FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Unui creştin au început să îi meargă toate bine: şi afacerile, şi sănătatea, cu
soţia şi copiii se înţelegea bine. Din viaţa lui dispăruse orice urmă de întristare. Citind că viaţa creştinului este o cruce şi că Dumnezeu îl ceartă pe cel pe care îl iubeşte, s-a mâhnit şi s-a dus degrabă la duhovnicul lui:
- Părinte, ce înseamnă că nu mă ceartă Dumnezeu? Că nu mă iubeşte? De aproape un an de zile nu am mai avut nici o supărare.
- Trebuie să vedem de ce nu te ceartă: ori pentru că eşti foarte leneş în viaţa duhovnicească, şi dacă te-ar certa prin vreun necaz ai cădea în deznădejde, ori pentru că îţi dă o perioadă în care să te aşezi duhovniceşte. Tu singur poţi da răspunsul la această întrebare: dacă duci o viaţă de trândăvie, dacă te desfeţi de toate bunătăţile, zicând că de asta ţi le-a trimis Dumnezeu, atunci ai de ce să te îngrijorezi. Înseamnă că Dumnezeu nu te ceartă ca să nu te arunce în mrejele deznădejdii. Dar dacă tu, chiar dacă ai de toate,
duci o viaţă de nevoinţă, o viaţă de rugăciune, o viaţă smerită, atunci înseamnă că Dumnezeu îţi răsplăteşte jertfa cu puţină linişte. Dar, în cazul acesta, ia aminte: perioada aceasta nu va dura mult…
Un bătrân adeseori pătimea şi se îmbolnăvea. Şi s-a întâmplat într-un an să nu se îmbolnăvească şi s-a întristat cumplit şi plângea, zicând: „M-a părăsit Dumnezeu şi nu m-a cercetat”. (1-440)
Pagini
Faceți căutări pe acest blog
joi, 15 august 2013
M-A PARASIT DUMNEZEU SI NU M-A CERCETAT
Labels:
PILDE CRESTINE
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
miercuri, 14 august 2013
MĂCĂLEANDRUL
.
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Preot Ioan
Bunul Dumnezeu făcuse lumina, isprăvise cerul şi pământul, plantele şi animalele şi acum stătea în rai şi vopsea cu o rază de curcubeu, penele păsărilor şi împodobea făpturile. Din mâinile Lui porneau fluturi,
porumbei, răsăreau crini, trandafiri şi lăcrămioare. Spre seară, veni rândul să facă o păsărică sură. - Ţine minte - grăi Domnul cu bunătate - pe tine te cheamă „măcăleandru“ (guşă roşie). Şi punând păsărica în palmă, o lăsă să zboare în lume. Măcăleandrul zbură voios să vadă pământul cu frumuseţile lui. În oglinda unui pârâiaş ce curgea printre flori, îşi văzu chipul şi băgă de seamă că e sur pe tot corpul. Nu avea nici o pănă roşie, nici măcar pe guşă. Atunci se duse înapoi la Dumnezeu şi, zburând în jurul Lui, spuse cu sfială: - Doamne, pentru ce să mă cheme măcăleandru (guşă roşie), când n-am nici o pană roşie?
Dumnezeu îi spuse cu blândeţe: - Măcăleandru ţi-am pus numele şi aşa trebuie să te cheme. Poţi să-ţi câştigi singură pene roşii pe guşă.
Pasărea începu să se gândească în ce fel ar putea să-şi facă penele roşii. Văzând o tufă de măceş, îşi făcu cuibul între ramurile ghimpoase ale acestuia, sperând că poate vreo petală din florile lui se va lipi pe guşă şi
va rămâne acolo o pată roşie. Dar nu se întâmplă nimic. A trecut multă vreme şi păsărica a iubit cu foc, sperând că de para dragostei i se vor înroşi penele. A cântat cu foc, sperând că de focul cântecului i se vor înroşi penele. A luptat cu ardoare împotriva altor păsări, crezând că de vitejia ce-i ardea inima i se vor colora penele, dar n-a izbutit. N-a izbutit nici primul măcăleandru şi nici urmaşii lui.
Povestea aceasta o ciripea puilor ei un măcăleandru ce-şi avea cuibul într-un măceş pe o colină din faţa oraşului Ierusalim. Deodată se opri, căci pe poarta Ierusalimului ieşea o mulţime de oameni, ce înainta repede spre colina unde era cuibul ei. Erau călăreţi pe cai mândri, oşteni cu suliţe lungi, slujitori cu ciocane şi cuie, cărturari şi farisei mândri, judecători cu faţa aspră, femei care plângeau şi tot felul de oameni care strigau. Biata pasăre tremura de groază pe marginea cuibului.
Dar uită de primejdia care o pândea pe ea şi pe puii ei, ce puteau fi călcaţi în picioare în orice moment, îngrozindu-se de ceea ce făcea
- Ce răi sunt oamenii! – îşi spuse măcăleandrul.
Nu e destul că i-au bătut în cuie pe aceşti nenorociţi, dar pe capul celui din mijloc au mai pus şi o cunună
de spini. Ghimpii i-au înţepat fruntea şi ţâşneşte sângele. Cât e de frumos omul acela şi ce blând se uită. Mi se rupe inima când îl văd cum se chinuie.
Dacă aş fi eu tare ca frate-meu vulturul - se gândi el -i-aş rupe cu ghearele piroanele din palme.
Văzând cum curge sângele din fruntea Răstignitului care avea o cunună de spini, măcăleandrul se hotărî să facă ceva pentru a-I uşura puţin suferinţa. Zbură drept la Răstignit şi trase cu ciocul un spin ce i se înfipsese acestuia în frunte. Când spinul ieşi, din fruntea Celui ce pătimea sări o picătură de sânge pe pieptul păsării şi se lăţi repede, încât toate penele de pe guşă i se înroşiră. Atunci Răstignitul spuse: - Pentru mila ce
porţi în suflet ai dobândit ceea ce neamul tău întreg a căutat să câştige, străduindu-se mereu, fără rezultat până acum.
Când pasărea se întoarse la cuib, puii începură să strige: -Ţi-e guşa roşie! -Ţi-e guşa roşie! Penele de pe guşa ta sunt mai roşii decât floarea trandafirului! - E o picătură de sânge din fruntea sărmanului Răstignit – a răspuns măcăleandrul – şi are să se spele îndată ce mă voi scălda în vreun izvor. Dar oricât s-a scăldat măcăleandrul, roşul de pe guşa lui nu s-a mai şters. Ba, când îi crescură puii, se ivi culoarea roşie şi pe penele de pe guşa lor. De atunci, din ziua răstignirii Domnului, a căpătat măcăleandrul guşa roşie.
Morala: Cele întâmplate mai sus cu măcăleandrul sunt valabile şi pentru noi oamenii. Se aplică la toţi şi fiecăruia în parte. Până nu-L găsim pe Iisus Hristos şi să începem să lucrăm pentru El, nu există logică sau sens în viaţa noastră. Singuri, degeaba ne străduim sau ne zbatem, căci ne-a spus Însuşi Iisus Hristos: „Fără Mine nimic nu puteţi face“ (Ioan 15:5). Dumnezeu ne-a dat viaţa şi Iisus Hristos ne-a descoperit motivul pentru care trăim:
MÂNTUIREA SUFLETELOR NOASTRE: „Am venit să caut şi să mântuiesc pe cel pierdut“ (Luca 19:10).
Labels:
PILDE CRESTINE
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
joi, 8 august 2013
DIN SUFLET PENTRU SUFLET: CUMPĂTAREA
DIN SUFLET PENTRU SUFLET: CUMPĂTAREA: FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE... D...
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
CUMPĂTAREA
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Două urechi şi numai o gură
Un înţelept fu întrebat odată:
- "De ce i s-au dat omului două urechi şi numai o gură??
El răspunse:
- "Ca să audă mai mult decât să vorbească".
Regele şi ţăranul voios
Un rege din vechime trecu odată pe ogorul unui ţăran care muncea voios.
Regele îl întrebă:
- "Cât câştigi?"
Omul îi spuse o sumă mică.
- "Şi-ţi ajunge atât?"
- "Nici nu-mi trebuie tot. Ci cu o treime plătesc datoriile, iar pe alta o pun cu dobândă??
Mirat, regele îi zise:
- "Cum aşa?"
- "Bine: o treime o dau părinţilor care m-au crescut, iar pe cealaltă o strâng pentru copii, şi numai o treime o folosesc pentru mine".
Regele s-a bucurat de răspunsul omului şi l-a mal întrebat:
- "Cine te-a învăţat aceasta?"
Omul răspunse:
- "Bunul Dumnezeu?"
Regele a strâns mâna muncitorului, îndemnându-l să nu părăsească niciodată un asemenea bun obicei.
Două urechi şi numai o gură
Un înţelept fu întrebat odată:
- "De ce i s-au dat omului două urechi şi numai o gură??
El răspunse:
- "Ca să audă mai mult decât să vorbească".
Regele şi ţăranul voios
Un rege din vechime trecu odată pe ogorul unui ţăran care muncea voios.
Regele îl întrebă:
- "Cât câştigi?"
Omul îi spuse o sumă mică.
- "Şi-ţi ajunge atât?"
- "Nici nu-mi trebuie tot. Ci cu o treime plătesc datoriile, iar pe alta o pun cu dobândă??
Mirat, regele îi zise:
- "Cum aşa?"
- "Bine: o treime o dau părinţilor care m-au crescut, iar pe cealaltă o strâng pentru copii, şi numai o treime o folosesc pentru mine".
Regele s-a bucurat de răspunsul omului şi l-a mal întrebat:
- "Cine te-a învăţat aceasta?"
Omul răspunse:
- "Bunul Dumnezeu?"
Regele a strâns mâna muncitorului, îndemnându-l să nu părăsească niciodată un asemenea bun obicei.
Labels:
PILDE CRESTINE
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
marți, 30 iulie 2013
Rugaciunea celui "singur in suflet si trist "
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
O Doamne ! iti multumesc ,ca nu m-ai pedepsit si ca ai pus stavila raului ce sufletul nu mi-l iubea.Si nu l-ai lasat sa-si bata joc in mizerie si desfat de viata mea.Tu Doamne! ai vazut suferinta mea si mi-ai catarit lacrimile pe cantarul dreptatii.Si ai spus "gata".lovind cu mana ta cea dreapta pe cei parsivi si rai Ca in timp la picioarle mele in genunchi i-ai adus.Si i-am ajutat si i-am hranit.Si mana cea care le-a intis "bunatatea mea " a fost muscata de ei spre aducerea aminte in alte zile de necaz si suferinta pentru hotia si parsivenia lor da-le doamne fericirea ce zace acum in sufletul meu ....... (Autor : Gabriel Manolescu )
O Doamne ! iti multumesc ,ca nu m-ai pedepsit si ca ai pus stavila raului ce sufletul nu mi-l iubea.Si nu l-ai lasat sa-si bata joc in mizerie si desfat de viata mea.Tu Doamne! ai vazut suferinta mea si mi-ai catarit lacrimile pe cantarul dreptatii.Si ai spus "gata".lovind cu mana ta cea dreapta pe cei parsivi si rai Ca in timp la picioarle mele in genunchi i-ai adus.Si i-am ajutat si i-am hranit.Si mana cea care le-a intis "bunatatea mea " a fost muscata de ei spre aducerea aminte in alte zile de necaz si suferinta pentru hotia si parsivenia lor da-le doamne fericirea ce zace acum in sufletul meu ....... (Autor : Gabriel Manolescu )
Labels:
RUGACIUNI DE GABRIEL MANOLESCU
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
vineri, 26 iulie 2013
De la stăpînul la care lucrezi, de la acela vei lua şi plată
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Oamenii îndepărtați de Dumnezeu mereu sunt nemângâiați și de două ori chinuiți. Cel ce nu crede în Dumnezeu și în viața viitoare, pe lângă faptul că rămâne nemângâiat, își osândește și sufletul său veșnic. La ce stăpân lucrezi, de la acela vei lua și plată. Dacă lucrezi la stăpânul cel negru, îți face viața neagră încă de aici. Dacă lucrezi pentru păcat, vei fi plătit de diavolul.
Dacă lucrezi pentru virtute, vei fi plătit de Hristos.
Și cu cât vei lucra mai mult pentru Hristos, cu atât vei străluci mai mult și te vei veseli. Dar noi spunem: „E timp pierdut să lucrăm pentru Hristos!” Însă aceasta este înfricoșător! Să nu recunoaștem jertfa lui Hristos pentru om! Hristos S-a răstignit ca să ne elibereze de păcat, ca să înnoiască tot neamul omenesc. Ce a făcut Hristos pentru noi? Și ce facem noi pentru Hristos?
Lume vrea să păcătuiască și Îl vrea și pe Dumnezeu Bun. El să ne ierte și noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem și Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu iar noi să ne vedem de treaba noastră.
Oamenii nu cred, de aceea dau năvală la păcat. Tot răul de acolo începe, de la necredință.
Nu cred în cealaltă viață, prin urmare nu iau în considerare nimic. Nedreptățesc, își părăsesc copiii… Se fac lucruri… păcate grele. Nici Sfinții Părinți n-au prevăzut în Sfintele Canoane astfel de păcate –precum a spus Dumnezeu despre Sodoma și Gomora: “Nu cred să se facă astfel de păcate; să merg să văd”. (Fac. 18, 21)
Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu își vor pierde viața cea veșnică.
Omul trebuie ajutat să priceapă sensul profund al vieții, să-și revină, să simtă mângâierea Dumnezeiască.
Scopul omului este și să urce duhovnicește, nu numai să nu păcătuiască.
„Cu durere și dragoste pentru omul contemporan”-Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)
Oamenii îndepărtați de Dumnezeu mereu sunt nemângâiați și de două ori chinuiți. Cel ce nu crede în Dumnezeu și în viața viitoare, pe lângă faptul că rămâne nemângâiat, își osândește și sufletul său veșnic. La ce stăpân lucrezi, de la acela vei lua și plată. Dacă lucrezi la stăpânul cel negru, îți face viața neagră încă de aici. Dacă lucrezi pentru păcat, vei fi plătit de diavolul.
Dacă lucrezi pentru virtute, vei fi plătit de Hristos.
Și cu cât vei lucra mai mult pentru Hristos, cu atât vei străluci mai mult și te vei veseli. Dar noi spunem: „E timp pierdut să lucrăm pentru Hristos!” Însă aceasta este înfricoșător! Să nu recunoaștem jertfa lui Hristos pentru om! Hristos S-a răstignit ca să ne elibereze de păcat, ca să înnoiască tot neamul omenesc. Ce a făcut Hristos pentru noi? Și ce facem noi pentru Hristos?
Lume vrea să păcătuiască și Îl vrea și pe Dumnezeu Bun. El să ne ierte și noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem și Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu iar noi să ne vedem de treaba noastră.
Oamenii nu cred, de aceea dau năvală la păcat. Tot răul de acolo începe, de la necredință.
Nu cred în cealaltă viață, prin urmare nu iau în considerare nimic. Nedreptățesc, își părăsesc copiii… Se fac lucruri… păcate grele. Nici Sfinții Părinți n-au prevăzut în Sfintele Canoane astfel de păcate –precum a spus Dumnezeu despre Sodoma și Gomora: “Nu cred să se facă astfel de păcate; să merg să văd”. (Fac. 18, 21)
Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu își vor pierde viața cea veșnică.
Omul trebuie ajutat să priceapă sensul profund al vieții, să-și revină, să simtă mângâierea Dumnezeiască.
Scopul omului este și să urce duhovnicește, nu numai să nu păcătuiască.
„Cu durere și dragoste pentru omul contemporan”-Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)
Labels:
INVATATURI CRESTINE
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
duminică, 21 iulie 2013
POVESTIRI DUHOVNICESTI -
O MAMĂ ADEVARATĂ
Evdochia este o tanara plina de viata si cu o mare credinta in Dumnezeu .Ne-am cunoscut intr-un spital unde a intervenitpentru un parinte cu care fusesem . Odata , mergand la familia ei am stat de vorba cu ea,si printre altele mi-a povestit cu lacrimi in ochi prin ce trecuse cu putin timp inainte ..
Eram in anul trei la medicina si vorbeam cu un baiat pe care il chema Teodosie ,fiul unui director de spital ...
Intruna din zile, după ce fusesem la o petrecere şi eram doar eu cu el, a insistat să facem dragoste, deoarece, zicea el, şi aşa o să ne
căsătorim peste puţin timp. La început l-am refuzat, dar apoi, după
mai multe insistenţe, am cedat. Nu avusesem de-a face până atunci cu
bărbaţi. S-a întâmplat o singură dată. Nu m-am gândit nici o clipă că
aş putea rămâne însărcinată. Nu după mult timp am început să mă simt
rău. Am făcut un control şi mi s-a spus că sunt însărcinată.
Am
început să plâng şi m-am dus la Teodosie ca să-i spun. Atunci el a
scos bani din buzunar şi mi-a spus: «Du-te şi fă avort!» Fără să stau
mult pe gânduri, i-am spus că dacă am făcut un păcat, nu mai vreau
să-l fac şi pe al doilea. El a insistat, zicând că vrea să-şi continue
studiile şi că nu va recunoaşte că e al lui. Mi-am dat seama că nu are
rost să mai lungesc vorba şi m-am întors plângând acasă. Când au
auzit părinţii, au vrut să mă alunge de acasă, zicând că i-am făcut de
ruşine. Nimeni nu dorea să mă sprijinească în momentele acelea. Eram
aproape distrusă. Până la urmă, părinţii m-au acceptat, dar numai cu
condiţia ca, după ce se naşte, să dau copilul la cineva spre adopţie.
Am mai mers o perioadă la şcoală până să închei anul trei, apoi, în
ultimele luni de sarcină am plecat cu mama la Atena, unde părinţii au
cumpărat o garsonieră ca să pot sta până se năştea copilul. Mama şi-a
luat concediu şi a stat cu mine. Când a venit timpul să nasc, m-am dus
la spital, iar doctorul cu care vorbisem mă şi întinsese pe masă ca să-
mi facă cezariană. Le-am spus la toţi că vreau să nasc normal şi am
fugit de acolo.
Toţi mi-au zis că sunt nebună. I-am lăsat vorbind
singuri şi am plecat de acolo. În cele din urmă, m-am dus la alt doctor
şi am născut normal. Mi-am văzut copilul doar câteva minute după
naştere, apoi l-a luat familia aceea care voia să-l înfieze. Acele câteva
clipe mi-au fost de ajuns; am simţit că nu mai pot trăi fără el. După
lege, trebuia să am timp de gândire o săptămână, în care aveam
dreptul să mă răzgândesc şi să-mi iau copilul înapoi. Dar acea familie
mi-a dat timp de gândire doar trei zile, zicându-mi că după aceea nu
mai am drepturi asupra copilului. A doua zi am luat avionul şi am
venit la Tesalonic, dar nu puteam accepta ideea că trebuie să mă
despart de copil pentru totdeauna. Eram ca nebună. După ce am
coborât din avion, am luat primul avion care mergea înapoi la Atena.
Când am ajuns, m-am dus direct la familia căreia îi dădusem
copilul. Fără prea multe cuvinte, mi-am luat copilul în braţe şi i-am
lăsat fără grai.
Când am ajuns acasă la părinţi, a început calvarul. Tata
nu a fost de acord cu ideea de a rămâne cu copilul acasă şi m-a trimis
la oamenii care voiau să-l înfieze. Atunci, ca să-l mai îmbunez, i-am
zis că am pe altcineva la Tesalonic care vrea să-l înfieze. Fără să mai
aştepte alte cuvinte, mi-a zis să urc cu copilul în maşină şi să mergem
la omul acela. Nu mai ştiam ce să fac; mă rugam, plângeam.
Când am trecut pe lângă o biserică, l-am rugat să oprească puţin.
Am luat copilul în braţe şi m-am dus la icoana Maicii Domnului, şi,
îngenunchind, i-am zis: «Preasfânta mea, ţie îţi dăruiesc acest
copilaş. Tu ştii că nu pot trăi fără el. Te rog să ai grijă de el şi să
întorci inima tatălui meu ca să nu-l alunge».
Apoi am pus copilul în faţa sfintelor icoane şi m-am rugat mult
timp, plângând în hohote. Între timp, tatăl meu se întâlnise cu preotul
bisericii şi îi povestise tot necazul, iar preotul l-a sfătuit după cum îl
luminase pe el Dumnezeu şi Preasfânta Sa Maică.
După vreo oră de plâns, am lut copilul în braţe şi am ieşit afară.
Tata mă aştepta şi părea liniştit. Când am ajuns lângă el, mi-a zis:
«Ştii ce m-am gândit, Evi, că dacă vrei aşa de mult să păstrezi
copilul, eu nu te mai silesc să-l dai».
Atunci am început să plâng de bucurie, am strâns copilul în braţe
şi i-am spus tatei să întoarcă maşina şi să mergem acasă. Maica
Domnului şi-a făcut datoria şi mi-a ascultat rugăciunea. Mi se părea că
merg la rai şi nu la iad, cum aveam impresia cu câteva clipe înainte.
Rudele şi ceilalţi, care au văzut copilul, ştiau de la părinţii mei că
mama l-a născut, nu eu”.
În clipele în care Evdochia îmi povestea aceste lucruri minunate, copilul
se juca în jurul nostru; avea deja un an. Era un copil frumos şi cuminte,
bucuria familiei.
,,De cand a intrat in casa, a readus viata a continuat Evdochia . A devenit slabiciunea bunicului .,care la nastere voia sa-l alunge .De multe ori ii vedeam jucandu-sesi rostogolindu-se pe jos de ziceai ca sant de aceiasi varsta "
Îmi spunea acest bunic: „Părinte, nu cred că aş putea trăi fără
acest copil; el este viaţa mea, el m-a întinerit şi m-a învăţat să
trăiesc“. Iar bunica îl adoarme întotdeauna cântând Paraclisul Maicii
Domnului. La botez a fost numit Panaghioti, care vine de la Panaghia şi înseamnă «Preasfânta».
Evdochia şi-a continuat studiile, iar acum este căsătorită şi are al doilea copil.
Iată un model de mamă, care şi-a pus sufletul pentru copilul ei.
Labels:
Pilde si povestiri ortodoxe
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
POVESTIRI DUHOVNICESTI
AŞA NU MAI VREAU SĂ TRĂIESC!
m-am cutremurat. Am rămas vie şi nevătămată. Am început să plâng în hohote, şi, sculându-mă, m-am dus acasă. De atunci, m-am făcut sănătoasă şi m-am apropiat de Dumnezeu”.
GRADINA MAICII DOMNULUI
Întorcându-mă odată de la Tesalonic spre Sfântul Munte, m-a dus cineva cu maşina până într-un sat, iar de acolo aşteptam să iau autobuzul. Un bătrânel care trecea pe acolo, când m-a văzut, m-a întrebat de unde sunt, iar eu răspunzându-i, mi-a zis:
– Ei,
părinte, mare
grijă are Maica
Domnului
de Sfântul
Munte!
– Ştiu! Am simţit şi eu ajutorul ei, i-am spus eu.
– Uite, zise el, cu ani în urmă, ministrul cultelor de aici, din
Grecia, a vrut să viziteze Sfântul Munte. Cu toate că i s-a spus că
nu are voie să intre pentru că este femeie, ea nu a ascultat şi a
hotărât ca peste două zile să intre în Sfântul Munte. Însă cu o zi
înainte s-a îmbolnăvit grav, şi, după câteva zile, a murit. Altădată,
cineva tot cu o funcţie mare a vrut să intre în Sfântul Munte ca să
impună ceva nepermis. Când a ajuns în portul Uranopolis, i s-a
făcut dintr-o dată rău, şi în scurt timp
a murit.
– Vezi, părinte, că nu lasă Maica Domnului pe nimeni să facă
rău Grădinii ei?
– Ai dreptate, bunicule!
Şi-ţi mulţumesc pentru
cuvintele
frumoase. Maica Domnului să te aibă în pază! Slavă frumoasei
noastre Împărătese!
Labels:
Pilde si povestiri ortodoxe
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
duminică, 14 iulie 2013
Săculeţul cu pietre
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Un om, umblând odată pe ţărmul mării, a găsit un săculeţ cu pietre negre şi mărunte.
Mergând încet pe drum şi, neavând ce face, scotea pietre din săculeţ şi arunca în păsări cu ele. A mers şi a zvârlit toate pietrele afară de una, pe care a dus-o acasă.
Acolo, a arătat-o unui vecin, care, văzând-o, a întrebat cu mirare:
- "Unde-ai găsit-o? Piatra aceasta este de mare preţ." Aflând aceasta omul acela nepriceput, a plecat pe malul mării, să găsească pietrele aruncate, dar n-a mai găsit nimic.
Aşa facem si noi adesea cu zilele vieţii noastre. Fiecare an, fiecare lună, fiecare zi sau ceas al vieţii noastre, sunt atâtea comori pe care ni le dă Dumnezeu, ca să le folosim pentru mântuirea noastră şi ajutorarea semenilor, iar noi ades le mistuim pe lucruri deşarte. Iar vremea trece şi întoarcere n-are, aşa că pătimim şi noi ca acela care arunca zadarnic pietrele găsite pe malul mării.
Un om, umblând odată pe ţărmul mării, a găsit un săculeţ cu pietre negre şi mărunte.
Mergând încet pe drum şi, neavând ce face, scotea pietre din săculeţ şi arunca în păsări cu ele. A mers şi a zvârlit toate pietrele afară de una, pe care a dus-o acasă.
Acolo, a arătat-o unui vecin, care, văzând-o, a întrebat cu mirare:
- "Unde-ai găsit-o? Piatra aceasta este de mare preţ." Aflând aceasta omul acela nepriceput, a plecat pe malul mării, să găsească pietrele aruncate, dar n-a mai găsit nimic.
Aşa facem si noi adesea cu zilele vieţii noastre. Fiecare an, fiecare lună, fiecare zi sau ceas al vieţii noastre, sunt atâtea comori pe care ni le dă Dumnezeu, ca să le folosim pentru mântuirea noastră şi ajutorarea semenilor, iar noi ades le mistuim pe lucruri deşarte. Iar vremea trece şi întoarcere n-are, aşa că pătimim şi noi ca acela care arunca zadarnic pietrele găsite pe malul mării.
Labels:
PILDE CRESTINE
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
joi, 11 iulie 2013
DESPRE RUGACIUNE
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Dragii mei ..eu intotdeauna cand ma scol imi fac semnul crucii , multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru tot ...si tot timpul vorbesc cu Maica Domnului...de aceia e bine sa ai o icoana in casa ...de cate ori trec pe langa icoana , imi amintesc de Dumnezeu si de Maica lui...de sfinti ...
Cand am o treaba importanta de rezolvat merg la icoana si spun :Maicuta mea azi am nevoie de tine, ajuta-ma te rog sa rezolv ...si intotdeauna ma ajuta! Apoi nu uit sa-i multumesc ,si in primul rand o rog sa aibe grije de copii mei, de nepoti si de prietenii mei...Este bine sa te rogi si pentru straini, pentru bolnavi , pentru cei care au o problema ,chiar daca nu iti sant prieteni...Eu daca trece o salvare pe langa mine, imediat spun ,,Doamne ai grije si de acel bolnav care se afla in salvare...fi langa el si il apara"
Sau cand vad un cersetor , si ii dau un banut, sau nu pot sa-i dau, dar intotdeauna spun...Doamne ai mila de el ,si iti multumesc ca nu sant eu in locul lui.
Imi amintesc o pilda care mi-a placut foarte mult ...era un om foarte sarac,care avea pantofii rupti , si mergand el pe drum cartea si zicea..,,De ce Doamne m-ai lasat asa sarac ,sa nu pot sa imi cumpar o pereche de pantofi? "si mergand el asa a intalnit un cersetor care statea pe marginea drumului si care nu avea picioare..se tara pe jos..atunci si-a dat seama ca altii sant mai necajiti ca el...si a zis ,Multumesc Doamne ca mi-ai dat picioare ca de pantofi ma ingrijesc eu"
Vedeti dragii mei , noi niciodata , nu santem multumiti cu ce avem, uitam sa multumim , pentru ce avem ...
acum am sa va arat cateva sfaturi despre rugaciune ale Sf. Teofan Zăvorâtul
Spune-i lui Dumnezeu toate nevoile vieţii tale, atât cele lăuntrice cât şi cele din afară, vorbindu-I ca un copil: „Vezi, Doamne, boala mea şi slăbiciunea mea! Ajută-mă şi vindecă-mă!”
Ce se poate face cu gândurile care fug în toate părţile în timpul cititului şi al rugăciunii? Nimeni nu scapă de asta. Nu este nici un păcat în asta, dar este nepotrivit. Este păcat atunci când cineva de bună voie încurajează gânduri străine, dar când ele aleargă involuntar, este vreun păcat? Greşeala vine atunci când omul a observat că gândurile îi rătăcesc şi nu le stăpâneşte. De îndată ce observi că gândurile o iau razna, înfrânează-le, aceasta trebuie să faci.
Pentru a potoli rătăcirea gândurilor în timpul rugăciunii, este necesar să faci eforturi pentru a te ruga cu inimă fierbinte. Ca să faci asta trebuie să-ţi încălzeşti sufletul înainte de rugăciune cu meditaţie adâncă şi închinăciuni. Învaţă să te rogi cu propria ta rugăciune. De exemplu, esenţa rugăciunii de seară este aceea de a mulţumi lui Dumnezeu pentru ziua aceea şi pentru tot ce ai primit în timpul zilei, bune şi rele. Pentru răul săvârşit, omul trebuie să se pocăiască şi să ceară iertare, promiţând să-şi repare greşelile în ziua următoare; apoi omul se roagă lui Dumnezeu pentru ocrotire în timpul somnului. Spune-I lui Dumnezeu toate acestea, aşa cum îţi trece prin mintea ta şi din toată inima ta. Esenţa rugăciunii de dimineaţă este de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru somn şi pentru trezire şi de a-I cere ajutor ca în timpul zilei să faci lucruri pentru slava Sa. Iarăşi, spune-I acestea din toată inima şi mintea ta. în timp ce te afli la rugăciune, atât dimineaţa cât şi seara, spune-I lui Dumnezeu toate nevoile vieţii tale, atât cele lăuntrice cât şi cele din afară, vorbindu-I ca un copil: „Vezi, Doamne, boala mea şi slăbiciunea mea! Ajută-mă şi vindecă-mă!” Toate acestea şi alte asemenea le poţi spune lui Dumnezeu cu propriile tale cuvinte, fără să mai deschizi cartea de rugăciuni. Poate că aşa va fi mai bine. Încearcă să faci aşa, şi dacă merge, poţi să laşi de tot cartea de rugăciune. Totuşi, dacă nu merge, atunci trebuie să te rogi cu cartea ta de rugăciuni, sau altfel, vei rămâne fără nici un fel de rugăciune ...
Nu citi niciodată o rugăciune în grabă. Încă ceva: încearcă să înveţi rugăciunile pe de rost. Aceasta te ajută foarte mult să spui rugăciunea fără tulburare. O rugăciune trebuie învăţată ca orice altceva, învaţă să te gândeşti la Dumnezeu nu numai atunci când te afli la rugăciune, ci şi în fiecare ceas şi în fiecare clipă, pentru că El este pretutindeni. Din toate astea, pacea va izvorî în inima ta, dându-ţi putere pentru problemele tale zilnice şi pentru rânduiala tuturor lucrurilor.
(Sf. Teofan Zăvorâtul, Viata duhovnicească, cum o putem dobândi, p.149-150)
Dragii mei ..eu intotdeauna cand ma scol imi fac semnul crucii , multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru tot ...si tot timpul vorbesc cu Maica Domnului...de aceia e bine sa ai o icoana in casa ...de cate ori trec pe langa icoana , imi amintesc de Dumnezeu si de Maica lui...de sfinti ...
Cand am o treaba importanta de rezolvat merg la icoana si spun :Maicuta mea azi am nevoie de tine, ajuta-ma te rog sa rezolv ...si intotdeauna ma ajuta! Apoi nu uit sa-i multumesc ,si in primul rand o rog sa aibe grije de copii mei, de nepoti si de prietenii mei...Este bine sa te rogi si pentru straini, pentru bolnavi , pentru cei care au o problema ,chiar daca nu iti sant prieteni...Eu daca trece o salvare pe langa mine, imediat spun ,,Doamne ai grije si de acel bolnav care se afla in salvare...fi langa el si il apara"
Sau cand vad un cersetor , si ii dau un banut, sau nu pot sa-i dau, dar intotdeauna spun...Doamne ai mila de el ,si iti multumesc ca nu sant eu in locul lui.
Imi amintesc o pilda care mi-a placut foarte mult ...era un om foarte sarac,care avea pantofii rupti , si mergand el pe drum cartea si zicea..,,De ce Doamne m-ai lasat asa sarac ,sa nu pot sa imi cumpar o pereche de pantofi? "si mergand el asa a intalnit un cersetor care statea pe marginea drumului si care nu avea picioare..se tara pe jos..atunci si-a dat seama ca altii sant mai necajiti ca el...si a zis ,Multumesc Doamne ca mi-ai dat picioare ca de pantofi ma ingrijesc eu"
Vedeti dragii mei , noi niciodata , nu santem multumiti cu ce avem, uitam sa multumim , pentru ce avem ...
acum am sa va arat cateva sfaturi despre rugaciune ale Sf. Teofan Zăvorâtul
Spune-i lui Dumnezeu toate nevoile vieţii tale, atât cele lăuntrice cât şi cele din afară, vorbindu-I ca un copil: „Vezi, Doamne, boala mea şi slăbiciunea mea! Ajută-mă şi vindecă-mă!”
Ce se poate face cu gândurile care fug în toate părţile în timpul cititului şi al rugăciunii? Nimeni nu scapă de asta. Nu este nici un păcat în asta, dar este nepotrivit. Este păcat atunci când cineva de bună voie încurajează gânduri străine, dar când ele aleargă involuntar, este vreun păcat? Greşeala vine atunci când omul a observat că gândurile îi rătăcesc şi nu le stăpâneşte. De îndată ce observi că gândurile o iau razna, înfrânează-le, aceasta trebuie să faci.
Pentru a potoli rătăcirea gândurilor în timpul rugăciunii, este necesar să faci eforturi pentru a te ruga cu inimă fierbinte. Ca să faci asta trebuie să-ţi încălzeşti sufletul înainte de rugăciune cu meditaţie adâncă şi închinăciuni. Învaţă să te rogi cu propria ta rugăciune. De exemplu, esenţa rugăciunii de seară este aceea de a mulţumi lui Dumnezeu pentru ziua aceea şi pentru tot ce ai primit în timpul zilei, bune şi rele. Pentru răul săvârşit, omul trebuie să se pocăiască şi să ceară iertare, promiţând să-şi repare greşelile în ziua următoare; apoi omul se roagă lui Dumnezeu pentru ocrotire în timpul somnului. Spune-I lui Dumnezeu toate acestea, aşa cum îţi trece prin mintea ta şi din toată inima ta. Esenţa rugăciunii de dimineaţă este de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru somn şi pentru trezire şi de a-I cere ajutor ca în timpul zilei să faci lucruri pentru slava Sa. Iarăşi, spune-I acestea din toată inima şi mintea ta. în timp ce te afli la rugăciune, atât dimineaţa cât şi seara, spune-I lui Dumnezeu toate nevoile vieţii tale, atât cele lăuntrice cât şi cele din afară, vorbindu-I ca un copil: „Vezi, Doamne, boala mea şi slăbiciunea mea! Ajută-mă şi vindecă-mă!” Toate acestea şi alte asemenea le poţi spune lui Dumnezeu cu propriile tale cuvinte, fără să mai deschizi cartea de rugăciuni. Poate că aşa va fi mai bine. Încearcă să faci aşa, şi dacă merge, poţi să laşi de tot cartea de rugăciune. Totuşi, dacă nu merge, atunci trebuie să te rogi cu cartea ta de rugăciuni, sau altfel, vei rămâne fără nici un fel de rugăciune ...
Nu citi niciodată o rugăciune în grabă. Încă ceva: încearcă să înveţi rugăciunile pe de rost. Aceasta te ajută foarte mult să spui rugăciunea fără tulburare. O rugăciune trebuie învăţată ca orice altceva, învaţă să te gândeşti la Dumnezeu nu numai atunci când te afli la rugăciune, ci şi în fiecare ceas şi în fiecare clipă, pentru că El este pretutindeni. Din toate astea, pacea va izvorî în inima ta, dându-ţi putere pentru problemele tale zilnice şi pentru rânduiala tuturor lucrurilor.
(Sf. Teofan Zăvorâtul, Viata duhovnicească, cum o putem dobândi, p.149-150)
Labels:
DESPRE RUGACIUNE
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
marți, 9 iulie 2013
PROFESOARA ATEE
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Preot Ioan
O tânără profesoară, cu vizibile tendinţe liberale, explica micuţilor ei elevi faptul ca ea este atee şi-i întreba dacă nu cumva sunt şi ei. Neştiind, de fapt, ce-i acela un ateu şi dorind să fie şi ei ca şi
profesoara lor, micuţii îşi ridicaseră mânuţele în aer. Dar iată şi o excepţie.
O fetiţă pe nume Maria nu se luă după mulţime, şi nu ridica mâna. Profesoara, observând-o, o întrebă de ce s-a decis să fie diferită.
– Pentru că nu sunt atee. Profesoara o întrebă din nou:
– Dar tu ce eşti?
– Sunt creştin-ortodoxă. Puţin deranjată profesoara se înroşi.
O întrebă, totuşi, de ce este creştină.
– Ei bine am fost crescută să-L cunosc şi să-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creştin-ortodocşi, mama este creştin ortodoxă, tata este creştin ortodox, fraţii mei sunt creştini ortodocşi, naşii mei sunt creştin ortodocşi aşa cum de fapt este poporul român începând cu anul 40. d. Hr., când ne-a încreştinat Sfântul Apostol Andrei.
Profesoara s-a înfuriat:
– Asta nu este un motiv, spuse ea în gura mare. Ce-ar fi dacă mama ta ar fi o idioată şi la fel şi tatăl tău? Ce ai fi tu atunci ?
Fetiţa tăcu puţin şi zâmbind finuţ îi zise:
– Atunci … aş fi atee!
(Sfântul Inochentie, Arhiepiscop al Odessei).
Profesoara s-a înfuriat:
– Asta nu este un motiv, spuse ea în gura mare. Ce-ar fi dacă mama ta ar fi o idioată şi la fel şi tatăl tău? Ce ai fi tu atunci ?
Fetiţa tăcu puţin şi zâmbind finuţ îi zise:
– Atunci … aş fi atee!
(Sfântul Inochentie, Arhiepiscop al Odessei).
Labels:
PILDE CRESTINE
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
DESPRE ATEISM
CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
DESPRE ATEISM
Moto: „Domnul din cer a privit peste fiii
oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu“ (Psalm 13:2).
Preot
Ioan
Iubiţi
credincioşi,
Ateu
este cel ce nu crede în Dumnezeul cel adevărat, Creator şi Mântuitor şi în invăţătura Lui, revelată. Se
face referire la ateism în „Noul Testament“, o singură dată,
acolo unde Sfântul Apostol Pavel le spune efesenilor: „Eraţi, în vremea aceea, în afară
de Hristos, înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel şi străini de aşezămintele
făgăduinţei, lipsiţi de nădejde şi fără de Dumnezeu în lume“ (Efeseni 2:12). Erau aşadar, efesenii ca
toate neamurile păgâne care credeau în zei, fiinţe fictive şi se închinau la
idoli, la chipurile lor cioplite, adică:
„celor ce din fire nu sunt dumnezei“ (Galateni 4:8), necunoscând pe adevăratul
Dumnezeu. Ei se numeau păgâni şi atei în raport cu poporul Israel cel vechi şi
cu Noul Israel - Biserica sau poporul creştin. În ciuda mulţimii de zeităţi şi
de idoli pe care-i adorau, efesenii sunt numiţi „atei“ sau „fără
Dumnezeu“, pentru că necunoscând pe Dumnezeul Cel adevărat,
erau în căutarea lui, cum se constată din inscripţia de pe un altar din Atena: „Dumnezeului necunoscut“ (Faptele
Apostolilor 17:23). De aceea spun comentatorii că ei nu cunoşteau
pe adevăratul Dumnezeu, Care să le arate sensul vieţii şi Calea. Ei nu cunoşteau
un Mântuitor, Care să-i răscumpere, un Dumnezeu Care să-i înfieze (Galateni 4:6-8) şi să-i ridice la slava
din care au căzut. Prin urmare, înţelesul de ateu sau fără Dumnezeu, nu se
referă numai la cei ce nu cred şi tăgăduiesc existenţa lui Dumnezeu: „Zis-a cel
nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu!“ (Psalm 13:1), ci se referă şi la idolatri.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Ar fi
trebuit să nu avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viaţă
atât de curată, încat Harul Duhului să fi ţinut locul Scripturilor în sufletele
noastre. Şi după cum Sfintele Scripturi sunt scrise cu cerneală, tot aşa ar fi
trebuit ca inimile noastre să fi fost scrise cu Duhul Sfânt“.
Sfântul Vasile cel Mare spune că:
„lumea aceasta este o şcoală
a sufletelor înzestrate cu raţiune şi un loc unde se poate învăţa cunoaşterea
lui Dumnezeu“.
Psalmistul David zice: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o
vesteşte tăria“ (Psalm
18:1).
Părintele Dumitru Staniloae spune că: „Omul
are în sufletul lui o raţiune şi o libertate, dar ele nu pot funcţiona în modul
deplin decât în unire cu Dumnezeu, decât adăpându-se din apa vie a Duhului
Dumnezeiesc“.
Labels:
DESPRE ATEISM
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
sâmbătă, 6 iulie 2013
DESPRE TATUAJE
CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
Motto: „Iar dacă robul va zice: îmi
iubesc stăpânul, să-i găurească urechea stăpânul şi-l va robi pe veci“ (Ieşirea 21: 5-6). „În trupul vostru să nu faceţi tăieturi pentru sufletele
morţilor, nici să scrieţi pe voi cu împunsături de ac (tatuaje)“ (Levitic 19: 28).
Preot Ioan
Iubiţi credincioşi,
Tatuajul,
străvechi mod de exprimare simbolică, este întâlnit în cea mai mare parte a
lumii, excepţie făcând China. Fie că este o emblemă valorică, fie o marcă de infamie,
el este un semn de apartenenţă la un anumit grup.
De multe ori în autobuz, în
tramvai sau pe stradă aţi văzut pe braţul unui bărbat „desenată“ o
femeie sub care stă scris un nume sub o inimă săgetată, sau orice altceva. Dar
tatuaje nu-şi fac numai bărbaţii, ci şi femeile. Acum a devenit o modă şi cei mai mulţi tineri sunt victime sigure
ale modei. Dar, dacă mulţi se tatuează, trebuie să-i imiţi şi să-ţi faci şi tu
neapărat cel puţin unul dacă nu mai multe ???
Primii purtători de tatuaje din România au
fost puşcăriaşii. Procedeul folosit de ei diferea complet de
orice metodă profesională cunoscută: cu ajutorul unui ac obişnuit se introducea
pastă de pix sub
piele,
după un contur desenat anterior. Acest mod de lucru, cu rezultate atât de urâte
şi neigienice, a avut o influenţă nefastă asupra percepţiei românilor despre
arta tatuajului.
Istoria tatuajului
Tatuarea nu este nicidecum o
practică modernă. „Cel mai de
temut“ - aceasta este traducerea aproximativă a cuvântului
polinezian care definea tatuajul. Unii specialişti susţin că există anumite
indicii care arată că tatuajul a apărut încă din preistorie. Omul din
Neanderthal vopsea cu roşu sau cu ocru osemintele morţilor şi le inciza într-un
desen regulat. Se presupune că şi viii foloseau aceeaşi metodă. S-au descoperit
mumii egiptene şi libiene tatuate, mumii care aveau o vechime de câteva sute de
ani înainte de Hristos. Potrivit cercetătorului Steve
Gilbert: „Cel mai vechi
tatuaj cunoscut, este un desen care îl reprezintă pe zeul Bes. În mitologia egipteană, Bes
era zeul voluptăţii şi al petrecerilor“. Acest
tatuaj aparţine unei femei care a trăit în timpul celei de-a 11-a dinastii a
Egiptului antic (cca.2000 de ani î.d.Hr.).
Tehnica ornamentărilor
corporale a fost semnalată de istorici în mai multe culturi ale lumii de la
triburile maori, la eschimoşi, la vechii egipteni şi până la indieni.
Multe triburi
de amerindieni obişnuiau
să-şi tatueze corpul şi faţa. Tehnicile de tatuare erau diferite de la o zonă
la alta. Amerindienii introduceau diverse culori în tăieturile pe care şi le
făcuseră anterior. Aceeaşi metodă o foloseau şi triburile din Tunisia, Aiwu din
Japonia, Ibo din Nigeria şi Chantal din Mexic. Eschimoşii
făceau înţepături cu acul prin care era tras un fir de aţă îmbibat în pigment.
În diverse zone ale Polineziei, Malaeziei şi Microneziei, pigmentul era
introdus în piele lovind uşor un instrument care semăna cu un cârlig. În Europa, tatuajele a
apărut în a doua jumătate a secolului XVIII, odată cu expediţiile căpitanului
Cook. Dacă în antichitate sclavii erau însemnaţi pe frunte, mai
târziu în perioada comerţului cu sclavi semnul apartenenţei era gravat cu
fierul roşu pe piept. Fugarii erau marcaţi cu o floare de crin. Semnul a fost
menţinut şi mai târziu, în Franţa. Cine nu îşi aminteşte de celebrul personaj
al lui Dumas, Milady de Winter, cea care avea pe umărul drept semnul
„V“. Floarea de crin sau „V“-ul erau semnele de recunoaştere pentru hoţi, iar condamnaţii la galere aveau pe braţ tatuate literele „GAL“. Abolirea definitivă a înfierării nu s-a produs decât odată cu apariţia cazierului judiciar. Şi grecii îşi însemnau prizonierii cu o cucuvea. Câteva sute de ani mai târziu, naziştii aplică metoda tatuajului ca semn de recunoaştere a unei categorii de populaţie supuse unei pedepse de cele mai multe ori, nemeritate. Prizonierii din lagărele de concentrare naziste aveau marcat pe antebraţul stâng un număr matricol corespunzător celui din registrul de evidenţă al lagărului, precedat de litera „D“, dacă era vorba de un evreu. Pentru realizarea marcării se folosea un fel de tampon având numere şi litere formate din ace mici, care era înmuiat în cerneală.
„V“. Floarea de crin sau „V“-ul erau semnele de recunoaştere pentru hoţi, iar condamnaţii la galere aveau pe braţ tatuate literele „GAL“. Abolirea definitivă a înfierării nu s-a produs decât odată cu apariţia cazierului judiciar. Şi grecii îşi însemnau prizonierii cu o cucuvea. Câteva sute de ani mai târziu, naziştii aplică metoda tatuajului ca semn de recunoaştere a unei categorii de populaţie supuse unei pedepse de cele mai multe ori, nemeritate. Prizonierii din lagărele de concentrare naziste aveau marcat pe antebraţul stâng un număr matricol corespunzător celui din registrul de evidenţă al lagărului, precedat de litera „D“, dacă era vorba de un evreu. Pentru realizarea marcării se folosea un fel de tampon având numere şi litere formate din ace mici, care era înmuiat în cerneală.
Moarte şi renaştere
Despre tradiţia de sute de ani
a tatuajelor s-ar putea scrie tomuri întregi. Ei vor să se simtă unici într-o
lume standardizată şi pentru aceasta trebuie să-şi schimbe înfăţişarea. Cu mii
de ani în urmă tatuajul indica o anumită poziţie socială sau juca un rol
protector. În „Levitic (19:28) sau a
treia carte a lui Moise“ se spune: „Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe
trupurile voastre, nici semne cu împunsături (tatuaje) să
nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru“. Ca şi
machiajul, tatuajul este făcut pentru a atrage atenţia, a seduce sau a agresa privitorul,
a-l preveni sau a-l ţine la distanţă. Spre deosebire însă de machiaj, care este
numai o „podoabă“ efemeră, tatuajul este definitiv, încrustat în piele, şi presupune
un aranjament definitiv şi total.
Celor doi regi ai Marii
Britanii, Eduard al VII-lea şi George al V-lea li se datorează recunoaşterea şi
aprecierea tatuajului ornamental japonez. Aceasta a devenit foarte la modă în
vremea celor doi regi. Din acest motiv maeştrii japonezi au deschis saloane în
porturi şi în marile oraşe: Londra, Hamburg; apoi la New York, San Francisco
etc. Adevărate opere de artă, aceste tatuaje ornamentale japoneze fascinează
prin ciudăţenia şi frumuseţea lor.
Primul tatuaj electric s-a realizat în 1894 în
SUA care a devenit în scurt timp centrul de influenţă al tatuajelor. Cei
care le realizează încep să se perfecţioneze din ce în ce mai mult. În prezent,
în occident,
există reviste dedicate în întregime acestui
subiect şi chiar congrese ale fanilor tatuajului. Pentru formarea unui specialist
sunt necesari 2-3 ani de şcoală de profil.
Interesant este că tot prin
tatuare se poate face conturul buzelor, al sprâncenelor, sau al pleoapelor
inferioare. Pot fi imitate şi diferite bijuterii. Virgil ne-a destăinuit care
este procedeul exact de tatuare. Clientul trebuie să semneze un formular de
accept, după care, pentru indecişi, urmează partea cea mai dificilă: alegerea
desenului. Într-adevăr este foarte greu să te decizi pentru că ai în faţă sute,
poate mii de desene în diverse reviste şi cataloage. Etapa următoare este „ştampilarea“, adică
aplicarea pe piele a matriţei cu desenul cerut. Văzând aparatul cu ace m-am
înfiorat. Pentru început se tatuează conturul
desenului, apoi sunt introduse culorile de la cele mai închise la cele
mai deschise. Virgil mi-a explicat că vopselele folosite nu conţin chimicale
toxice, pentru a nu dăuna organismului. Tot el a afirmat cu foarte multă convingere că procedeul
nu este deloc dureros. Senzaţia este doar de pişcătură datorită frecvenţei mari
a acelor aparatului, care funcţionează ca o maşină de cusut fără aţă.
Pielea va rămâne roşie (în locul respectiv) câteva zile după
care va dispare. Pentru ca tatuajul să nu se deformeze în timp, este important
ca persoana respectivă să nu se îngraşe sau să slăbească cu mai mult de 10 kg.
Cercetările din ultimii ani au dus la descoperirea unei bogate patologii a
tatuajelor. Datorită lor apar diverse leziuni maligne şi benigne: veruci,
granuloame, melanoame, maligne, etc. Acestea se datorează pigmentaţiilor de
tatuaj care conţin oxid de fier.
De multe ori se întâmplă ca un
„posesor“ de tatuaj să renunţe la el din diferite motive. Acest lucru este
posibil prin tratamentul cu laser. Dar trebuie spus faptul că în locul
respectiv va rămâne un semn destul de vizibil, ca după o arsură: „Tratamentul
cu laser permite îndepărtarea tatuajului fără sechele majore, dar necesită
şedinţe de tratament şi poate determina unele modificări pigmentare“, susţine
Dr. Carmen Radu. Tehnica cu CO2 a îmbunătăţit tratamentul „clasic“ ca nefiind
însoţit de modificări de ţesut sau cicatrice. Tatuajele negre beneficiază de
ZAG laser, spre deosebire de cele în culori galben, albastru şi verde. Oricum,
cine doreşte să scape de un tatuaj, trebuie să
ştie că
nu este deloc simplu. Azi cu el şi mâine fără el, este posibil să fim martori
la generalizarea acestui mod primitiv de manifestare a personalităţii.
Cu
Cei mai mulţi dintre cei „tatuaţi“ şi „inelaţi“ se justifică
foarte scurt: „Aşa este moda!“. Dar,
Dumnezeu nu ne-a lăsat ca „dreptar“ pentru viaţă cele zece mode, ci, cele zece
porunci dumnezeieşti (Ieşirea
20:1), cele nouă
fericiri (Matei 5), precum
şi cele nouă porunci bisericeşti.
Lucru sigur este că, şi tatuajele,
şi crucea ne arată clar, de partea cui ne este sufletul, adică,
dacă ne însemnăm cu dracii reprezentaţi prin tatuaje (capete de balauri, capete de morţi, sârmă ghimpată, lanţuri etc.),
admitem stăpânirea Satanei asupra noastră, iar dacă la gât purtăm crucea, ne
declarăm în mod evident sub stăpânirea şi ocrotirea lui Dumnezeu. Există un
verset în Biblie care ne spune despre cruce că este simbolul puterii dumnezeieşti: „Căci propovăduirea crucii este nebunie pentru cei
ce pier, iar pentru noi care ne mântuim este puterea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 1:18). La a doua venire a lui
Iisus Hristos, mai întâi va apărea pe cer crucea: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului
Omului (adică Sfânta Cruce) şi vor plânge toate neamurile (mai
ales cei care au hulit-o tatuându-se) şi vor vedea pe Fiul Omului (Iisus
Hristos) venind pe
norii cerului, cu putere şi cu slavă multă“ (Matei
24:36).
În toamna
anului 312 s-a produs schimbarea religiei Împăratului Sfânt Constantin cel
Mare, care iniţial a fost păgân (cultul
sincretist al soarelui - Solinvinctus, introdus în imperiu de împăratul Adrian).
Şi iată cum s-a produs această mare, surprinzătoare şi incontestabilă
convertire: după cum ne mărturisesc istoricii creştini, Eusebiu de Cezareea şi
Lactanţiu în ajunul luptei cu Maxenţiu, la Pons Milvius (Podul Vulturului), împăratul Constantin a văzut pe cer ziua, în
amiaza mare, O CRUCE LUMINOASĂ deasupra soarelui cu inscripţia „IN HOC SIGNO
VINCES!“ (adică ÎNTRU ACEST SEMN VEI ÎNVINGE!), iar în
timpul nopţii, i s-a arătat în somn Iisus Hristos cu semnul crucii, pe care-l
văzuse ziua pe cer, cerându-i să-l pună pe steagurile soldaţilor, ca să le
servească drept semn protector în lupte, acest semn fiind monogramul lui
Hristos. Şi într-adevăr, împăratul a câştigat bătălia.Să se
tatueze sunt atraşi oamenii care caută bizarul. Se pune însă întrebarea: „CE SUNT TATUAJELE??? FRUMUSEŢE SAU DESFIGURARE???“. DESIGUR
DESFIGURARE! Unii îi numesc pe cei tatuaţi: „oameni cu pasiune pentru
cerneală“. Dar se poate oare folosi pielea noastră pe post de pânză?
Imaginaţia umană înfloreşte pe piele? Un om tatuat este stigmatizat şi chiar
motivează unii că văd în tatuaje o declaraţie de individualitate. Deşi pare
greu de crezut, aceste tatuaje pot crea dependenţă. Şi ca dovadă unii îşi
adaugă mereu noi tatuaje ajungând până la 80% din suprafaţa corpului lor. Şi
apoi spun aşa: „Trupul
meu, treaba mea!“ Însă, nu-i chiar aşa, deoarece, chiar dacă
ar fi o artă, ea nu trebuie făcută pe corpul nostru. Ne spune Moise: „Şi a privit
Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau foarte bune“ (Facerea
1:31). Şi
dacă toate, inclusiv omul şi corpul lui, erau foarte bune, de ce mai trebuie să
mai adăugăm noi încă ceva: tatuaje, cercei prin nas, buric şi urechi, vopsea de
păr, silicon în loc de sprâncene etc. Oare nepriceput era Creatorul sau este
plină de mândrie creatura??? Iată cea mai mare dovadă că cele de mai sus sunt
păcate:
„Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în
voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi
fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi dar, pe Dumnezeu În trupul vostru şi în
sufletul vostru care sunt ale lui Dumnezeu“ (1 Corinteni
6:20).
În acelaşi fel, şi noi
creştinii ortodocşi, să punem la gâtul nostru şi la cel al copiilor noştri un
lănţişor cu cruciuliţă, dacă vrem să avem protecţia Dumnezeu - Duhului Sfânt,
fiindcă este bine ştiut că crucea şi arde pe draci. Să nu Îngăduim aplicarea
tatuajelor pe pielea noastră şi nici pe cea a copiilor noştri, fiindcă deşi pe
ambalajul unora scrie
„Temporary“ - adică se şterg după 5-6 zile, totuşi acest fapt este o lucrare pregătitoare din punct de vedere psihologic, pentru aplicarea mai târziu a tatuajelor definitive. Aceste tatuaje drăceşti, nu numai că sunt neplăcute lui Dumnezeu, dar mai şi costă între 40 RON şi câteva sute. Pe lângă faptul că la înfricoşata Judecată vom da aspră socoteală şi despre aceste tatuaje, mai există şi un alt mare pericol: tatuajele definitive se fac cu nişte ace care, nefiind sterilizate, prin înţepături în piele prezintă pericolul îmbolnăvirii de SIDA.
Şi
apoi, dacă o tânără are un prieten care are tatuat pe piept un drac, când se
iau în braţe din iubire, cine se află între cei doi? DIAVOLUL!!! Oare nu-i este
greu când acelaşi timp cu prietenul să-l îmbrăţişeze şi pe Satana, deşi este
numai tatuat??? Oare le va ajuta lor în viaţă Satana??? Nu le va ajuta el, ci
Dumnezeu pe care-l strigăm noi ori de câte ori avem necazuri, nevoi, strâmtorări...
Într-o zi, am văzut un tânăr în
jur de 20 de ani, care avea câte un cercel în fiecare ureche. Mi-au venit în
cap cuvintele Sfântului Cosma al Etoliei care spunea:
„Atunci cÂnd bĂrbaŢii vor arĂta ca femeile
Şi femeile ca bĂrbaŢii, sfÂrŞitul este aproape!“, şi atunci l-am întrebat: „Te rog frumos să-mi spui şi mie, ce semnifică cerceii pe care-i
porţi în urechi?“ La care el mi-a spus că aşa este modern. Eu am insistat:
„O fi modern, dar aşa cum crucea pe care eu o port la gât semnifică credinţa
mea în puterea Sfintei Cruci, tot aşa şi cerceii din urechile tale trebuie să
semnifice ceva“. La insistenţele mele mi-a mărturisit că acei cercei înseamnă
EXTRAVAGANŢĂ şi NONCONFORMISM.
Este cât se poate de clar că extravaganţă, înseamnă mândrie, iar nonconformism înseamnă satanism. O doctoriţă îmi spunea că cercelul din urechea dreaptă la un bărbat este semn de recunoaştere pentru homosexuali, iar cel care are cercel în urechea stângă, este predispus la homosexualitate.
Este cât se poate de clar că extravaganţă, înseamnă mândrie, iar nonconformism înseamnă satanism. O doctoriţă îmi spunea că cercelul din urechea dreaptă la un bărbat este semn de recunoaştere pentru homosexuali, iar cel care are cercel în urechea stângă, este predispus la homosexualitate.
La prima vedere aceste tatuaje,
ca şi cerceii din urechile bărbaţilor, par a fi un lucru de şagă, dar eu nu
cred. De ce să copiem
tot ce
este rău în occident, de ce să se feminizează bărbaţii şi se defeminizează
femeile??? Dacă am vedea la televizor că unii îşi taie urechile ni le-am tăia
şi noi? Dacă unii şi-ar tăia nasul ni l-am tăia şi noi? Unde ar mai fi eul,
bărbăţia, feminitatea, prestanţa, verticalitatea noastră? Corect ar fi dacă am
face ceea ce au făcut şi strămoşii noştri de aproape 2000 de ani încoace,
adică: să ne însemnăm cu semnul crucii ori de câte ori avem un moment mai greu
în viaţă, să ne rugăm dimineaţa, să ne rugăm seara, să spunem un „Tatăl nostru“
înainte de a mânca, să postim cel puţin miercurea şi vinerea, să nu lipsim
Duminica din Biserică, să ne spovedim şi să ne împărtăşim cel puţin în cele
patru posturi mari (Sfintele Paşti, Sfintii
Apostoli Petru şi Pavel, Sfanta Maria şi Crăciun) şi sĂ nu fim atÂt
de nepĂsĂtori cu
mÂntuirea noastrĂ, cĂci
nu conteazĂ decÂt unde pune DumnEzeu
sufletele dupĂ ce
murim! Gândeşte-te bine înainte
de a începe să te tatuezi. Ca orice modă, îşi vor pierde „farmecul“ odată
cu trecerea timpului. Există oare vreun articol de vestimentaţie, o cămaşă, o
rochie, o pereche de pantofi, etc. care să-ţi placă atât de mult, încât să-ţi
iei angajamentul că o să o porţi toată
viaţa ??? Stilurile, croielile şi culorile la modă acum se schimbă. Însă, spre
deosebire de un articol de vestimentaţie, tatuajele sunt greu de îndepărtat. În
plus, ceea ce crezi că este trăsnet astăzi, sau altfel spus: „tatuaj de tatuaj“, cu siguranţă nu-ţi va mai
place la 25-30 de ani, ba, mai mult te vor chinui regretele că le-ai făcut. TATUAJELE AU IZ DE
PĂGÂNISM,
ŞI DE ÎNCHINARE FALSĂ!!! „Ce împărtăşire are lumina cu întunericul. Şi ce
învoire este între Hristos şi diavolul, sau ce parte are un credincios cu un
necredincios ? De aceea: Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi
de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi“ (2 Corinteni 6:15-17).
În încheiere aş vrea să vă
amintesc că: IGNORANŢA,
UITAREA şi NEŞTIINŢA sunt trei mari „uriaşi“, care ne duc în IAD, şi nu mică le va fi pedeapsa celor care se tatuează, celor care execută tatuajele, cât şi celor care comercializează aceste tatuaje, pe tot cuprinsul ţării (şi chiar şi pe litoralul Mării Negre), tatuaje (câteva) pe care le vi le prezentăm în imaginea de mai jos, pentru a lua aminte şi a ne cutremura de faptele şi de urmările faptelor noastre.
UITAREA şi NEŞTIINŢA sunt trei mari „uriaşi“, care ne duc în IAD, şi nu mică le va fi pedeapsa celor care se tatuează, celor care execută tatuajele, cât şi celor care comercializează aceste tatuaje, pe tot cuprinsul ţării (şi chiar şi pe litoralul Mării Negre), tatuaje (câteva) pe care le vi le prezentăm în imaginea de mai jos, pentru a lua aminte şi a ne cutremura de faptele şi de urmările faptelor noastre.
Pactul cu diavolul
Ritualurile sataniste
presupun la iniţiere depunerea unui jurământ de slujire a lui Satan, de
denigrare şi luptă împotriva lui Dumnezeu. Cinstirea lui
Satan se realizează,
printre altele, prin consum excesiv de
alcool,
droguri, prin jertfirea unor animale, practicarea sexului în grup şi invocarea
diavolilor. Criteriul absolut care domină concepţia adepţilor este domnia
răului asupra binelui. De aici predispoziţia lor accentuată spre fapte
antisociale, agresivitate, anarhie, mergând până la sinucidere sau crimă,
sacrificiul uman fiind forma supremă de cinstire şi slujire a lui Satan. După
depunerea jurământului, un alt moment important îl reprezintă iniţierea, în
cadrul căreia un adept mai vechi îl tatuează pe novice pe braţe cu anumite
însemne specifice,
ritualul încheindu-se prin sacrificiul grotesc al unui animal,
îndeosebi câine sau pisică. Făcând o incizie în pieptul animalului, tinerii
iniţiaţi îi smulg inima şi o storc deasupra unei icoane a Sfintei Treimi,
recitând aşa-zisele rugăciuni din Biblia satanică. De asemenea tânărul care a
depus jurământul trebuie să se lepede de Hristos de trei ori, după care
urinează pe cruce. Mai concret, trebuie spus că orice persoană care îşi propune
să adere la această organizaţie ocultă trebuie să încheie realmente un adevărat
pact cu diavolul (Nicolae Achimescu, Noile mişcări religioase,
Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004).
Fac ce vreau cu trupul meu!
Pe la sfârşitul lunii iunie 2005, la TVR 2, moderatoarea Marina Almăşan a provocat o dezbatere pe tema tatuajului, o manifestare devenită tot mai frecventă la tinerii noştri „moderni“. Pe scenă erau mulţi tineri interesaţi de această dezbatere, iar în sală participau şi alţi spectatori de diferite vârste şi condiţii sociale. Mai era acolo, pe scenă, un bărbat între două vârste, tatuat „cât cuprinde“, lăudându-se că el este a treia generaţie „din tată-n fiu“, care e tatuat „de-a binelea“... Dacă majoritatea tinerilor subscriau la aceste tatuaje, la care se adăuga şi aplicarea de cercei şi „belciuge“ pe toate părţile corpului... au existat în public şi alte voci care au detestat, argumentat, asemenea practici deplasate, excentrice. Astfel, o doamnă profesoară mai în vârstă şi-a exprimat pe faţă dezaprobarea pentru aceste tatuaje, care nu pot fi acceptate decât de tineri iresponsabili, fără o judecată sănătoasă... Dintr-o dată, o tânără frumuşică, cochetă a sărit ca arsă. - Doamnă, nu vă supăraţi, chiar ne jigniţi, căci, iată eu, sunt studentă la drept, şi totuşi sunt de acord cu aceste tatuaje... în definitiv, în virtutea „drepturilor omului“, eu pot să fac ce vreau cu trupul meu! La care profesoara a replicat prompt. - Stimată domnişoară, presupun că imediat după absolvirea
facultăţii, ca juristă, aţi vrea să vă angajaţi la o firmă serioasă, de
prestigiu... Credeţi oare, că dacă aţi avea asemenea tatuaje pe faţă, exprimând
deja ţinuta unei persoane neserioase, veţi putea fi angajată? Eu cred că nu,
oricât de bine aţi fi pregătită din punct de vedere profesional!... Domnişoara
a rămas cu răspunsul „în gât“, mută, perplexă, aplecându-şi capul şi
înroşindu-i-se obrazul... În ce ne priveşte, fiind creştini, nu avem cum să subscriem la o asemenea cosmetică agresivă, tatuajul şi aplicarea de bijuterii, zorzoane, metalica la femei şi la bărbaţi, agăţate pe tot trupul, utilizată din ce în ce mai mult de către tineri, în numele modernităţii... Dar să vedem ce-i cu frumuseţea asta „suplimentară“ pe care vor să şi-o adauge aceşti tineri... Desigur, frumuseţea ţine de estetică, de gustul omului pentru frumos... Dar se uită faptul că la om nu este suficientă numai frumuseţea fizică, exterioară, ci ea este cu necesitate legată strâns de etică, de frumuseţea caracterului acestuia. Astfel dacă o anumită persoană nu a fost dotată genetic cu un aspect fizic deosebit, dar a fost dăruită cu alte virtuţi, cu inteligenţă, cu voinţă, cu bărbăţie etc. prin muncă, prin strădanie ea poate compensa adesea lipsa frumuseţii fizice... Ştie El, Creatorul, de ce ne-a făcut pe noi oameni diferiţi, dar cu diverşi talanţi compensatori: pentru a avea nevoie unii de alţii, pentru întrajutorare, pentru frumuseţea comuniunii, pentru farmecul părtăşiei noastre... Să nu fim înţeleşi greşit. E nevoie de o anumită igienă, de o anumită înfrumuseţare, o oarecare cosmetizare... „Când posteşti, spală-ţi faţa şi ungeţi capul...“ (Matei 6:17 - pentru discreţie faţă de oameni). Dar această înfrumuseţare de strictă necesitate (la care am adăuga un ras, un tuns, un pieptănat, un tăiat de unghii etc.) şi până la o cosmetizare excesivă, care cere cheltuieli mari de bani, uneori exagerate, pentru fel de fel de produse cosmetice, unele mai sofisticate ca altele, mergând până la tatuajele agresive mai sus menţionate, este o mare diferenţă (Extras din revista Credinţa Ortodoxă, anul 9, Nr. 9, septembrie 2005, Episcopia Alexandriei şi Teleormanului ).
|
Labels:
DESPRE TATUAJE
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !
https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024
Arhivă blog
-
▼
2024
(47)
-
▼
martie
(18)
- DOAMNE MILUIEȘTE!
- ... ÎMPUȚINAREA SUFLETEASCĂ ...
- Buna Vestire (zi cu dezlegare la peste)
- CUVÂNT DE ÎNVĂȚĂTURA DESPRE INVENȚIILE BĂBEȘTI
- PSALMUL 55
- Copilul care vroia să se facă tătic - Dr. Ecaterin...
- Postirea
- LACOMIA PANTECELUI
- POSTUL NE FACE ASEMENEA CU INGERII...
- SPORIRE DUHOVNICEASCĂ
- Focul ispitelor...
- Mulțumesc ...
- DESVÂRSIT sau NEDESĂVÂRSIT
- ,,Stresul este boala sufletului și nu depinde de l...
- Bine faci...bine găsesti...
- Cum se-mparte casa, frate
- SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!
- SfantaTreime
-
▼
martie
(18)
-
►
2023
(182)
- ► septembrie (24)
-
►
2022
(220)
- ► septembrie (11)
-
►
2021
(219)
- ► septembrie (12)
-
►
2020
(363)
- ► septembrie (10)
-
►
2019
(225)
- ► septembrie (6)
-
►
2018
(189)
- ► septembrie (15)
-
►
2017
(187)
- ► septembrie (17)
-
►
2016
(72)
- ► septembrie (8)
-
►
2015
(80)
- ► septembrie (3)
-
►
2014
(128)
- ► septembrie (12)
-
►
2013
(149)
- ► septembrie (11)
-
►
2012
(204)
- ► septembrie (10)
https://www.diigo.com/
Postări populare
-
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem c...
-
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE... Maimu...
-
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem c...
-
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE... Fra...
-
Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem c...
-
POMELNIC DE VII Se scriu: - părinţii trupeşti, - părintele duhovnic, - n a şii de botez şi de cununie, - soţi a / soţ...
-
Un papagal statea cu o cioara intr-o colivie. Oh, ce mai suferea bietul papagal din cauza prezentei monstrului cu pene negre! “Ce negr...
-
Iubirea vrajmasilor Odata, un ucenic l-a intrebat pe parintele sau: - Ce trebuie sa faca omul sa fie asemenea lui Dumnezeu? - Sa fa...
-
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE N...
-
FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE... ...
PENTRU VIZITATORI
PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"
PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"
PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"
PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"
PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"
PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"
PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)