luni, 13 mai 2013

Ce este lacomia dupa avere si lipsa discernamantului?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Lacomia

Gândea odată un tăran:
- Noi ăstia care răscolim de mici pământul, care ne si tine, nu ne gândim la fleacuri. Numai că nu prea avem noi pământ. Să am pământ, n-as avea habar de nimeni, nici de dracul n-as mai avea vreo grijă!

Dracul auzi ce spunea Pavel si zise:

-Foarte bine, Pavele, las pe mine!... Am să te satur de pământ. Prin pământ am să pun mâna pe tine căci n-ai de sprijin nici biserica, nici preotul si predica lui, nici pe Dumnezeu.

Pavel vându si una si alta din ce avea si cumpără si el vreo cincisprezece hectare de pământ, cu o bucată de pădurice. Pământul bun dădu grâu bogat, însă oamenii începură să-l fure. Numai necazuri. Începură certurile, înjurăturile si judecătile. Nu mai avea trai cu oamenii si pace.

Într-o zi, intră la el un crestin. Îi povesti că vine de undeva, unde li se dă oamenilor pământ de muncă, si încă pământ de soi. Pavel a gândit: „ Dacă-i asa, de ce să stau aici, la strâmtoare si între ticălosi ? Am să vând ce am si plec acolo...”

În vară se duse acolo, văzu că e adevărat, îsi vându tot ce avea si se mută cu familia în tinutul cel nou.

Aici, Pavel se tot frământa plin de lacomie cum să aibă pămânul lui. Un negustor îi povesti că a cumpărat acolo cinci mii de hectare mai pe nimic.

Pavel îsi zise:

-„ De ce să iau aici cinci sute de hectare si să nu iau acolo câteva mii?” - îsi zise avarul

Si plecă spre acea tară aflată undeva în stepă, ai cărei locuitori se adăposteau în niste corturi de pânză.

Când ajunse acolo, oamenii aceia îl primiră cu bine, iar el le dădu daruri. Apoi îl întrebară ce vânt îl aduce în zona lor.

-Mi-ar plăcea mai cu seamă pământul vostru, răspunse Pavel. Noi suntem cam strâmtorati si tare ne-ar prinde bine ceva pământ...

Veni si regele tării aceleia si, după ce-i spuseră si lui cum stă treaba, îi ziseră:

-Pământ avem din belsug, poti să iei cât vrei.

-Multumim de bunătate... mie însă nu-mi trebuie mult. Dar vezi d-ta, ar trebui să stiu care bucată e a mea, s-o hotărnicim si să facem un înscris.

-Bine, zise regele.

-si cu ce pret? întrebă Pavel.

-De pilda noi obisnuim să vindem o zi de pământ. Tot pământul pe care ai putea să-l ocolesti într-o zi să fie al tău. Pretul zilei e de o mie de galbeni...

,,Mi-a pus Dumnezeu mâna în cap!”îsi zise Pavel. O să ocolesc o împărătie întreagă.  Într-o zi fac cincizeci de verste. Ce pământ!... Zece mii de hectare...

A doua zi dimineată plecară cu totii în stepă. Pavel scoase banii, îi puse în căciula asezată drept semn unde să se întoarcă, si porni. Mergea si, din loc în loc, bătea câte un tărus. Merse până abia se mai zărea delusorul de unde plecase. Îsi tot făcea socoteli... si se întindea, si se-ntindea, până văzu că soarele dă spre asfintit.

Să stii că m-am înselat si am cuprins prea mult pământ. Ce mă fac dacă nu ajung la vreme?”

Pahomie începu să alerge. Începu să simtă cum, încet-încet, îl dor picioarele, dar alergă de parcă l-ar fi luat cineva cu biciul. Aruncă din fugă pieptarul, cizmele, plosca ăi căciula, pentru a putea alerga mai usor si mai repede.

„Uite unde m-a dus lăcomia – îsi zise el – m-am nenorocit. Nu mai ajung eu înainte de asfintit...”

De spaimă, i se tăie răsuflarea.

Sudoarea i-a lipit cămasa de trup. Gura-i era uscată. Nu mai putea. Îi era groază de moarte, dar nu mai putea să se oprească.

Îi auzi pe locuitorii acelei tări cum fluieră si strigă. Mai prinse putină inimă. Îsi stânse ultimele-i puteri si alergă năuc. Începu să vadă oamenii de pe delusor. Ba chiar si căciula cu banii. Îl zări pe mai-marele care sta jos tinându-se cu mâinile de burtă...
si aleargă mereu ... Urcă dealul în goană. Iată căciula. Dar... sovăi. I se tăiară picioarele căzu si, căzând, întinse mâna spre căciulă.

-Halal să-ti fie, camarade – strigă mai-marele ai câstigat mult pământ!...

Argatul lui, dădu fuga să-l ridice, dar văzu cum curgea sângele din gură. Pavel murise.

Mai-marele sta jos ghemuit, râzând zgomotos si tinându-se cu mâinile de burtă. Apoi se sculă si dădu argatului o sapă:

-Îngroapă-l! Atâta pământ îi trebuie unuia ca acesta! Doi metri.
-Argatul luă sapa si săpă lui Pavel o groapă, tocmai cât lungimea trupului său, de la cap până la picioare si-l îngroapă.

Adesea putem vedea printre noi oameni care în viata lor trăiesc de parcă n-ar muri niciodată si plini de lăcomie. Ce este lăcomia si alte patimi ale oamenilor putem învăta din aceste pilde ortodoxe de mare folos sufletesc!

vineri, 10 mai 2013

Vulpea si gradina

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE


O vulpe văzu odată o grădină încărcată de toate bunătăţile. Dar grădina era apărată cu ziduri înalte, pe care vulpea nu le putea sări. „Ce aş putea face să pătrund în grădină?” se întreba vulpea. Umblând împrejurul zidului, dădu peste o gaură în zid, dar gaura era prea îngustă să se poată strecura prin ea. Tot gândindu-se ce-i de făcut, vulpea îşi zise: „Ştiu ce voi face! Voi răbda foame câteva zile, voi slăbi şi voi încăpea prin gaură.” Zis şi făcut. După trei zile de foame, vulpea se strecură prin gaură şi ajungând la poame, se ospătă din belşug. Dar după câteva zile, îşi aduse aminte că trebuie să iasă iar de aici, mai ales că sosise vremea culesului. Însă aici, un alt necaz: se îngrăşase de-a binelea şi nu mai încăpea pe gaură. Ce-i de făcut? „Nu-i alt mod să scap de aici – îşi zise vulpea necăjită – decât să mă pun iarăşi pe foame şi răbdare, ca să slăbesc.” Răbdă iar trei zile şi slăbind, se strecură afară. Când se văzu scăpată, uitându-se spre grădina cu poame, zise: „Frumoasă mai eşti tu, grădină, şi dulci sunt poamele tale, dar ce folos am avut eu de ele? Cât am mâncat, atât am răbdat… Cum am intrat, aşa am ieşit…”

Ce istorioară plină de înţeles! Aşa e şi cu noi. Cum am intrat în lumea aceasta, aşa vom şi ieşi din ea. Nimic nu vom putea duce cu noi. Lume, lume, cât de dulci sunt poamele tale, dar ce folos ne rămâne nouă din ele?

duminică, 5 mai 2013

HRISTOS A INVIAT !...


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...




La timpul inverzirii si-al plansului de miei,
La vremea Patimirii, pentru-omenesti pacate,
Sa ne-aplecam o clipa, crestini, dar si atei,
Ca oameni suntem toti, chiar dincolo de toate!

O vreme-n care poate, sa ne oprim putin,
Din rosturile noastre, ca sa-ntelegem vrerea,
Si sensul Jertfei Sale, ca sa ne mantuim,
Ca de la Domnul, toti, sa dobandim puterea!

Ne fie sarbatoare in trup, dar si in vise,
Si pururea ne fie, in viata sarbatoare,
Lasati, azi, voi, crestini, ferestrele deschise,
In suflet...sa primiti doar binecuvantare!

Lumina si-Nviere sa curga peste noi,
Ne fie pace-n suflet, aproapele ne fie,
Ca fratele, ca sora... la vreme de nevoi,
Alaturi sa ne stam, la ceas de bucurie!

Cand cerul se deschide, la ceas de sarbatoare,
Dumnezeiasca Jertfa, uniti, sa o cinstim,
Iar Pastele ne fie LUMINA si IERTARE,
Sa nu uitam, ca oameni... suntem...
Sa ne iubim!

(CAMELIA STAN - De Paste...)

vineri, 3 mai 2013

Așchii din Crucea Patimilor -Lavinia Stefan Filip


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Vezi, Doamne, cât m-am depărtat de tine-n aste vremuri?
De-aceea, nu-ți cer să m-alini, ciți cer să mă cutremuri!
În tihnă să îmi torni infern, în blid să-mi picuri fiere,
Și bârna să mi-o rupi în ochi, căci văd făr’ de vedere…

Dă-mi vinele la un fierar, să-mi toarne foc în ele,
Văpaie dă-mi, nu doar scântei, să nu mă mai înșele!
Dă-mi mâinile arvună-n Iad smolitelor parâme,
Căci nelucrând lucrarea Ta, s-au pus să o dărâme.

Vezi umerii cum mi-au căzut, ca niște zări surpate?
Cum talpa-mi prinse rădăcini în malul de păcate?
Am dat Iordanul pe nămol și-agheazma pe leșie –
De Iuda te-a vândut o dat’, eu te-am vândut de-o mie.

Atâtea pietre zac prin târg, căci ne lovim cu pietre –
Și-atâtea răni avem pe noi, că știm să dăm cu sete.
Ne prea-zgârcim doar la obraji, economie facem
Și, nu Te supăra pe noi, dar nu vrem să-i întoarcem!

De-atâta ros din creștinism cu fadă pocăință,
Nici scoarțele n-au mai rămas intacte din credință.
Și-atâtea oale-avem pe foc, iubirea căldicind-o,
Că fir de carne nu mai e… doar os – perfid albind-o.

Transfugi ai propriilor vieți, ne-ascundem în secunde,
Sfârșiți de drumurile lungi, ce nu ne-au dus niciunde.
Ne-am rătăcit de veșnicii, momiți de vreo morgană,
Sorbind beții de vorbe mari pe post de sfântă hrană.

Și tot mai des știm despre cer doar meteo-prognoze,
Ori horoscopic tălmăcim astrale diagnoze –
Uitând că nouă ceruri sunt, că-n ele ni-i seninul
Și c-abia-n ultimul stă Cel ce ne-a făcut destinul.

Atâtea candele am ars, storcându-le lumina
Sculptând în ele duhul frânt, amestecat cu vina.
Opaiț slab prin peșteri lungi le e, adesea, raza,
Căci nefiind din scut ceresc, firavă le e paza.

Prin spinii lumii de-am umblat, n-am priceput jertfirea,
Nici pietrei nu i-am înțeles în inimă-mpietrirea.
Poveri luptam din răsputeri, făr’ de-a-Ți afla puterea,
Și praznic Paștelui cinsteam, făr’ de-a-Ți trăi ‘Învierea.

Adie-mi duh în adevăr – senin, nebun, văratic
Și îndoielii dă-i amurg – întins pe zări, tomnatic.
Mă-nvață calea mai curând, c-o tot confund cu drumul,
Iar vieții - focul viu i-l dă, căci am aflat doar scrumul.

Să nu mă iei în sânul Tău, cu binecuvântare,
Ci cât mai jos să mă azvârli, ca să mă scol mai tare!
Iar de m-oi alipi de glod, în glod să-mi fie veacul,
Căci știu că-n drumul către Rai, în iad lumesc mi-e leacul…

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO