Cifra sapte in Sfanta Scriptura

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Numarul sapte are o importanta deosebita atat in Vechiul Testament, cat si in Noul Testament. "Aceasta este compusa din adunarea cifrei 3 (insusirea lui Dumnezeu in trinitate) cu 4 (simbolul lumii prin punctele sale cardinale), din acest considerent cifra 7 fiind considerata unirea dumnezeiescului cu lumescul. Sapte sunt zilele saptamanii, zidul Ierihonului a fost inconjurat de 7 preoti in sapte zile, avem sfesnicul cu sapte brate, psalmistul David lauda pe Dumnezeu de sapte ori intr-o zi; apoi, in Noul Testament, avem cele sapte ceruri, in Apocalipsa sunt cele sapte coarne ale mielului, pacatele sunt iertate de 70 de ori cate 7; intalnim pomenirea mortilor care se face la sapte ani, apoi cunoastem cele sapte daruri ale Duhului Sfant; Mantuitorul Iisus Hristos rosteste sapte cuvinte pe Cruce; sunt sapte epistole sobornicesti, iar Sfantul Apostol Pavel a scris 14 epistole (2x7); in istoria Bisericii avem cele sapte Sinoade Ecumenice."

Cifra sapte in Vechiul Testament

Sfantul Simeon al Tesalonicului spunea despre obiceiul ca Sfantul Maslu sa fie savarsit de sapte preoti, scotand in evidenta simbolismul pe care cifra sapte l-a avut in Vechiul Testament (adica, simbolizeaza desavarsirea), dand in acest sens mai multe exemple din scriptura Vechiului Testament. El considera ca aceasta Taina poate fi savarsita si de trei preoti (dupa numele Sfintei Treimi), dupa cum poate fi savarsita si de mai multi preoti decat sapte, dar nu se cuvine sa fie savarsita de un singur preot."

In Vechiul Testament, cifra sapte apare in diferite momente cheie, ceea ce poate demonstra caracterul de cifra perfecta: "asa, de pilda, in ziua a saptea S-a odihnit Dumnezeu de toate lucrarile Sale pe care le facuse (Fac. 2, 1-2); sapte perechi de animale si pasari curate a poruncit Dumnezeu lui Noe sa bage in corabie inainte de a incepe potopul (Fac. 7, 2-3). Iarasi i-a spus ca dupa sapte zile va veni potopul (Fac. 6 si 7). In luna a saptea si in ziua a 27-a s-a oprit corabia pe Muntii Ararat (Fac. 8, 4). Dupa sapte zile a dat drumul Noe a doua oara porumbelului din corabie, iar acesta s-a intors avand in cioc o ramura de maslin verde (Fac. 8, 10), iar in luna a doua, in 27 ale acestei luni, pamantul era uscat (Fac. 8, 14). Avraam a dat lui Abimelec imparatul sapte mielusele, ca marturie intre ei amandoi (Fac. 21, 28-30). Iacov patriarhul s-a inchinat de sapte ori cu fata la pamant in fata fratelui sau Isav (Fac. 33, 1-3). Faraon a visat sapte vaci grase si sapte slabe, sapte spice pline si sapte seci (Fac. 41).

Lui Moise i-a spus Dumnezeu ca intre alte lucruri ce va face pentru sfantul lacas sa faca si un sfesnic de aur curat si deasupra lui sa puna sapte candele ca sa lumineze (les. 25, 31-37). Tot lui Moise i-a poruncit Dumnezeu sa spuna israelitilor sa numere sapte saptamani de zile (Lev. 23, 15), iar, a cincizecea zi, sa le fie sarbatoare sfanta, inainte de a manca Pastele, sapte zile sa manance paine nedospita (les. 12, 19). Pe langa alte daruri ce aveau porunca sa le aduca, in acea zi trebuiau sa aduca sapte miei (Lev. 23,15-18). Apoi, sa numere sapte saptamani de ani, iar al cincizecilea sa fie an de slobozire (Lev. 25, 8-10; Isaia 61,1-4; Luca 4, 16-21). Pe Mariam, sora lui Moise, fiindca a cartit, sapte zile a lovit-o Dumnezeu cu lepra (Num. 12). Lui Iosua Navi i-a poruncit Dumnezeu sa puna sapte preoti cu sapte trambite sa inconjoare Ierihonul de sapte ori, iar a saptea oara sa sune in trambita de sapte ori si vor cadea zidurile Ierihonului (Iosua 6).

