POEZIOARE ,,,PRELUATE DIN..,, POPAS DUHOVNICESC"

POEZIOARE ,,,PRELUATE DIN..,, POPAS DUHOVNICESC"

Integrame

Timpul vieţii scurt fiind

Cine are-nţelepciune,

Îl petrece doar făcând
Fel de fel de fapte bune.

Dar să vezi ispită mare:
Copilaşi, tătici şi mame
Timpiul liber şi-l omoară
Absorbiţi de integrame.

La birou, în tren vezi oameni
Concentraţi stând ziua-ntreagă
Şi dezleagă integrame,
Dar, pe ei cine-i... dezleagă ?
   

Desfrânata de pe masă

O proorocire spune
Că, la vremea de apus,
Desfrânata o să joace
La creştin pe masă, sus.

Desfrânata, din păcate,

Este, clar, televizorul
Care,-n filme desfrânate,
Întinează tot poporul.

Cei mai mulţi creştini, ia seama,
L-au fixat la răsărit
Să le fie şi icoană,
Căci alt loc n-au mai găsit.

   

Sacoşile de plastic

Azi sacoşile de plastic,
După cum băgăm de seamă,
Au un rol drăcesc fantastic:
Fac păcatelor reclamă.

Căci pe ele vezi pozate
Băuturi din Occident,
Domnişoare dezbrăcate
Sau ţigări Marlboro, Kent.

Mulţi le poartă, chiar cu fală;
Ca nişte bolnavi isterici;
Ba, mai mult, cu îndrăzneală
Vin cu ele şi-n biserici.


In loc de icoană

În maşini, autobuze,
Am văzut, nu doar odată,

Atârnat lângă icoană
Şi o poză "deocheată".

Iată câtă rătăcire
La creştinii de acum
Care-amestecă-n neştire
Ce e rău cu ce e bun.

Cui te-nchini iubite frate ?
Ori Măicuţii Preacurate,
Ori femeii necurate ?
La doi domni, ştii..., nu se poate.
   

O creştină postitoare

Dacă ajunezi, cumva,

Să n-o faci, nicicând, cu fală;
Fii voios, nu te-ntrista,
Unge-ţi faţa şi ţi-o spală !

Se întâmplă, (nu prea des),
La vecernie, spre seară,
Când e vineri, mai ales,
S-auzi câte-o surioară:

"N-ai anaforă părinte ?
Căci, eu, azi am ajunat !".
Iată cum astfel de "sfinte"
Plata lumii şi-au luat.

   

Horoscopul

Mulţi creştini citesc ziarul
Urmărind un singur scop:

Ca să-şi afle viitorul
Prevestit de horoscop.

Dar să vezi ce păcăleală
Pentru cei naivi de tot,
Căci nu sunt două ziare
Cu acelaşi horoscop.

Totuşi au ceva comun:
Nici un horoscop sfătos
Nu îndeamnă pe creştin
Să urmeze lui Hristos !


Potcoava salvatoare

Vezi la unii pe maşini,
Ori în faţă, ori în spate ,
Că îţi vine să suspini,

O potcoavă agăţată.

Scopul ei îl ştiţi prea bine:
Să le-aducă mult "noroc"
De-or intra-n coliziune
Sau de ia maşina foc.

Când doreşti ca o potcoavă
Să te scape de la moarte,
Asta e o boală gravă,
Căci de Domnul eşti departe !
   

Extremă

Unele creştine, frate,
Ca s-arate că-s smerite,
Umblă-n negru îmbrăcate,
Pân' la ochi îmbrobodite.

Prin biserici fac metanii
Chiar şi-n zilele oprite
Şi se gudură când unii

Le zic "maici" acestor "sfinte".

Nici la modă, nici aşa,
Nu ne mântuieşte portul,
Iar căinţa-n casa ta,
Dacă... ăsta-ţi este scopul.

   

Dezlegare

Dacă moare vreun creştin,
Babele au grijă mare
Să nu uite, precum ştim,
Ca să-l lege de picioare.

Cel mai mult pe mort ajută
Rugăciunea de iertare,
Ce de preot e făcută,
Şi-i numită dezlegare.

Dat mi-a fost s-aud cândva
Că aceea-i dezlegare
Când dezleagă cineva
Piedica de la picioare.


Inscripţii pe tricouri

Nu mai ştie tineretul,
Astăzi, cum să se îmbrace;
Că-i înşeală rău "şiretul"
Care are şi mijloace.

La mulţi tineri, pe tricouri,
Ai să vezi imagini triste:
Sigle, steaguri, stranii chipuri
Sau inscripţii sataniste.

Şi cum scrisu-i în engleză,
Ei, ce sunt creştini, ia seama,
Fac de fapt, în astă speţă,
Propagandă lui... satana.
   

Guma de mestecat

Vezi părinţi şi copilaşi
Mestecând absenţi o gumă,
Iar când scot vreun balonaş,
Îţi fac scârbă, zici că-i spumă.

Ambalajul unei gume
Are rol "educativ"
Căci, prin poze de renume,
Îl corupe pe naiv.

Mestecatul ăsta, frate,
Seamănă a rumegat
Şi, deşi, nu-i scris în Carte,
Nu-i departe de... fumat.

   

Ca lumea

Omul are trei vrăjmaşi:
Lumea, diavolul şi trupul,
Care-l luptă pe "ostaş"
Toată viaţa şi-n tot timpul.

Lumea - crâncenă ispită -

Fără de nici un temei,
E mereu nemulţumită
Că nu faci pe placul ei.

Pentru asta mulţi îţi spun,
C-a ieşit o vorb-acuma,
Că un lucru-i foarte bun
Dacă e făcut... "ca lumea".


Politeţe

După raţiuni ştiute
Drept ar fi, aşa-i lăsat,
Ca femeia să sărute
Mâna dreaptă, la bărbat.

Însă lumea s-a schimbat,
A-mbrăcat o nouă haină,
Căci l-auzi azi pe bărbat:
"Săru' mâna, scumpă doamnă !"

Dar când preotul zăresc
Spun un "Sărut mâna", greu,
Unii chiar îl ocolesc
Ca... să nu le meargă rău.
   

Handicap

Când se supără-ntre ei
Tinerii, nu ştiu de ce,
Zic aşa, fără temei:
"Măi, handicapatule !"

Când i-auzi te-apuci de cap
Şi te-ntrebi cu indignare:
Despre care handicap
Este vorba, frăţioare ?

Totuşi e adevărat,
Tinerii cam au dreptate;
S-au născut c-un handicap:

Educaţia, măi, frate !

   

Parastasul modern

Pentru unii, parastasul
E o slujbă de iertare,
Căci în viaţă răposatul
A greşit, ca fiecare.

Însă pentru mulţi din semeni
E comemorare doar
Şi-un prilej pentru rudenii
Să se întâlnească, iar.

De aceea uneori,
După ce se infierbântă,
O fac lată, până-n zori,
Şi pun muzica de cântă.