. Diavolul nu se împiedică nicicum de această cărţulie, vine şi în Biserică cu îngăduiala lui Dumnezeu chiar şi la cei care au Visul Maicii Domnului în buzunar, distrăgându-le atenţia de la slujbă, făcându-i să vorbească, să râdă...
► Mai este scris: „De va că lători cineva şi va avea acest vis lângă sine nu se va teme de grindină , de fulgere ş i de toată moartea grabnică ...“ Oare aşa să fie? Pentru cei ce călătoresc există în Molitfelnic şi în Aghiasmatar o rugăciune specială în care se spune printre altele: „Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care eşti calea cea adevărată, Cel ce ai călătorit împreună cu Luca şi Cleopa în drum spre Emaus, călătoreşte Doamne şi cu robii tăi aceştia (numele...)“.
► Apoi scrie: „Cine va purta Visul Maicii Domnului va afla milă la judecată , iar la ieş irea lui din viaţă i se va ară ta Hristos dimpreună cu Maica lui cea Sfântă , iar un înger îi va lua sufletul ş i-l va duce în Împă ră ţia Cerurilor, veselindu-se cu toţi drepţii cei bineplă cuţi din veac...“.Oare aşa să fie? În cele scrise mai sus nu se aminteşte nimic despre rugăciune, post, fapte bune, căinţă sinceră, lacrimi vărsate pentru păcatele noastre cele multe şi mari, spovedanie, împărtăşanie, participarea în fiecare Duminică la Sfânta Liturghie. Se înţelege aşadar că un om care nu face nimic din cele amintite mai sus, ci doar poartă în buzunar sau în portofel Visul Maicii Domnului, oricât de nepocăit ar fi, în ceasul morţii i se va arăta spre cinstire Însuşi Iisus Hristos dimpreună cu Maica lui şi cu Îngerul păzitor... Iubiţi credincioşi,
Există oameni care cred în Dumnezeu, dar care nu se înduhovnicesc (nu înaintează în credinţă) fiindcă şi-au cumpărat Visul Maicii Domnului sau un Talisman şi se mărginesc la acestea spunând: „Eu am credinţa mea, o am în suflet, nu ştiu de ce trebuie să merg la Biserică“. Dacă cred în Dumnezeu, şi bine fac, de ce mai merg la Biserică să-şi boteze copiii, că doar... au credinţa în suflet. De ce mai merg în faţa Sfântului Altar pentru cununia religioasă, că doar... au credinţa în suflet. Este ca şi cum am spune: Am credinţa în suflet, că există şcoală de şoferi. Dar asta nu înseamnă că am şi absolvit şcoala şi că vom primi vreodată carnetul... Dacă vom fi prinşi la volan fără carnet vom merge la închisoare. Aşa va fi cu cei care „au credinţa în suflet“, dar au uitat poruncile lui Dumnezeu şi îndeosebi pe cea de-a patra: „Adu-ţi aminte de ziua odihnei (duminica) să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar în ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine, că în şase zile a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o!“ Un bun creştin nu trebuie să se lase amăgit doar de titlul Visul Maicii Domnului şi de faptul că pe coperta ei scrie că face parte din Tezaurul Ortodoxiei. Acestea ascund doar dulceaţa otrăvitoare a falsei tradiţii. Oamenii cred că prezenţa în buzunar a cărţii Visul Maicii Domnului se substituie harului divin: nu mai este nevoie de post, rugăciune, mers la Biserică, spovedanie, împărtăşanie etc. Visul apără, Visul sfinţeşte, Visul îl scapă pe purtător de înec, boală, moarte năpraznică... Vrei să naşti fără dureri? Nimic mai simplu: citeşte Visul. Vreţi să ştiţi când veţi muri? Citiţi Visul.
Şirul asigurărilor poate continua, dar noi întrebăm: Care Sfânt Apostol a îndemnat astfel? Care Sfânt Părinte l-a purtat în buzunar sau în portofel? Nici unul! De aceea, iubiţi credincioşi nu vă lăsaţi amăgiţi de asemenea „reţete duhovniceşti“. Nu vă lăsaţi amăgiţi să credeţi că această cărţulie este sfinţită. Nu există rugăciuni de sfinţire a cărţilor, nici măcar pentru Sfânta Evanghelie sau pentru Biblie (deoarece conţinutul lor este sfânt). Şi dacă nici citirea Sfintei Evanghelii sau a Biblie nu-i sfinţeşte în mod automat pe cititorii lor, cu atât mai puţin poate sfinţi această cărţulie apocrifă, neverificată de nimeni şi pe care Sfânta Tradiţie n-a inclus-o niciodată în rândul cărţilor canonice. Astăzi nivelul cultural al omenirii a crescut foarte mult şi odată cu el şi metodele de amăgire sunt cu mult mai viclene şi mai subtile. Ca o dovadă în plus a celor scrise mai sus în partea dreaptă sus (pagina 5), puteţi vedea coperta unei cărticele editate de Sfânta Mănăstire Dervent (aflată în judeţul Constanţa), semnată de Părintele Arsenie Papacioc ce are un titlu sugestiv:
Efecte înşelătoare: Talismanul, Visul, Epistolia şi altele. Visul Maicii Domnului are o rudă apropiată care se numeşte Talismanul. Şi în această cărţulie amăgirile curg:
● Dacă atingi cu Talismanul umărul drept al bolnavului omul acela se vindecă cu desăvârşire (oare se face perfect sănătos?);
● Dacă -l citeşti ţi se iartă păcate câtă frunză în codru şi cât nisip pe fundul mării (oare se iartă păcatele fără Taina Sfintei Spovedanii?);
● Dacă -l porţi la piept nici glonţul nu trece prin tine (deci Talismanul este un fel de vestă antiglonţ)... Astăzi, din păcate nu numai Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă tipăreşte cărţile bisericeşti. Sunt foarte multe edituri particulare, conduse de către laici (oameni fără pregătire teologică corespunzătoare). Cu toate acestea un ajutor preţios în selectarea cărţilor ziditoare de suflet îl aflăm pe foaia de frontiscipiu, unde putem găsi girul Ortodoxiei pentru acea carte, prin binecuvântarea scrisă a unui episcop. Iar dacă vrem să avem un adevărat folos spre mântuirea sufletor noastre în locul Visului şi al Talismanului să cumpărăm şi să citim zilnic, dacă se poate: Acatistul Maicii Domnului, Paraclisele Maicii Domnului, Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistele diferiţilor Sfinţi, Psaltirea, Ceaslovul etc. şi să ne rugăm folosindu-ne de ele cât mai des cu putinţă.
De mare folos sufletesc ne este să citim Vieţile Sfinţilor, Filocalia (cele 12 volume), şi câte mai multe cărţi din colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti (PSB).
BIBLIOGRAFIE: Biblia, E.I.B.M., Bucureşti, 1994; Arhimandrit Filotei Zervakos, Lupta împotriva hulei, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003; Povestire dureroasă despre mulţimea patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, Editura Agapis, Bucureşti, 2002; Talismanele Domnului, Ediţie îngrijită de Florian Dudaş, Editura Lumina, Oradea; Molitfelnic, E.I.B.M., 6 Bucureşti, 2002; Preot prof. dr. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, E.I.B.M., Bucureşti, 2002. 7