Din Izvorul Luminii sublime
Coboară-mi lumină în gând
Şi pace-n umila-mi micime
De la Tine Păstorul meu blând.
Revarsă-mi în inimă iubire
Ca şi eu doar iubire să ofer,
Mângâie-mi neputincioasa fire
Ca din Tine să respir, să sper…
Trimite-mi Doamne blândeţe
Să pot oricând a mângâia
Şi lacrimi curate în tristeţe
Cu rugăciunea să pot tămâia.
Paşii mei să nu obosească
Pe drumul spinos al vieţii,
Mâna să dăruie, să nu cârtească
Spre Lazării de la porţile cetăţii.
Ochii mei să privească la Cer
La deşertăciuni să nu ia aminte,
Să înveţe că toate se sting, pier
În inimă să cânte sfintele cuvinte.
MARIA-LUCIA CORNEA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu