Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne:
„Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
Bucuria mea, Dumnezeu a pus in fiecare dintre noi, CONSTIINTA, judecator drept, care stie ce este bine si ce este rau. Mai cu seama, in fata constiintei nu avem nici un cuvant de aparare, fiindca, noi nu cadem in pacate din nestiinta, ci din trandavia sufletului si a nepasarii fata de virtute.
CONSTIINTA, este glasul lui Dumnezeu din om.
CONSTIINTA este ca o oglinda de negraita finete, limpezime si sinceritate.
Parintele Dumitru Staniloae spune: "Cine nu mai aude glasul constiintei, nu mai aude nici glasul lui Dumnezeu".
Zice Sfantul Evanghelist Matei (5:25-26): "Impaca-te cu parasul tau (adica, impaca-te cu constiinta ta, prin spovedanie cu sinceritate si cainta) pana esti pe cale (adica pana esti in viata, fiindca, daca ai murit nu se mai poate schimba nimic), ca nu cumva parasul (adica constiinta ta) sa te dea pe mana Judecatorului (adica Iisus Hristos).
Judecatorul sa te dea pe mana temnicerului (adica pe mana diavolului) ca sa fiii aruncat in temnita (adica in iad). Adevar graiesc tie, nu vei iesi de acolo pana ce nu vei plati (adica vei ispasi) si cel din urma banut (adica toate pacatele tale)".
Pacatele se iarta prin spovedanie, dar, trebuie ispasite prin suferinta, ori aici (in viata aceasta), ori acolo (in osanda iadului).
Dupa placere, urmeaza durere.
Care desfatare este lipsita de intristare?
Cand ne vine “Factura pacatelor”, sa zicem: “Asa-mi trebuie pentru pacatele mele!” si sa-i multumin Lui Dumnezeu ca ingaduie sa ni le ispasim aici, in viata aceasta si nu in adancul iadului. Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/
Bucuria mea, Dumnezeu a pus in fiecare dintre noi, CONSTIINTA, judecator drept, care stie ce este bine si ce este rau. Mai cu seama, in fata constiintei nu avem nici un cuvant de aparare, fiindca, noi nu cadem in pacate din nestiinta, ci din trandavia sufletului si a nepasarii fata de virtute.
CONSTIINTA, este glasul lui Dumnezeu din om.
CONSTIINTA este ca o oglinda de negraita finete, limpezime si sinceritate.
Parintele Dumitru Staniloae spune: "Cine nu mai aude glasul constiintei, nu mai aude nici glasul lui Dumnezeu".
Zice Sfantul Evanghelist Matei (5:25-26): "Impaca-te cu parasul tau (adica, impaca-te cu constiinta ta, prin spovedanie cu sinceritate si cainta) pana esti pe cale (adica pana esti in viata, fiindca, daca ai murit nu se mai poate schimba nimic), ca nu cumva parasul (adica constiinta ta) sa te dea pe mana Judecatorului (adica Iisus Hristos).
Judecatorul sa te dea pe mana temnicerului (adica pe mana diavolului) ca sa fiii aruncat in temnita (adica in iad). Adevar graiesc tie, nu vei iesi de acolo pana ce nu vei plati (adica vei ispasi) si cel din urma banut (adica toate pacatele tale)".
Pacatele se iarta prin spovedanie, dar, trebuie ispasite prin suferinta, ori aici (in viata aceasta), ori acolo (in osanda iadului).
Dupa placere, urmeaza durere.
Care desfatare este lipsita de intristare?
Cand ne vine “Factura pacatelor”, sa zicem: “Asa-mi trebuie pentru pacatele mele!” si sa-i multumin Lui Dumnezeu ca ingaduie sa ni le ispasim aici, in viata aceasta si nu in adancul iadului. Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Amin si Aliluia!
Preot Ioan 🛎.
https://babylenuta-dinsufletpentrusuflet.blogspot.com/
