POVESTIRI DUHOVNICESTI

de la Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos

AŞA NU MAI VREAU SĂ TRĂIESC!

Într-o zi, aşteptam trenul în gară. După câteva minute văd că se apropie de mine o femeie, şi după ce a luat binecuvântare, m-a întrebat de la ce mănăstire sunt. Apoi, după ce am vorbit puţin, mi-a povestit cum s-a întors ea la Dumnezeu. În timp ce lacrimile au început să-i curgă, mi-a zis: „Părinte, eu am fost atee şi membră de partid. Lucram la un birou şi nu voiam să aud de Dumnezeu. Îmi plăcea să-mi trăiesc viaţa. După o perioadă de timp, m-am îmbolnăvit şi am ajuns într-o stare critică. Aveam un fel de paralizie psihică şi nu mai puteam face nimic. Trebuia să fiu îngrijită ca un copil. Această stare m-a dus la deznădejde. Într-una din zile n-am mai rezistat şi m-am hotărât să mă sinucid. Mi-am ridicat ochii minţii spre cer şi am zis: «Doamne, dacă într-adevăr exişti, Tu poţi să mă scapi, altfel îmi voi curma viaţa, aşezându-mă pe linia ferată şi aşteptând primul tren. Aşa nu mai vreau să trăiesc!». S-a întâmplat ca acest tren să fie acceleratul Iaşi-Timişoara. Zicând aceste cuvinte, m-am dus la o distanţă oarecare de gară, ca să nu fiu văzută de nimeni şi m-am aşezat pe linia ferată, întinsă pe şine, cu faţa în sus. După câteva clipe, a venit acceleratul cu toată viteza, şi când s-a apropiat de mine, l-am văzut că s-a ridicat la jumătate de metru deasupra mea şi a trecut tot trenul prin aer. După ce a trecut, mi-am dat seama de minunea care s-a petrecut cu mine şi
m-am cutremurat. Am rămas vie şi nevătămată. Am început să plâng în hohote, şi, sculându-mă, m-am dus acasă. De atunci, m-am făcut sănătoasă şi m-am apropiat de Dumnezeu”.

                                                   GRADINA MAICII DOMNULUI

Întorcându-mă odată de la Tesalonic spre Sfântul Munte, m-a dus cineva cu maşina până într-un sat, iar de acolo aşteptam să iau autobuzul. Un bătrânel care trecea pe acolo, când m-a văzut, m-a întrebat de unde sunt, iar eu răspunzându-i, mi-a zis:

– Ei,  părinte,  mare  grijă are  Maica  Domnului  de  Sfântul

Munte!

– Ştiu! Am simţit şi eu ajutorul ei, i-am spus eu.

– Uite, zise el, cu ani în urmă, ministrul cultelor de aici, din

Grecia, a vrut să viziteze Sfântul Munte. Cu toate că i s-a spus că

nu are voie să intre pentru că este femeie, ea nu a ascultat şi a

hotărât ca peste două zile să intre în Sfântul Munte. Însă cu o zi

înainte s-a îmbolnăvit grav, şi, după câteva zile, a murit. Altădată,

cineva tot cu o funcţie mare a vrut să intre în Sfântul Munte ca să

impună ceva nepermis. Când a ajuns în portul Uranopolis, i s-a

făcut dintr-o dată rău, şi în scurt timp a murit.

– Vezi, părinte, că nu lasă Maica Domnului pe nimeni să facă

rău Grădinii ei?

– Ai  dreptate,  bunicule!  Şi-ţi  mulţumesc  pentru  cuvintele

frumoase. Maica Domnului să te aibă în pază! Slavă frumoasei

noastre Împărătese!

Săculeţul cu pietre

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Un om, umblând odată pe ţărmul mării, a găsit un săculeţ cu pietre negre şi mărunte.
Mergând încet pe drum şi, neavând ce face, scotea pietre din săculeţ şi arunca în păsări cu ele. A mers şi a zvârlit toate pietrele afară de una, pe care a dus-o acasă.
Acolo, a arătat-o unui vecin, care, văzând-o, a întrebat cu mirare:
- "Unde-ai găsit-o? Piatra aceasta este de mare preţ." Aflând aceasta omul acela nepriceput, a plecat pe malul mării, să găsească pietrele aruncate, dar n-a mai găsit nimic.
Aşa facem si noi adesea cu zilele vieţii noastre. Fiecare an, fiecare lună, fiecare zi sau ceas al vieţii noastre, sunt atâtea comori pe care ni le dă Dumnezeu, ca să le folosim pentru mântuirea noastră şi ajutorarea semenilor, iar noi ades le mistuim pe lucruri deşarte. Iar vremea trece şi întoarcere n-are, aşa că pătimim şi noi ca acela care arunca zadarnic pietrele găsite pe malul mării.

DESPRE RUGACIUNE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Dragii mei ..eu intotdeauna cand ma scol imi fac semnul crucii , multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului pentru tot ...si tot timpul vorbesc cu Maica Domnului...de aceia e bine sa ai o icoana in casa ...de cate ori trec pe langa icoana , imi amintesc de Dumnezeu si de Maica lui...de sfinti ...
Cand am o treaba importanta de rezolvat merg la icoana si spun :Maicuta mea azi am nevoie de tine, ajuta-ma te rog sa rezolv ...si intotdeauna ma ajuta! Apoi nu uit sa-i multumesc ,si in primul rand o rog sa aibe grije de copii mei, de nepoti si de prietenii mei...Este bine sa te rogi si pentru straini, pentru bolnavi , pentru cei care au o problema ,chiar daca nu iti sant prieteni...Eu daca trece o salvare pe langa mine, imediat spun ,,Doamne ai grije si de acel bolnav care se afla in salvare...fi langa el si il apara"
Sau cand vad un cersetor , si ii dau un banut, sau nu pot sa-i dau, dar intotdeauna spun...Doamne ai mila de el ,si iti multumesc ca nu sant eu in locul lui.
Imi amintesc o pilda care mi-a placut foarte mult ...era un om foarte sarac,care avea pantofii rupti , si mergand el pe drum cartea si zicea..,,De ce Doamne m-ai lasat asa sarac ,sa nu pot sa imi cumpar o pereche de pantofi? "si mergand el asa a intalnit un cersetor care statea pe marginea drumului si care nu avea picioare..se tara pe jos..atunci si-a dat seama ca altii sant mai necajiti ca el...si a zis ,Multumesc Doamne ca mi-ai dat picioare ca de pantofi ma ingrijesc eu"
Vedeti dragii mei , noi niciodata , nu santem multumiti cu ce avem, uitam sa multumim , pentru ce avem ...
acum am  sa va arat cateva sfaturi despre rugaciune ale Sf. Teofan Zăvorâtul

Spune-i lui Dumnezeu toate nevoile vieţii tale, atât cele lăuntrice cât şi cele din afară, vorbindu-I ca un copil: „Vezi, Doamne, boala mea şi slăbiciunea mea! Ajută-mă şi vindecă-mă!”

Ce se poate face cu gândurile care fug în toate părţile în timpul cititului şi al rugăciunii? Nimeni nu scapă de asta. Nu este nici un păcat în asta, dar este nepotrivit. Este păcat atunci când cineva de bună voie încurajează gânduri străine, dar când ele aleargă involuntar, este vreun păcat? Greşeala vine atunci când omul a observat că gândurile îi rătăcesc şi nu le stăpâneşte. De îndată ce observi că gândurile o iau razna, înfrânează-le, aceasta trebuie să faci.

Pentru a potoli rătăcirea gândurilor în timpul rugăciunii, este necesar să faci eforturi pentru a te ruga cu inimă fierbinte. Ca să faci asta trebuie să-ţi încălzeşti sufletul înainte de rugăciune cu meditaţie adâncă şi închinăciuni. Învaţă să te rogi cu propria ta rugăciune. De exemplu, esenţa rugăciunii de seară este aceea de a mulţumi lui Dumnezeu pentru ziua aceea şi pentru tot ce ai primit în timpul zilei, bune şi rele. Pentru răul săvârşit, omul trebuie să se pocăiască şi să ceară iertare, promiţând să-şi repare greşelile în ziua următoare; apoi omul se roagă lui Dumnezeu pentru ocrotire în timpul somnului. Spune-I lui Dumnezeu toate acestea, aşa cum îţi trece prin mintea ta şi din toată inima ta. Esenţa rugăciunii de dimineaţă este de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru somn şi pentru trezire şi de a-I cere ajutor ca în timpul zilei să faci lucruri pentru slava Sa. Iarăşi, spune-I acestea din toată inima şi mintea ta. în timp ce te afli la rugăciune, atât dimineaţa cât şi seara, spune-I lui Dumnezeu toate nevoile vieţii tale, atât cele lăuntrice cât şi cele din afară, vorbindu-I ca un copil: „Vezi, Doamne, boala mea şi slăbiciunea mea! Ajută-mă şi vindecă-mă!” Toate acestea şi alte asemenea le poţi spune lui Dumnezeu cu propriile tale cuvinte, fără să mai deschizi cartea de rugăciuni. Poate că aşa va fi mai bine. Încearcă să faci aşa, şi dacă merge, poţi să laşi de tot cartea de rugăciune. Totuşi, dacă nu merge, atunci trebuie să te rogi cu cartea ta de rugăciuni, sau altfel, vei rămâne fără nici un fel de rugăciune ...

Nu citi niciodată o rugăciune în grabă. Încă ceva: încearcă să înveţi rugăciunile pe de rost. Aceasta te ajută foarte mult să spui rugăciunea fără tulburare. O rugăciune trebuie învăţată ca orice altceva, învaţă să te gândeşti la Dumnezeu nu numai atunci când te afli la rugăciune, ci şi în fiecare ceas şi în fiecare clipă, pentru că El este pretutindeni. Din toate astea, pacea va izvorî în inima ta, dându-ţi putere pentru problemele tale zilnice şi pentru rânduiala tuturor lucrurilor.

(Sf. Teofan Zăvorâtul, Viata duhovnicească, cum o putem dobândi, p.149-150)

PROFESOARA ATEE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



Preot Ioan

O tânără profesoară, cu vizibile tendinţe liberale, explica micuţilor ei elevi faptul ca ea este atee şi-i întreba dacă nu cumva sunt şi ei. Neştiind, de fapt, ce-i acela un ateu şi dorind să fie şi ei ca şi
profesoara lor, micuţii îşi ridicaseră mânuţele în aer. Dar iată şi o excepţie.
 O fetiţă pe nume Maria nu se luă după mulţime, şi nu ridica mâna. Profesoara, observând-o, o întrebă de ce s-a decis să fie diferită.
– Pentru că nu sunt atee. Profesoara o întrebă din nou:
– Dar tu ce eşti?
– Sunt creştin-ortodoxă. Puţin deranjată profesoara se înroşi.
O întrebă, totuşi, de ce este creştină.

– Ei bine am fost crescută să-L cunosc şi să-L iubesc pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creştin-ortodocşi, mama este creştin ortodoxă, tata este creştin ortodox, fraţii mei sunt creştini ortodocşi, naşii mei sunt creştin ortodocşi  aşa cum de fapt este poporul român începând cu anul 40. d. Hr., când ne-a încreştinat Sfântul Apostol Andrei. 
Profesoara s-a înfuriat:
– Asta nu este un motiv, spuse ea în gura mare. Ce-ar fi dacă mama ta ar fi o idioată şi la fel şi tatăl tău? Ce ai fi tu atunci ?
Fetiţa tăcu puţin şi zâmbind finuţ îi zise:
– Atunci … aş fi atee!
(Sfântul Inochentie, Arhiepiscop al Odessei).