Cât de smerit şi de bun eşti,
Cât de adânc Ţi-este cuvântul
Şi faptele dumnezeieşti!
Smerenia-Ţi fără de margini
Chipul divin Ţi-la ascuns,
Si’abia Taborul ne arată
Puţin din cum esti Tu, Iisus.
Prin ochii Sfinţilor Apostoli
Si-n spusa lor Te-am cunoscut
Ca Fiul Tatălui din ceruri
Si stralucirea Ţi-am vazut.
Celor patrunsi de Adevărul
Şi dragostea duhovnicească,
De pe Tabor, le-arăţi printrânsii
Puţin din slava Ta cerească.
O slavă a dumnezeirii,
Ce’neaca totu-n bucurie,
În slava tainelor divine,
Şi-n dragostea din veşnicie.
Că ai venit smerit pe lume
Si-n chip atâta de firesc
Spre-a nu ne’nspăimanta cu slava
Si chipul Tău Dumnezeiesc.
Nici nu Ţi-ai aratat puterea
Si nici dreptatea Ta divină
(Ce ne aruncă în osândă),
Ci mila-Ţi toată, în lumină.
Azi pe Tabor, slăvita-ţi faţă
Întrece soarele-n lucire,
Dar sub smerenie si milă
În pace sfânta si’n iubire.
O strălucire ce ne cheamă,
Şi-o dragoste ce străluceşte
Cu mult mai mult decât lumina,
Care nu arde, ci sfinţeşte.
O strălucire care’ntrece
Orice lumină’n strălucire,
Un alb mai viu ca al zăpezii
Ce’mbracă totul în iubire.
Uimiţi şi înecaţi de slava
Şi măreţia Ta cerească
Apostoli,martorii minunii
Nu mai stiau ce să vorbească.
Şi noi uimiţi, Iisus ca dânşii
Azi, Te vedem prin ochii lor,
Şi auzim din nor pe Tatăl
Spre’ncredinţarea tuturor.
Câtă smerenie divină !
Ce blând şi bun ne eşti Iisus !
Ce’ai îndurat de dragul nostru,
Şi ce iertare ne-ai adus !
Cuvântul Tău stăbate lumea
În sus şi-n jos , în lung şi-n lat
Vădind lumina şi iubirea
Din Dumnezeu cu-adevărat.
În el vedem Iisus minunea,
Şi chipul Tău de pe Tabor,
Puterea şi dumnezeirea,
Care, vorbeşte tuturor.
Vedem lumina învierii
Şi chipul Tău blând şi smerit,
Lucind în Adevărul sacru,
Cum pe Tabor ai strălucit.
NICOLAE MIREAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu