Singura preocupare a trei fete la vârsta adolescenţei era să aibă mâini frumoase. Foloseau cele mai scumpe creme şi loţiuni şi-şi
pierdeau vremea şi banii cu îngrijirea mâinilor. Într-o zi, când cele trei fete ieşiseră la plimbare şi se odihneau într-un parc, de unde pornea un drum în urcuş, li s-a alăturat o alta fată, cam la vârsta măritişului. Aceasta ascultă conversaţia lor despre marea preocupare ce o aveau de
a-şi păstra mâinile cât mai frumoase şi, instinctiv, şi-a privit propriile mâini. Erau
cam butucănoase, cu bătături
din cauza
muncii,
cu unghiile nu tocmai îngrijite şi vopsite şi lungi precum erau ale celor trei adolescente. S-au uitat şi acestea la mâinile ei şi au râs.
În momentul acela a apărut în faţa lor o bătrânică, nu prea elegant îmbrăcată, obosită.
Le-a rugat pe fete s-o ajute să urce panta, mai ales
că avea şi o sacoşă destul de grea în mână. Cele trei „graţii“ au strâmbat din nas, s-au uitat la mâinile lor şi nici nu s-au gândit să se mişte din loc. Cealaltă s-a repezit de îndată, i-a luat sacoşa şi a ajutat-o
să urce dealul.
Când au ajuns sus, fata cu mâinile urate şi batranica s-au oprit si dintr-o data prefacuta in inger ,
batranica a luat mainile fetei intr-ale sale si i-a spus
: „Fata mea, cele mai frumoase mâini
sunt cele care ajută pe alţii!“