“NEBUNI ȘI ORBI! de Preot Sorin Croitoru

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

Nebuni și orbi ce azi vă credeți,
Atotputernici creatori
Doar pentru că, iubind știința,
Ați devenit cercetători,

Nebuni și orbi, bacterii sterpe,
Cu aere de dumnezei,
Crezându-vä precum Satana,
Egali cu Dumnezeu în Trei,

Nebuni și orbi ce puneți laba,
În micul lanț de ADENEu,
Adică în proiectul vieții,
Lăsat de Bunul Dumnezeu,

Nebuni și orbi fără rușine,
Ce-n loc să vindecați bolnavi,
Voi căutați fără odihnă,
Metode ca să-i faceți sclavi,

Nebuni și orbi vânduți Satanei
, În schimbul unui pact obscen,
L-ați împărțit pe om în rase,
De animale fără gen,

Vă credeți voi atotputernici,
Și totuși eu acum vă zic:
Cu toată îngâmfarea voastră,
Voi nu puteți crea nimic!

Nici o “banală” picătură,
Din apa ce-o primim din nori,
Nu ați putut crea vreodată,
Voi, domnilor “cercetători”!

Voi, care-ați “cucerit” natura,
De ce nu faceți, à propòs,
Un amărât pahar cu apă?
Sunt trei atomi: doi Hași și-un O!

Voi nu aduceți la ființă,
Nici ce e mort nu înviați.
Atâta știți voi, să distrugeți,
Fiind de diavol învățați.

Știința voastră cercetează,
Doar ceea ce-i deja creat,
Dar faceți VOI ceva al vostru,
De sunteți tari cu-adevărat!

Știința voastră își propune,
Să îi convingă pe neghiobi,
Că unii sunt stăpâni GENETIC,
Iar alții s-au născut ca robi.

Din fericire noi, creștinii,
Prin înfiere și prin Har
Suntem părtași Divinității,
Cu noi nu ține, așadar!

“Nebuni și orbi!” striga Mesia,
Nebuni și orbi, vă strig și eu:
Curând veți regreta amarnic,
Că vă jucați de-a dumnezeu.

Când Se va mânia Stăpânul,
Și cerul va cutremura,
Veți auzi cuvinte grele,
Și-n fața Lui veți tremura.

Căci doi talanți v-a dat El vouă,
Și-o să vă ceară încă doi,
Căci El v-a dăruit știința,
Ca să ne ajutați pe noi,

Dar dacă voi ați prefăcut-o,
Într-un demonic instrument,
Cumplitul ceas al Judecății,
Va fi îngrozitor moment:

Veți merge-n iezerul de flăcări,
În urma negrului Satan,
Văzând cum îngâmfarea voastră,
De “dumnezei” a fost în van..

. CELE DOUA FOCURI ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“..



Bucuria mea, iata un cuvant de invatatura minunat al Sfantului Parinte, Ioan de Kronstadt: 

“Asupra omului lucreaza tot timpul doua puteri nevazute: cea buna si cea rea; puterea lui Dumnezeu, puterea harului, şi puterea diavolului, puterea vicleana si atotpierzatoare. Omul este pus in aceasta lume ca între doua focuri, dintre care unul e facator de viata, iar celalalt este foc arzator si parjolitor. Omul este dator sa intrebuinteze toata silinta de sine ca sa aprinda in el insusi focul dumnezeiesc, focul credintei si dragostei de Dumnezeu si de aproapele. Raul il lupta cu putere pe om si-l sileste la rau, iar binele il atrage la sine prin frumusetea sa morala; binele atrage la sine prin fagaduintele vietii vesnice, ca incununare a biruntei impotriva patimilor”. Iar Sfantul Parinte, Nicodim Aghioritul, asa ne sfatuieste: “Nu ajunge sa te tii departe de pacat, ci trebuie sa-i tai ramurile si mai ales să-i smulgi radacinile, care sunt: relele inclinatii si deprinderi, ispitele, patimile, poftele si dorintele care raman inradacinate adanc in inima chiar si dupa ce te indepartezi de pacat. Ca sa-ti smulgi din inima radacinile tuturor acestor porniri, ispite si amintiri ale pacatului, trebuie sa lupti, frate. Iar daca nu vei scoate radacinile, exista primejdia ca alte pacate sa rasara si sa odrasleasca".

 
O, Preacuvioaselor Maici Olimpiada si Eupraxia, ne rugam voua acum sa primiti de la noi smeritii aceasta mică si nevrednica alcătuita cantare si faceti rugaciuni pentru noi, ca si noi sa fim urmasii vietii voastre si sa cantam cu dragoste: Aliluia!

“Despre timp s-au scris atatea,
Totusi nu ne cumintim!
Zi de zi dam cu piciorul,
Clipelor, le risipim!

Aruncam la cos minute,
Pentru lucruri fara rost,
Nestiind ca tot ce facem,
E desigur cu un cost!

Pierdem ani, apoi, cand trupul,
Oboseste, e fragil,
Si te resemnezi cu gandul:
Ce n-as da sa fiu copil!

Ce n-as da sa mai fiu tanar,
In putere, viguros,
Sa recuperez din timpul,
Timpul meu cel mai frumos!”

Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!

                                                                             Har si pace sufletului tau!
                                                                                    Preot Ioan .

RUGACIUNEA NU ESTE O PROBLEMA DE TIMP, CI DE IUBIRE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

http://babylenutaicoaneortodoxe.blogspot.ro/

Se spune ca intr-o zi ingerii de la botez, pazitori ai oamenilor, s-au plans ca oamenii s-au facut deosebit de nepasatori si rai; au timp pentru toate, numai pentru rugaciune nu. Dumnezeu i-a intrebat: – Ce credeti ca ar trebui sa fac pentru ei? Ingerii au zis:
– Doamne, mareste-le ziua cu o ora şi noi le vom spune ca este darul tau numai pentru ca ei sa se roage. Si Dumnezeu a facut ziua de 25 de ore, dar oamenii tot nu s-au rugat. Atunci ingerii au din nou in fata lui Dumnezeu:

– Doamne, oamenii tot nu se roaga.

El i-a intrebat: – Ce credeti ca ar trebui sa le mai fac? – Doamne, fa-le ziua numai de 20 de ore!

Vazand cat de scurta este viata si cat de repede vine judecata Ta, se vor ruga. Dumnezeu asa a facut si viata a devenit mai scurta. Dar nici acum oamenii nu isi faceau timp sa se roage. Ingerii s-au plans ca oamenii sunt tot rai. Si atunci Dumnezeu le-a spus: – RUGACIUNEA NU ESTE O PROBLEMA DE TIMP, CI DE IUBIRE! Cine ma iubeste gaseste timp suficient in cele 24 de ore ca sa se roage. Si a lasat timpul ca mai inainte.

 
Rugaciune inseamna sa stai de vorba cu Dumnezeu, iar vrajmasului nu-i convine. 

Pentru aceasta sunt piedici de tot felul si inainte de rugaciune si in timpul rugaciunii. "RUGAȚI-VA NEINCETAT!" (1 Tesaloniceni 5:14).

Psalmul 85

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

1.Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu.
2.Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine.
3.Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
4.Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.
5.Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele
6.În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit.
7.Nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale.
8.Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne şi vor slăvi numele Tău.
9.Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu.
10.Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău.
11.Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac.
12.Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.
13.Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor
.14.Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat.
15.Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul slujnicei Tale.
16.Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

Iartă-ne...Doamne..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Tu stai și azi și ne privești
Cu milă si-ndurare..
Păcate și fărădelegi. .
Le ierți și ai...răbdare.

Azi...nu e Iuda... nici Pilat..
Să poată să te vândă. .
Dar zeci de mii de trădători. .
Stau neclintiti in umbră.

Sunt mii de lupi în piei de oi..
Care stau azi la pândă. .
Așteaptă ziua când din nou
Pe cruce să te pună..

În mrejele celui viclean..
E astăzi.... omenirea...
Dar nimeni nu -și dă seama ..azi..
Cât de aproape ți-e venirea.

Război ..cutremure.. omoruri..
Ne-arata ce aproape ești..
Dar nimeni astăzi nu mai crede..
În Domnul Slăvilor Cerești.

Tu stai și azi și ne privești
Cu milă si-ndurare..
Aștepți tăcut si-ndurerat..
Să-ți cerem toți...iertare..

Maria Pintican..

AMIN și ALILUIA ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“.. 

                              

🙏🏽 Bucuria mea, un părinte călugăr a scris pe unul din pereții chiliei sale două cuvinte: AMIN! și ALILUIA!

 Un creștin ortodox, mergând la acest călugăr, văzând cuvintele, l-a întrebat: "Sfințite Părinte, spune-mi te rog, ce înseamnă aceste cuvinte și de ce le-ai scris pe perete?" 

"Fiule, aceste două cuvinte cuprind în ele toată TAINA FERICIRII, fiindcă, "AMIN!", înseamnă "AȘA SĂ FIE!", iar "ALELUIA!" înseamnă "SLAVA LUI DUMNEZEU!".

Apoi, părintele a adăugat: Când spunem "AMIN!" ne predăm voii lui Dumnezeu, căci, zicem: "AȘA SĂ FIE, DOAMNE, CUM VOIEȘTI TU". 

Când zicem ALILUIA!", spunem de fapt: "SLAVA ȚIE DOAMNE, PENTRU TOT CE NE DAI!" Prin acceptarea tuturor lucrurilor care ni le trimite Dumnezeu, ne aratăm SMERENIA și ASCULTAREA, iar mulțumind pentru toate cele îngăduite de Dumnezeu, spre bucurie sau întristare, ne arătăm încrederea în Creatorul nostru". 

Chiar și slujba de înmormântare începe prin a se cânta la strană sau de către preot, ALILUIA. Biserica Creștin Ortodoxă, îl laudă astfel pe Dumnezeu până și în moarte, pentru că Hristos "a călcat cu moartea pe moarte", fiindcă altfel, zadarnică ar fi fost credința noastră. Acesta este secretul mântuirii, în ascultarea desăvârșită față de Dumnezeu, prin preotul duhovnic și prin supunerea voii noastre, cu mulțumire, pentru VOIA și MILA Lui.

SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! 

                                                               Amin și Aliluia!
                                                                Preot Ioan 🛎️.

POCAINTA, SMERENIA si IUBIREA

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

Bucuria mea, minunat si foarte adevarat, este cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Sava Aghioritul: „PACATUL, mai ales TRUFIA, SLAVA DESARTA, MANDRIA, conduce pe om la melancolie - depresie, la nebunie si chiar la indracire. POCAINTA, SMERENIA si IUBIREA, aduse lui Dumnezeu vindeca sufletul bolnav, pentru ca alunga pricinuitorul aducator de boala, care este PACATUL. Terapeutica Sfintei Biserici Ortodoxe, are ca scop vindecarea radicala a omului, care inseamna IZBAVIREA de PACAT si de PATIMI, si inlocuirea lor cu VIRTUTILE, cu HARUL DUMNEZEIESC NECREAT, cu HRISTOS. Atunci omul, este cu adevarat sanatos sufleteste si trupeste si fericit intru Hristos”. Iar Sfantul Parinte, Porfirie Kavsokalivitul, completeaza invatatura Sfantului Sava: “Cand patrundem in lumea duhovniceasca, il traim pe Iisus Hristos, zburam! Atunci simtim mari bucurii si avem frumoase trairi duhovnicesti. Atunci, incet-incet, devenim robi ai binelui, robi ai lui Hristos. Si cand cineva devine rob al binelui, atunci nu mai poate grai de rau, nu mai poate sa urasca, nu mai poate sa minta. Nu mai poate, chiar de-ar voi! Cum sa vina in sufletul sau vicleanul diavol, sa-i aduca DEZNADEJDE, DEZAMAGIRE, MOLICIUNE si altele asemenea? Harul dumnezeiesc, il umple si acelea nu au putere sa intre inlauntru. Nu pot intra, atunci cand camara sa este plina de prietenii cei duhovnicesti – inteleg prin asta pe INGERI, SFINTI, MUCENICI si, mai cu seama, pe DOMNUL IISUS HRISTOS. Dimpotriva, cand cineva se inrobeste omului celui vechi, atunci este stapanit de duhul cel rau si nu poate savarsi binele, se umple de RAUTATI, JUDECATI, MANIE...”.

Har si pace sufletului tau!

Dumnezeu, Maica Domnului si toti Sfintii, sa fie cu tine si nimeni impotriva ta. 

                                                                                                                 Amin si Aliluia!
                                                                                                               Preot Ioan .

Daca poti si nu faci, ai mare pacat

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!

  

“După 40 de zile (de la adormirea Părintelui Paisie), săvârşindu-i-se toată rânduiala cuvenită, unul dintre ucenicii săi apropiaţi se ruga noaptea singur în chilia Părintelui Paisie. De oboseală, a aţipit puţin în genunchi, şi l-a văzut pe bătrânul îmbrăcat cu rasa, cu schima şi epitrahilul, stând la marginea patului său, cu crucea în mână, unde zăcuse în suferinţă şase ani de zile, şi plângând.
Ucenicul întristat, i-a sărutat crucea şi mâna, şi l-a întrebat:
– De ce plângi, Părinte Paisie? Te doare ceva? Iar el i-a răspuns:
– Nu, dragii mei. Dar dacă voi nu plângeţi, plâng eu pentru voi, că tare este greu de ajuns la Rai. O, câtă nevoie şi câtă frică are sufletul atunci! Dacă nu plângi tu pentru tine aici, cine să te plângă după moarte? Că numai pe cel ce îl doare inima şi are conştiinţa curată, numai acela plânge. Vedeţi cum trece timpul?!
Vai, vai, să nu vă treceţi timpul fără folos, că nu-l mai întâlniţi. Ce puteţi face astăzi, faceţi, şi nu amânaţi pe mâine, că nu ştim dacă mai ajungem până atunci. Că dacă poţi şi nu faci, ai mare păcat, şi de ochii Domnului nu poţi ascunde nimic… Orice faci, se caută scopul cu care faci acel lucru. Doreşti să placi oamenilor sau lui Dumnezeu? Luaţi seama că tare este scump Raiul şi tare este greu de ajuns la Rai.

 Aveţi grijă de suflet, că mare răspundere are fiecare pentru el. Că nu anii ne ajută, ci faptele, dragii mei!”

      

                                                                                             Pr. Paisie Duhovnicul

SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL

(12iulie)
Versuri: Andrei Ibraim
Ne plecăm genunchii cu evlavie,
Ne rugăm cu toți, stăruitor,
Ție, Sfinte Cuvioase Paisie,
De-orice boală tămăduitor !


Învățăturile tale sunt ca mierea,
De la Hristos în dar le-ai primit,
Mereu, armă, ți-a fost iubirea,
Cu aceasta, pe cel rău, l-ai biruit!


Rugăciunile noastre, poartă-le cu tine,
Până la Tronul Sfintei Treimi,
Să ne înțelepțească, să gândim mai bine,
Ajutați fiind, să ne mântuim!
Amin și Aliluia!

Durerea ne curăţeşte....

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

"Durerea ne curăţeşte. Omul este cu adevărat om în durere. În bucurie el se schimbă, devine altcineva. Însă când suferă, devine ceea ce este el cu adevărat. Şi aceasta este, prin excelenţă, calea prin care omul se apropie de Dumnezeu. El îşi dă seama de slăbiciunea sa. De multe ori, când se află în slavă şi bucurie, omul se simte „buricul pământului", sau, dacă vreţi, centrul universului. „Nu mai există nimeni în afară de mine!" 

   În durere şi mâhnire, omul se simte ca o furnică neînsemnată în univers, simte că depinde întru totul de altcineva, şi atunci caută ajutorul lui Dumnezeu şi doreşte ca Acesta să-i fie alături. Aceia dintre noi care am suferit dureri sufleteşti sau trupeşti ştim că niciodată nu ne-am rugat atât de fierbinte, atât de bine şi de îndelung, ca atunci când am fost pe pat de boală sau când ne-a încercat o foarte grea întristare sufletească. Pe câtă vreme atunci când avem totul, uităm de rugăciune, de post şi de multe altele. De aceea îngăduie Dumnezeu durerea."

Părintele Epifanie - Vieţi si cuvinte de învăţătură ale bătrânilor, Editura Sophia

ANTIHRIST S-A NĂSCUT DEJA, E LA UȘĂ, NU BATE, CI DĂ BUZNA.

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                        

VEȚI FI MARTORI AI DOMNIEI LUI.

Pecetea lui se va pune nu numai în chip nevăzut, ci și văzut, pe frunte și pe mâini.
Dacă pecetluirea se va face prin silire, înaintea lui Dumnezeu ea se va socoti ca siluirea unei fecioare.
Cea mai grea încercare pentru creștini va fi când rudele lor vor primi pecetea.
Pecetea nu va influența dacă va fi pusă împotriva voii omului.
Pecetea se va pune pe degetul arătător, iar nu pe palmă. Va fi nevăzută, pusă sub piele cu ajutorul unui computer.

Mai întâi, va fi oferită voluntarilor.
Însă odată cu înscăunarea antihristului, toți vor fi asupriți s-o primească.
Neascultarea va fi socotită trădare.
Oamenii vor fugi în pădurile din munți.
Să fie cu băgare de seamă să meargă în cete de zece-cincisprezece, pentru că diavolul ar putea încerca să-i împingă de pe stânci.

Credincioșii vor fi ocrotiți de către Duhul Sfânt. Orice s-ar întâmpla, nu vă pierdeți niciodată nădejdea.
Ajutați-vă unul pe altul. Dumnezeu vă va deschide mintea și veți ști cum să reacționați.
Cel care va răbda se va mântui.
Niciun credincios adevărat nu va simți nici foame, nici sete.
Domnul va face minuni pentru ei.
O frunzuliță va da destulă hrană pentru o lună de zile. Semnul crucii făcut peste un bulgăre de pământ îl va preface în pâine.

Arhimandritul Gavriil Georgianul cel Nebun pentru Hristos

PORUNCI ȘI POVEȚE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

de Preot Sorin Croitoru

Peste orice supărare,
Peste răfuieli și ceartă
Este o poruncă mare
Dată omenirii: "IARTĂ"!

Peste orice nedreptate,
Peste răzbunări și ură
Este o poruncă, frate,
Dată de Hristos: "ÎNDURĂ"!

Peste fapta care doare,
Peste vorba ce rănește
E porunca salvatoare
Dată de Iisus: "IUBEȘTE"!

Peste orice-ndreptățire,
Peste îngâmfări și silă
Ce-i stau omului în fire,
E porunca: "SĂ AI MILĂ"!

Peste orice rațiune
Iritată că nu vede
Ce începe-a se opune,
Domnul poruncește: "CREDE"!

Peste-amărăciuni răbdate
În această cruntă eră,
Dumnezeu din ceruri, frate,
Îți șoptește-n suflet: "SPERĂ"!

Marea vieții cu talazuri
Te îneacă în durere?..
Întărindu-te-n necazuri,
Domnul te îndeamnă: "CERE"!

Vrei să fii pe veșnicie
La un loc cu sfinții, frate,
În cereasca-mpărăție?..
Domnul te învață: "BATE"!

Nu-i ușoară și nici largă
Calea către veșnicie..
Cel ce vrea pe ea să meargă,
Cu atenție să fie,

Ascultând întotdeauna
Și porunca, și povața,
Până va primi cununa
De la Cel ce i-a dat viața..

LA SFARSITUL VIETII TALE, UN CALATOR VA MERGE MAI DEPARTE: SUFLETUL! ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“...

Bucuria mea, mare dreptate are Sfantul Parinte, Siluan Athonitul, cand zice: "Grea este viata fara iubirea de Dumnezeu; sufletul este intunecat si posomorat, dar cand vine iubirea, bucuria sufletului e cu neputinta de descris. Sufletul meu inseteaza sa castige smerenia lui Hristos si tanjeste dupa ea, ziua si noaptea, si uneori URLU STRIGAND: "Sufletul meu tanjeste dupa Tine si cu lacrimi Te caut!" Sfantul Parinte, Arsenie Papacioc, zice completand cele spuse mai sus:" Daca poti acum si nu vei vrea, va veni vremea cand vei vrea si nu vei mai putea. Sa stiti ca, dupa ce veti ajunge la capatul vietii, mai este un drumet care merge mai departe: SUFLETUL.” Sfantul Parinte, Siluan Athonitul zice asa: "Din toate puterile cereti de la Domnul smerenie si iubire frateasca, fiindca pentru iubirea de frate da Domnul harul Sau. Sa faci aceasta experienta cu tine insuti: intr-o zi sa ceri de la Dumnezeu iubirea de frate, iar intr-alta sa traiesti fara iubire, si atunci vei vedea deosebirea. Roadele duhovnicesti ale iubirii sunt vadite: PACE si BUCURIE IN SUFLET, si toti oamenii vor fi pentru tine neamuri si rude dragi si vei varsa lacrimi din belsug pentru aproapele si pentru toata suflarea si faptura." Despre pace, Sfantul Parinte, Nectarie din Eghina, spune asa: "Pacea este un dar dumnezeiesc, care se da cu imbelsugare celor care se impaca cu Dumnezeu si implinesc dumnezeiestile Sale porunci. Pacea este lumina si de aceea fugi de pacat, care este intuneric. Un pacatos nu are pace niciodata." Si in incheiere, iata un cavant de invatatura al Sfantului Parinte, Teofan Zavoratul, care zice asa: "Nu trebuie sa va ingrijorati de ceea ce vedeti in jur, asa a fost dintotdeauna, oameni buni, oameni rai, Sfinti, pacatosi, toti impreuna sub acelasi soare."

Har, mila si pace sufletului tau, de la Iisus Hristos al nostru Dumnezeu! 

                                                                                                   Amin si Aliluia!
                                                                                                    Preot Ioan .

... CASA SUFLETULUI ...

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

   🙏🏽 Iubiți credincioși, Iisus Hristos, intrând în casa lui Zaheu vameșul a spus: "Am venit să caut și să mântuiesc pe cel pierdut" (Luca 19:10). Deci, ne-a descoperit că sensul vieții noastre creștinești este MÂNTUIREA SUFLETULUI. Ba, chiar ne-a îndemnat: "Cu frică și cu cutremur să lucrați la MÂNTUIREA voastră" (Filipeni 2:12). Știind că aici pe pământ "Suntem călători și pribegi ca toți părinții noștri" (1 Cronici 29:15), și deci, "Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie" (Evrei 13:14), să vă zidiți CASA SUFLETULUI, dar, "Lucrați cât este ziuă" (cât suntem în viață), fiindcă, vine noaptea (adică, moartea) când nimeni nu mai poate să lucreze" (Ioan 9:4) și să ne ostenim să o terminăm, pentru că: " Ce-i va folosi omului, daca va câștiga lumea întreaga, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său" (Matei 16:26). La temelia Casei sufletului trebuie să avem, neapărat, 3 Sfinte Taine: BOTEZUL, MIRUNGEREA și CUNUNIA RELIGIOASĂ. Podeaua casei, este construită din CREDINȚĂ și FAPTE BUNE. Un zid al Casei sufletului este POSTUL. Celălalt zid este RUGĂCIUNEA. Tavanul, este construit din MERS LA BISERICĂ DUMINICA. Acoperișul, este construit din două Sfinte Taine: SPOVEDANIA și ÎMPĂRTĂSANIA. Mergem și la SFÂNTUL MASLU, ori de câte ori putem. În vârful Casei sufletului, se vede cum străjuiește "CRUCEA NECAZURILOR": "În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33). Asta înseamnă că, Dumnezeu ne iubește cand le primim pe toate: bune și rele, știute și neștiute, boală și sănătate, viață și moarte: "Toate să le faceți fără de cârteală și fără de îndoială" (Filipeni 2:14), "Mulțumind întotdeauna pentru toate, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu" (Efeseni 5:20). Și doar așa am putea, cu ajutorul lui Dumnezeu să ne dobândim MÂNTUIREA SUFLELOR noastre. 

   🙏🏽 Cine are minte și ochi de văzut să ia aminte, la cele mai de sus cuvinte!

 

                                                                                                                        Amin și Aliluia!

                                                                                                                        Preot Ioan 🛎️.