In sapte zile s-a plinit sfintirea lui Aaron si a fiilor sai de catre Dumnezeu, prin Moise (Lev. 8, 33-35). De sapte ori in zi, David proorocul lauda pe Dumnezeu (Ps. 118, 164). Ieremia a proorocit ca evreii vor fi robi saptezeci de ani in Babilon (Ier. 25, 11-12; 29, 10). Sapte candele cu sapte brate a vazut Sfantul Prooroc Zaharia (Zah. 4,1-2). Sapte funii, ca pe o ata putreda a rupt Samson, cel ce avea sapte suvite de par care-i dadeau putere (Jud. 13-16). Sapte sunt darurile Duhului Sfant: 1. Frica; 2. Buna credinta; 3. Intelepciunea; 4. Taria; 5. Sfatuirea; 6. Priceperea; 7. Cunostinta (Isaia 11, 2-3). Sapte sunt stalpii peste care intelepciunea lui Hristos a zidit casa Sa (Biserica) (Pilde 9, 1). Saptezeci au fost barbatii care au tradus Biblia pe vremea faraonului Ptolemeu Filadelful (283 i.d.Hr.). De sapte ori s-a scaldat Neeman Sirianul in Iordan si s-a curatit de lepra (IV Regi 5, 14)."

Locurile prezentate mai sus, nu sunt singurele unde apare cifra sapte, dar acestea sunt cele mai importante, reusind sa puna intr-o lumina pozitiva si sa confere numarului cu pricina, adevarata valoare.

Sfintii Parinti vorbesc de foarte multe ori despre prezenta cifrelor in cadrul Sfintei Scripturi, spre exemplu, Sfantul Chiril al Alexandriei in PSB 39 - Glafire, la cartile lui Moise - explica versetul 15 cap. 4 din Cartea Facere: "Nu va fi asa pentru ca cel ce il va ucide pe Cain se va pedepsi de sapte ori" - "Iar daca ar voi cineva sa spuna si ca vor fi sapte la numar pedepsele ce le va lua lui Cain, nu va gresi intru nimic. Primul pacat al lui Cain a fost ca nu a deosebit in chip drept, nici n-a oferit lui Dumnezeu cele mai bune roduri. Al doilea, ca afland de pacatul lui, nu s-a intors spre pocainta si n-a indreptat greseala prin savarsirea celor bune, ci s-a aprins de manie si s-a infuriat de pretuirea data aproapelui, pe care trebuie sa caute sa-l imite, nu sa-l socoteasca dusman si sa-l priveasca cu ochi nedrepti. Al treilea pacat, care e ca un ados la uciderea salbatica, este pisma neimpacata. Al patrulea, invitatia: sa iesim la camp, care e dovada vicleniei si a inselarii. Al cincilea e crima uciderii nelegiuite. S-ar putea socoti ca al saselea pacat al lui, mintirea lui Dumnezeu. Al saptelea, socotinta ca poate scapa fara voia lui Dumnezeu de pedeapsa, putand fi eliberat fara voie de viata in trup."

Cifra sapte in Noul Testament

In Noul Testament, cifra sapte, dar si multiplul acesteia, este folosit in unele momente de insusi Mantuitorul Iisus Hristos:

"Mantuitorul porunceste sa iertam de saptezeci de ori cate sapte (Luca 17, 3-4; Matei 18, 22). Oranduiala Bisericii lui Hristos tot pe numarul sapte este intemeiata: 1. apostolii; 2. proorocii; 3. invatatorii; 4. facatorii de minuni; 5. cei ce au darul tamaduirilor; 6. cei ce au darul vorbirii in limbi; 7. cei ce au darul de a talmaci sau a explica Sfintele Scripturi norodului (I Cor. 12,28-30).

Sapte sunt duhurile care stau inaintea lui Dumnezeu si a scaunului Sau de domnie (Apoc. 1, 4). Sapte sunt sfesnicele cele de aur dinaintea Mantuitorului si sapte sunt stelele din dreapta Sa (Apoc. 2, 1). Sapte sunt Bisericile la care a fost trimis Sfantul Ioan Evanghelistul sa le scrie (Apoc. 1,11). Sapte sunt urgiile apocaliptice (Apoc. 15, 6-8; 16). Sapte peceti avea cartea pe care a vazut-o dumnezeiescul Ioan evanghelistul in mana lui Dumnezeu (Apoc. 5, 1-4).

Sapte sunt duhurile lui Dumnezeu pe care le trimite in tot pamantul (Apoc. 5, 6), in Biserici (Apoc. 1,4). Sapte sunt pacatele de moarte: 1. mandria; 2. iubirea de argint (zgarcenia); 3. desfranarea; 4. pizma sau invidia; 5. lacomia; 6. mania; 7. lenea (neingrijirea sufletului). Sapte sunt cele vrednice lui Hristos: 1. puterea; 2. bogatia; 3. intelepciunea; 4. taria; 5. cinstea; 6. slava; 7. binecuvantarea (Apoc. 5, 12)."

In lucrarea Talcuirea Apocalipsei de la Sfinti Parinti pana in zilele noastre, scrisa de pr. Ioan Sorin Usca, se pot identifica comentarii directe ce fac referire la cifra sapte si rolul acesteia in Cartea Apocalipsei, spre exemplu: Apoc. 1,4 Bisericile din ea (enumerate in versetul 11) sunt selectate in functie de 7, simbolul plenitudinii si al universalitati.

Pentru a observa numarul aparitiilor cifrei sapte (strict sub aceasta forma in limba greaca epta) in cuprinsul Noului Testament, am consultat Bible Works NT (NA27), si am constatat un numar total de 88 de aparitii, iar cea mai mare pondere o regasim in Cartea Apocalipsei(30)

Sfanta Scriptura, editia Sinodala si Sfanta Scriptura, versiunea Bartolomeu Anania, in cuprinsul Noului Testament intalnim un numar de 92 de aparitii ale cifrei sapte (sub aceasta forma fixa), ceea ce arata o mica diferenta fata de textul original din limba greaca.

Sa vedem in afara crestinatatii ce valori au fost date cifrei -7-

CIFRA ŞAPTE”este una dintre cifrele arabe cu o simbolistică ,pe cât de bogată,pe atât de străveche şi prezentă în viaţa noastră. După cum se ştie ,numărul şapte corespunde celor şapte zile ale săptămânii şi celor şapte planete. De asemenea,el mai corespunde şi celor şapte trepte ale desăvârşirii,celor şapte sfere sau trepte cereşti,celor şapte petale ale trandafirului,celor şapte capete ale cobrei de la Angkor,celor şapte ramuri ale copacului cosmic . In antichitate , la multe popoare cifra 7 era considerata o cifra speciala.


-Matematicianul grec Pitagora considera ca 7 vine de la insumarea triunghiului si a patratului – configuratii desavarsite pentru matematicienii din Antichitate.
-La egipteni si babilonieni 7 era suma celor doua ”cifre ale vietii” 3+4:tatal , mama si copilul/fundamentul vieţii şi cele patru puncte cardinale.
- Constelaţia Pleiadelor este constelaţia celor şapte fiice ale lui Atlas-deşi cu ochiul liber se pot număra până la unsprezece stele.
Numărul şapte apare,sub diverse forme şi sensuri în multe tradiţiişi obiceiuri ale lumii.
● La mayaşi,ziua a şaptea era sub semnul jaguarului,întruchipare a forţelor lăuntrice ale pământului. Această zi era plină de fast.
● În islam,şapte este un număr fast,un simbol al desăvârşirii:se vorbeşte de şapte ceruri,şapte tărâmuri,şapte diviziuni ale iadului,şapte porţi.
● Tătarii din Altai se mândresc cu sanctuarele lor de baştină,folosind expresia,, Ţara mea cu şapte porţi şi apele mele.”
● Pentru turcu-mongoli numărul şapte este un număr sacru şi cosmic.
● În Maroc,femeile sterpe îşi înfăşoară cingătoarea din spate de şapte ori în jurul trunchiului anumitor copaci,apoi o agaţă de una din cele şapte funii legate de aceştia.
● În Siria,o fată care nu-şi găseşte peţitor exorcizează influenţele rele care o împiedică să se mărite scăldându-se în mare şi lăsând să-i treacă pe deasupra capului şapte valuri. Podoabele femeii sunt în număr de şapte.
● În India,tradiţia hindusă îi atribuie soarelui şapte raze:şase corespunzând direcţiilor spaţiului,iar a şaptea centrului.În ştiinţa Yoga se cunosc şapte centrii subtili de forţă,numite,,chakra”.
●În Africa,numărul şapte este un simbol al perfecţiunii şi al unităţii.La dogoni,şaptele,sumă a numerelor patru ( simbolul feminităţii) şi trei ( simbolul bărbăţiei),reprezenta perfecţiunea omenească .
● În credinţa românilor,pentru ca unui mort să i se ierte păcatele,trebuie trase şapte linii peste mormântul lui. După înmormântare,participanţii se îndepărtează şapte paşi de mormânt,apoi fac şapte paşi spre el. Se crede adesea că sufletul mortului rămâne în preajma mormântului vreme de şapte zile.
În numerologie cifra şapte mai are numeroase semnificaţii:
• Cele 7 păcate de moarte: Avariţia,Invidia,Mînia,Aroganţa,Desfrâul,Be –ţia,Lenea;
• Cele 7 virtuţi: Dragostea,Credinţa,Tăria sufletească,Speranţa,Inteligenţa Cumpătarea,Dreptatea;
• Cei şapte înţelepşi din vechime: Bias,Solon,Thales,Pittakos,Kleobulos Periander;
• O săptămână este compusă din şapte zile;
• Cele şapte note muzicale: do,re,mi,fa,sol,la ,si;
• Cele şapte culori ale curcubeului;roşu,portocaliu,galben,verde,albastru- indigo,violet;
• Buburuza are şapte puncte pe elitre;
• Constelaţiile Carul Mare şi Carul mic sunt formate din câte şapte stele;
● Constelatia Pleiadelor este constelatia celor sapte fiice ale lui Atlas – desi cu ochiul liber se pot numara pana la unsprezece stele.

● Cele mai marete si vestite lucrari de arta si arhitectura din lumea mediteraneana antica au fost prezentate de scriitorul Anipatros ( sec.II i.H ) – cele sapte minuni ale lumii.
Statuia lui Zeus – Grecia , Templul Zeitei Artemis si mormantul regelui Mausol – Asia Mica , Colosul – Insula Rodos ,Piramida lui Keops -Africa ,Gradinile suspendate ale Semiramidei si Zidurile de aparare ale Babilonului – Asia

● Cei şapte regi legendari romani : Romulus,Abcus Martius,Numa Pompilius,Servius Tulius,Tullus Hostilius,Tarquinius Prisens,Tarquinius Superbus.
Romulus este fondatorul legendar al cetăţii Roma,iar legenda fondării Romei este una din cele mai celebre legende ale istoriei..Ea cuprinde două momente:ridicarea cetăţii Lavinium şi întemeierea Romei.Legenda spune că Lavinium a fost întemeiată de Eneas care o luase în căsătorie pe fiica lui Latinius.Fiul lui Eneas,Ascaniu,a întemeiat oraşul Alba Longa. Aici s-au născut Romulus şi Remus,cei doi gemenei,care,legenda spune că au fost crescuţi de o lupoaică.Ajunşi mari,ei au construit o cetate a cărui prim rege va deveni Romulus în urma confruntării cu Remus. Ceea ce ste adevărat este legat de poziţia unde această cetate a fost construită,respectiv pe o colină. Pentru că iată,şi în istorie şi mitologie este prezentă cifra şapte,pentru că Roma a fost clădită pe cele şapte coline : Aventin,Caelius,Capitoliu,Palatin,Viminal,Quirinal- ,Esquilin.

Nici domeniul literaturii nu este lipsit de prezenţa cifrei şapte.
-In basme…Cavalerul Barba Albastra a avut sapte neveste , Alba ca Zapada a stat la cei sapte pitici.

În basmele şi poveştile româneşti cifra şapte este des întâlnită ,alături de cifra trei. Din literatura universală am putea să-l amintim pe Edgar Allan Poe ale cărui opere rămân în literatură ca nişte perle scoase din adâncuri.În povestirea sa fantastică,,Masca morţii roşii”cifra şapte este prezentă prin cele şapte camere ale palatului în care prinţul dă o mare petrecere.Cifra şapte,cifră cosmică,simbol al perfecţiunii,reprezintă aici un ,,şirag împărătesc” .
Referitor la simbolistica cifrei şapte un alt domeniu în care ea este prezentă e astrologia. Astfel,despre nativii cifrei şapte se spune că ei au nevoie să-şi petreacă câteva momente în fiecare zi singuri.Aceşti indivizi au darul intuiţiei şi abilităţi analitice,dar uneori nu se încred în intuiţia lor.Preferă să lucreze în ritmul lor şi nu le place să fie zoriţi.Fiind perfecţionişti,ei par uneori că trag de timp,când de fapt ,pur şi simplu aşteaptă momentul cel mai potrivit să acţioneze. Au şi unele trăsături negative: par reci şi aroganţi,mai ales la prima întâlnire.Unii dintre ei se ascund de ceilalţi în spatele unor vorbării neîntrerupte.Nu le place munca fizică,îşi complică singuri viaţa,refuzând să asculte de sfaturile celor din jur,iar visatul cu ochii deschişi,ia locul vieţii,uneori.
Două personalităţi caracterizate de cifra şapte,simboluri feminine ale epocii lor pot fi amintite:Jean Shrimpton şi Diana,Prinţesa de Wales. Printre marile figuri politice se numără preşedintele J.F.Kennedy,Niluta Hruşciov,Churchill şi Vaclav Havel.

Cifra şapte e considerat de astrologi un număr spiritual pentru că e iluzoriu şi conţine valuri care trebuie mai întâi înlăturate,unul după altul, până când va fi găsită iluminarea în cele din urmă.Tot despre el se mai spune că este un număr sacru.Dacă şapte posedă calităţi de reverie, spiritualitate şi conştienţă psihică, din punct de vedere negativ poate fi indecis, înşelător şi nesincer. 

Marian PIOS

Cifra sapte in Sfanta Scriptura

Le este îngăduit creștinilor să judece pe alții?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

S-A INCETATENIT CUTUMA CA NU AVEM VOIE,CA CRESTINI,SA JUDECAM PE ALTII.
De mult timp vroiam sa scriu despre sensul acestei judecatii si sa arat ca este falsa aceasta cutuma,la fel ca multe alte lucruri ce merg cu timpul fara ca cineva ce are stiinta sa aibe curajul sa deschida ochii celorlalti.
Stiu ce veti spune,ca iar imi pun persoanele in varsta in cap,ca ele asa "au pomenit" ca vor pleca din paginile mele....
Si totusi nu ar fi un pacat sa stiu si sa nu spun???Caci cei ce nu il cunosc pe Dumnezeu nu pacatuiesc ca apartin tot felului de secte,dar daca iL afla si nu iL urmeaza pacatul este al lor.

În Evanghelia după Luca 22:30 scrie “ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”
Nelamurirea multora este cu privire la expresia “să judecaţi “… Doar singurul Dumnezeu are acest drept ,nu?
Și daca e cu putinta, totusi ,hai sa facem o trimiterile la acest verset si sa le explicam(1 Cor.6:2; Apoc. 2:26-27, Apoc 3:21,etc)

Cred că textul din Evanghelia după Matei unde Domnul Isus a spus să nu judecăm ca să nu fim judecați v-a face să aveti aceasta nelamurire. De altfel, ruperea acestei fraze din context îi face pe mulți oameni să interpreteze și să aplice greșit și tocmai ceea ce nu trebuie să judece judecă, iar ceea ce trebuie să judece, ei nu judecă. În textul din Evanghelia după Matei Domnul Isus a spus:

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău?… Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7:1-5)

Dacă urmărim cu atenție tot textul, vedem că Domnul Iisus prezintă aici o judecată dreaptă și una nedreaptă. Dreaptă este aceasta judecată când vezi mai întâi bârna din ochiul tău și apoi vezi paiul din ochiul tău și doar așa poți să scoți paiul din ochiul fratelui tău, adică așa îl poți ajuta pe fratele tău să se îndrepte în ceea ce ai văzut că nu este bine în viața lui. Judecata rea este atunci când vezi doar ceea ce este rău în viețile altora, dar nu vezi și nu recunoști nimic rău la tine. Cel ce judecă în felul acesta este numit fățarnic și face o judecată nedreaptă.

Apostolii vor judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel

În Biblie însă există multe pasaje unde scrie că noi, creștini, trebuie să judecăm și chair suntem datori să judecăm. În textul din Evanghelia după Luca este descrisă situația de la Cina cea de Taină, în seara când Isus urma să fie prins ca apoi să fie răstignit a doua zi. Tocmai atunci, în acele momente grele pentru Isus, între ucenici s-a iscat o ceartă ca să știe cine din ei va fi cel mai mare după plecarea lui Isus. Atunci, Domnul Isus le-a spus că așa se poartă împărații lumii acesteia, dar nu trebuie să fie așa între ucenicii Lui, ci cel mai mare să se poarte ca cel mai mic pentru că ei, apostolii, deja au primit o foarte mare poziție și autoritate de la Dumnezeu prin credința lor în Isus Hristos. Mântuitorul le pregătește Împrăția după cum Dumnezeu a pregătit-o Lui. Domnul Isus le-a mai promis că ei vor sta la masa cu El în Împărăția Lui și vor judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Domnul Isus le va da autoritate apostolilor să judece cele 12 seminții ale lui Israel.

Sfinții vor judeca lumea și pe îngeri (1 Corinteni 6:2)

Apostolul Pavel era foarte indignat de faptul că creștinii din Corint aveau neînțelegeri între ei, dar și mai mult îl deranja faptul că ei se duceau să se judece la cei nelegiuiți, adică la necredincioși, adică la judecata statului.

Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi, şi nu la sfinţi? Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? Deci când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care biserica nu-i bagă în seamă? Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? (1 Corinteni 6:1-5)

Apostolul spune că judecata sfinților este o instanță superioară judecății statului și de aceea, neînțelegerile între credincioși trebuie să fie judecate în cadrul bisericii și tot de către sfinți. Trebuie să existe o judecată bisericească și să nu se facă de rușine sfinții mergând să fie judecați de cei nelegiuiți. În acest context Apostolul spune un mare adevăr și anume că noi, sfinții, vom judeca lumea. Adică, noi, creștinii adevărați, care am întrat în Noul Legământ cu Domnul Isus Hristos, vom judeca pe cei necredincioși și această autoritate am primit-o de la Dumnezeu. Și mai mult, noi am primit autoritatea să judecăm și pe îngeri.

Sfinții vor stăpâni peste neamuri (Apocalipsa 2:26-27)

În cartea Apocalipsa, în capitolele 2 și 3 Domnul Isus a adresat mesaje celor șapte biserici din Asia. În mesajul adresat bisericii din Tiatira a spus:

Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu. (Apocalipsa 2:26-27)

Sfinții vor sta pe scaunul de domnie al Domnului Iisus Hristos (Apocalipsa 3:21)

Autoritatea aceasta de a stăpâni și a judeca neamurile va fi dată de Domnul Isus celor care au trăit într-o deplină credincioșie față de El.

Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apocalipsa 3:21)

Judecata este o măsură după care îl condamni pe cineva.

Este nedrept să condamni pe o persoană atât timp cât tu eşti vinovat de aceleaşi păcate şi poate într-o măsură mai mare.
Judecă mai întâi şi confruntă păcatul din viaţa ta şi apoi vei şti cum poţi ajuta pe alţii să confrunte şi să biruiască păcatul.
Scopul judecăţii drepte este şi trebuie să fie înlăturarea răului şi a păcatului.

Creştinii sunt datori să judece

Cel mai bine va fi să prezint întreg capitolul 5 al Epistolei I către Corinteni. Aşa vom înţelege mai bine datoria noastră ca şi creştini să judecăm şi să confruntăm pe păcătosul care se complace în păcat. Iată ce spune textul:

Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său. Şi voi v-aţi fălit! Şi nu v-aţi mâhnit mai degrabă, pentru ca cel ce a săvârşit fapta aceasta să fi fost dat afară din mijlocul vostru! Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. În Numele Domnului Iisus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Iisus. Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului. V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. (1 Corinteni 5:1-13)

Din acest text vedem că:

In Biserica din Corint un bărbat care se pretindea creştin trăia în curvie (incest) cu mama lui vitregă.
Creştinii nu au judecat şi nu au luat nici o atitudine faţă de acest păcat şi faţă de păcătosul respectiv.
Apostolul Pavel când a auzit despre curvarul din Corint, imediat a şi judecat lucrul aceasta şi a luat hotărârea ca un astfel de om să fie exclus din Biserică şi să fie dat pe mâna Satanei.
Judecata Bisericii faţă de păcătosul acesta şi alţii care se pretind a fi fraţi (adică creştini) dar continue să trăiască în păcat se va manifesta prin întreruperea oricăror relaţii, nici la o masă cu ei nu vor putea să stea creştinii.
Este o datorie a creştinilor să judece pe cei din Biserică care se pretind creştini dar trăiesc în păcat şi să-i condamne dacă nu se pocăiesc.
Creştinii nu trebuie să judece în acelaşi fel pe oamenii necredincioşi, ci să menţină relaţii cu ei şi să le vestească Evanghelia.

DACA NU V-AM LAMURIT PE DEPLIN,SI INCA AVETI DUBII,VA ROG SA IMI PUNETI INTREBARI,SI VA VOI RASPUNDE IN CONTINUARE PANA VOM LAMURI SUBIECTUL.
CITIND SI INTELEGAND TOT CE AM SCRIS EU AICI ESTE BINE SA MERGETI SI LA DUHOVNIC SA STATI DE VORBA CU EL,DAR SA MERGETI CU LECTIA INVATATA,CACI MULTI PREOTI SUNT FOARTE SLAB PREGATITI,LOR DATORANDU-SE ACESTE NEINTELEGERI CE INCA MAI CIRCULA.

Legat de pictura........viata este reprezentata pe orizontala cu toate cele ale ei.Perpendicular in jos sunt stramosii,caci ei apartin lui Dumnezeu,deaceea nu sunt tot pe orizontala.
De acum fiecare urca vertical dupa posibilitatile fiecaruia,posibilitati ce inseamna viata sa duhovniceasca.
Fiecare isi construieste scara pe care sta sau se lasa tras de diavol.
Culorile sunt in consecita.
In final este vorba de judecata fiecaruia de a urca sau ramane la orizontala,de a urca singur sau a trage si alti credinciosi dupa el,deaceea judecata este admisa intre crestini,cu conditia ca dojeana ta sa fie asupra unui lucru ce tu nu il faci,ca pacat vorbind.
In final amintiti-va de femeia ,de moravuri usoare,ce trebuia,dupa judecata evreiasca a vremii,sa fie lapidata-omorata cu pietre.
Iisus le-a spus simplu,raspicat pe intelesul tuturor-Sa ridice piatra numai cel fara de pacat.
Deci i-a invitat sa o judece,dar numai cei ce nu au pacate,si cum toti aveau.......
Daca vreti ,dreptul la a-l judeca pe altul este propria ta judecata,caci mai intai trebuie sa te judeci pe tine sa vezi daca esti curat pentru a putea judeca.

Ultima foto spune totul-Se vede ca trecutul conlucreaza cu viitorul pentru a fi prezentul,prezent ce tinde spre verticala-a se vedea de la mijloc cum extremitatile orizontale tind spre sus,mijloc,este o curbura ce se va accentua de ambele parti pana se vor uni sus la mijloc formand verticala perpendiculara pe orizontala prezentului.

SURSA  Marian Pios

Le este îngăduit creștinilor să judece pe alții?

Distribuiţi pe TwitterDistribuiţi pe FaceboTrimiteți către P

CĂTRE ORGANELE TRUPULUI MEU

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Mintea mea cea mult pribeagă
Şi de slavă râvnitoare,
Strângeţi gândul şi ţi-l leagă
De smerita cugetare!

Ochi deprinşi cu iscodirea
Frumuseţilor lumeşti,
Aţintiţi-vă privirea
Şi la cele sufleteşti!

Neastâmpărată gură
(La vorbiri politiceşti),
Graiurile din Scriptură
S-ar cădea să le rosteşti.

Nasule, dorind tu foarte
De mirosurile bune,
Gustă şi miros de moarte
Ca să iei înţelepciune!

Voi urechile “cocoane”
Răsfăţate-n vorbe moi,
Să vă sune la timpane
Glasul trâmbiţii de-apoi!

Braţelor, fiind voi slugă
La aceste trecătoare,
Înălţaţi-vă la rugă
Şi la fapte de-ndurare!

Iară voi, râvnind – picioare -
Numai calea cea răsleaţă,
Apucaţi şi vreo cărare
Care duce la viaţă!

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul