Se afișează postările cu eticheta SFATURI DE LA PARINTELE IOAN. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta SFATURI DE LA PARINTELE IOAN. Afișați toate postările

miercuri, 2 noiembrie 2022

Copiii spun lucruri trăsnite… și, uneori, divin inspirate:

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Sublim! Copiii spun lucruri trăsnite… și, uneori, divin inspirate:

„Călugării şi-au făcut meserie din rugat pentru că ei au văzut că nu poate să existe meserie mai frumoasă decât să vorbeşti tot timpul cu Dumnezeu.” (9 ani)

„Călugării nu sunt aşa de vorbăreţi pentru că, dacă Îl lasă pe Dumnezeu să le vorbească toată ziua, ei s-au obişnuit să tacă mult, ca să-L asculte –că nu pot să-L întrerupă tocmai pe Dumnezeu.” (8 ani)

„Biserica e sfântă şi rămâne sfântă, chiar dacă intră în ea mulţi păcătoşi, că biserica de aia e făcută, ca păcătoşii care intră să-şi facă acolo antene pentru Dumnezeu.” (12 ani)

„Dumnezeu se înţelege mai uşor cu copiii mici, că cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele că nici n-ai unde să stai.” (10 ani)

„Îngerii nu ne spun cum e în Rai, de unde sunt ei, că atunci când mori e ca un fel de ziua ta şi primesti cadou Raiul şi ei nu pot spune dinainte cum arată cadoul pe care îl primeşti pentru că strică toata ziua.” (10 ani)

„Preoţii vin în casele oamenilor înainte de Paşte şi Crăciun ca să sfinţească toate camerele, că le curăţă cu aghiazmă care e un foarte bun detergent împotriva dracilor.” (11 ani)
„Postim ca să nu ne mai gândim numai la gusturi de mâncare şi să ne mai gândim şi la gustul de Dumnezeu.” (11 ani)

„Cei care nu-L găsesc pe Dumnezeu sunt cei care Îl caută din interes.” (12 ani)

„Milostivul e rar, că mila n-o găseşti pe toate drumurile, deoarece ea trebuie cultivată.” (14 ani)

„Altarul este partea din biserică unde preotul vorbeşte între patru ochi cu Dumnezeu.” (10 ani)

„Unii oameni nu putrezesc după ce mor, pentru că trupurile lor au fost băgate în pământ cu cerul în ei.” (13 ani)

„Sfinţii au aureola rotundă şi nu pătrată ca să nu facă vreun rău nici măcar din greşeală – că, poate cine ştie, când se ridică la cer, să nu înţepe cu vreun colţ o pasăre în zbor.” (13 ani)

„Oamenii care cred în Dumnezeu se dezvoltă mai repede decât ceilalţi oameni, pentru că ei ajung să-şi dezvolte esenţialul.” (15 ani)

„Ne dăm seama că Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii la fel, că, dacă te desparţi de El şi mai târziu te întorci la El, nu ţine supărare şi te ajută la fel ca şi pe cei care au fost tot timpul cu El.” (11 ani)

„Inima bate, bate până se stinge, că inima este ca lumânarea şi dacă tu crezi în Dumnezeu, el ţi-o aprinde din nou în Cer.” (9 ani)

„Dacă cineva ar insista la uşa mea să-mi schimb credința, aş zice că nu pot, pentru că ar fi ca şi când mi-ar cere să-mi schimb părinţii.” (9 ani)

„Limbile vorbite-n iad sunt limbile focului, în rai e pacea fără grai.” (13 ani)

„Numerele sunt la nesfârşit că Dumnezeu le-a creat ca să avem noi provizii pentru minte.” (11 ani)

„Îndrăgostiţilor le place să stea mereu singuri în doi, că îngerii păzitori ai îndrăgostiţilor sunt foarte ruşinoşi.” (14 ani)

„Curcubeul are forma unui pod, că el e podul peste care trec sfinţii cerului.” (12 ani)

„Se spune despre artişti că umblă cu capul în nori, că artistul vrea să-L vadă mereu pe Dumnezeu.” (12 ani)

„Dacă nu ar exista sfinţii, Dumnezeu ar fi prea aglomerat cu treburile gospodăreşti.”(11 ani)

„Modelele diferite ale fulgilor de nea reprezintă fiecare un cuvânt spus de Dumnezeu.” (11 ani)

„Raiul nu se poate vedea cu ocheanul, din avion sau din satelit, el se vede cu sufletul, cu inima de aici, de pe Pământ.” (12 ani)

„Eu cred în Dumnezeu, deoarece El a făcut această planetă atât de frumoasă şi El m-a adus prin mama pe lume. Bine, și mai e ceva: El m-a făcut aşa deştept.” (11 ani)

„Există şi oameni care au învăţat foarte multă carte toată viaţa şi nu s-au atins de învăţătura lui Dumnezeu. Aceşti oameni sunt culţi, dar analfabeţi la suflet.” (14 ani)

„Răufăcătorii au ajuns să ducă o viaţă de rai pe Pământ şi tot aici credincioşii duc o viaţă de iad, dar după moarte cu toţii vor face schimb de locuinţă.” (13 ani)

„Pe Dumnezeu nu poţi să-L vezi niciodată, dar poţi să-L atingi cu rugăciunea.” (11 ani)

„Curcubeul este toboganul îngerilor şi atunci trebuie să fie ca un arc.” (11 ani)

„Icoanele sunt portretele de familie ale lui Dumnezeu.” (13 ani)

„Duhul Sfânt este memoria iubirii.” (15 ani)

joi, 13 februarie 2020

B I N E C U V A N T A R E

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Bucuria mea, am intalnit in Sfantul Munte Athos, un pelerin care mi-a spus urmatoarea intamplare: “In vremea comunistilor, un arhimandrit rus, fost judecat si trimis in gulag (lagar in Rusia), tuns chilug si chinuit foarte tare, incat, aproape a cazut in deznadejde, fiindca, nu mai putea suporta toate chinurile de nedescris.

La un moment dat s-a apropiat de el un detinut, care nici nu stia ca este ieromonah (preot calugar) si i-a spus: “In numele Domnului, binecuvantati-ma parinte!” Atunci si-a dat seama de lucrarea lui Dumnezeu, fiindca, si aici in iadul acela, Duhul Sfant l-a luminat pe detinut, i-a descoperit ca in fata lui sta un preot crestin ortodox, chiar daca era tuns scurt in cap, fara barba, fara reverenda si fara vesminte preotesti”.

   🙏 “Mare esti Doamne, si minunate sunt lucrarile Tale si nici-un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”
                                                                                                                                Preot Ioan 

vineri, 29 martie 2019

Binecuvantare

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


   Bucuria mea, iata ce i-a raspuns Sfantul Porfirie unei credincioase crestin ortodoxe: "Ce sa fac, Parinte Porfirie, ca sa gasesc bucuria in viata?" 

Sa citesti Sfanta Scriptura, sa mergi la Biserica duminica la Sfanta Liturghie, sa ai parinte duhovnic, sa te spovedești sa te impartasesti cat mai des posibil – cu alte cuvinte, sa fii o buna crestina. 
Si asa vei gasi bucuria pe care o cauti. Vezi ca acum eu sufar, dar, sunt fericit.

 Asa si tu – cand te vei apropia de Hristos, vei gasi bucurie in viata.

 Sa nu incerci sa scoti afara relele pe care le ai in interior, ci mai bine deschide usa sufletului, ca sa intre Lumina, Care este Hristos, si atunci toate intunecimile din tine vor disparea”.

   🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze! Amin si Aliluia!
   🙏 Noapte buna!
   🙏 Odihna placuta!
   🙏 Somn usor!
                                                                                                                               Preot Ioan .

miercuri, 27 martie 2019

DOBANDIREA DUHULUI SFANT


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



           Sfantul Serafim de Sarov i-a descoperit lui Nikolai Motovilov, ca telul vietii crestinesti este DOBANDIREA DUHULUI SFANT.

Cand Motovilov, un cautator de Dumnezeu, l-a intrebat cum putem sti ca am dobandit Harul, Sfantul Serafim i-a grait: "Noi acum suntem amandoi intru Duhul Sfant, fiule! De ce nu ma privesti?" Iar Motovilov a raspuns: “Nu va pot privi, parinte, pentru ca ochii va lumineaza ca fulgerul, iar fata va este mai stralucitoare ca soarele”.

             Sfantul Serafim i-a spus:

  “Nu te teme, prietene al lui Dumnezeu, acum si tu esti la fel de stralucitor ca mine. Inseamna ca si tu esti in lumina Duhului dumnezeiesc, altfel nu m-ai putea vedea ca sunt asa. Nu s-a facut aceasta doar pentru tine, ca sa intelegi, ci, prin tine, pentru toata lumea”.
Bucuria mea, pentru ca Dumnezeu, noua, celor ce eram “in intuneric si in umbra mortii”, ne-a descoperit prin Sfantul Serafim de Sarov, scopul vietii nostre crestinesti, se cuvine sa spunem, inca doata cu Psalmistul David: ”Cat de minunate sunt lucrurile Tale Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut!” Este vorba Intelepciunea” ce-si are echivalentul in Iubirea care ”nu cade niciodata”.

                                                                                                                                  Amin si Aliluia!
                                                                                                                                        Preot Ioan  .

CUVINTE DE FOLOS SUFLETULUI


Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



Bucuria mea, mintea noastra trebuie sa fie indreptata cat mai mult spre Dumnezeu dupa cuvantul Sfantului Nicolae Velimirovici: “Siliti-va mintea voastra la aceasta rugaciune, pana la moarte: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul!” Si pentru ca toti suntem pacatosi, “Toti gresim mult” (Iacov 3:2), sa ne rugam precum Sfantul Grigorie Palama: "Doamne, lumineaza intunericul din mine!"

. Daca vrei sa te mantuiesti: "Dragostea, ca sa se inmulteasca, trebuie sa o daruiesti” (Sfantul Paisie Aghioritul). 
Porunca Iubirii o-mplinesti numai atunci, cand si pentru vrajmasii tai te rogi si ii iubesti: "Daca te rogi pentru vrajmasii tai, pacea va veni asupra ta. Iar cand vei iubi pe vrajmasii tai, sa stii ca un mare Har dumnezeiesc locuieste intru tine. 
Nu zic ca este deja un Har desavarsit, dar e de-ajuns pentru mantuire” (Sfantul Siluan Athonitul). 

Si mergand pe “Calea cea stramta”, o urma de bine sa lasi in fiecare zi. Tu sa faci bine si sa asteapti raul. Binele ti-l va rasplati Dumnezeu. Daca oamenii, rudele ti-ar face bine, tie ce cruce ti-ar mai ramane? 

Si toate sa le faci cu smerenie, dupa cuvantul Sfantului Siluan Athonitul: "Niciodata sa nu te multumesti cu lucrurile cele bune ale tale, nici a cuteza spre dansele, ca nu stii de sunt placute lui Dumnezeu sau neplacute. Pentru aceasta, cuteaza mai vartos spre Dumnezeu si spre puterea Lui, ca niste tarana nefolositoare socotindu-te pe sineti, si de aici este indreptarea”.

🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze in toata ziua de astazi si in tot lucrul tau! Dumnezeu sa fie cu tine si nimeni impotriva ta, iar Maicuta Domnului sa te acopera sub Sfant Omoforul ei! O, Doamne, miluieste! O, Doamne, sporeste!
                                                                                                                       Amin si Aliluia!

                                                                                                                            Preot Ioan 

miercuri, 9 ianuarie 2019

VALOAREA OMULUI ...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE......


   Bucuria mea, oamenii vad adevarul fiecare in felul sau, nu felul lui cel unic, si de aici vine atata rau: “Quot capita, tot sensus”, adica, “Cate capete, tot atatea idei (pareri)”. 
Un om de stiinta, mare invatat, a cercetat cam ce valoare are corpul omenesc și a constatat ca, un corp in greutate de 65 kg, contine 45 kilograme de apa si grasime, din care s-ar putea fabrica 7 kg de sapun, contine carbune pentru mina a 900 de creioane, fosfor pentru varful a 2500 de chibrituri, fier pentru un cui mare, var pentru a spoi 20 m² de zid, putin magneziu, foarte putin sulf si sodiu. Unii vad in om, o mana de tarana, altii vad un numar oarecare de elemente materiale, fara o valoare deosebita. Unii vad in im numai forta de munca.
 Altii, vad un numar de statistica sau de inventar, un robot care se conduce si se manevreaza, ca o simpla masina. Crestinismul ortodox vede in om, chipul lui Dumnezeu, margaritarul cel mai pretios, mai scump decat toate comorile lumii.
Asadar, spune Sfanta Evanghelie: “Cei va folosi omului de va dobandi lumea toata, dar isi va pierde sufletul? Sau, ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?” (Matei 16:26). OMUL, ca valoare, nu se masoara nici cu metrul, nici nu se cantareste cu kilogramul. VALOAREA OMULUI, nu se poate cunoaste dupa chipul de lut, dupa greutatea lui materiala. Daca il judecam pe om, dupa trup, nu pretuieste prea mult: “Pamant esti si in pamant vei merge” (Facerea 3:19). OMUL, este o fiinta complexa care nu incape in limitele materiei (amintesc cartea lui Alexis Carrel, “Omul fiinta necunoscuta”). OMUL, nu este “floarea naturii”, cum ii zic materialistii, ci, COROANA CREATIEI, adica, dupa cuvantul Sfantului Maxim Marturisitorul: “UN MICROCOSMOS IN MACROCOSMOS”. OMUL, intruneste in sine elementele lumii materiale si ale lumii spirituale, este un amestec de noroi și cer, are trup muritor si suflet nemuritor. OMUL ESTE CHIPUL SI SLAVA LUI DUMNEZEU (1 Corinteni 11:7). Amin si Aliluia!
                                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

duminică, 9 decembrie 2018

VREI TU DRAGOSTEA LUI HRISTOS?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   “Aceasta este libertatea. Libertatea omului e atat de reala si de mare, incat nici jertfa lui Hristos, nici cea a tuturor celor ce au urmat lui Hristos nu duce neaparat la biruinta. Domnul a zis: “Iar Eu cand ma voi inalta de pe pamant (adică atunci cand voi fi rastignit), ii voi atrage pe toti la Mine“ (Ioan 12:32-33).

Astfel, iubirea lui Hristos nadajduieste sa atragă la El pe toti oamenii si de aceea coboara pana in adancul iadului. Totusi, si acestei iubiri desavarsite si acestei jertfe desavarsite unii oameni ii pot raspunde printr-un refuz chiar in vesnicie spunand: “Eu nu vreau aceasta!“.

   Bucuria mea, daca vrei dragostea lui Hristos, cauta sa fii smerit fiindca iata ce zice Sfantul Siluan Athonitul: “Omul mandru se teme de reprosuri, dar cel smerit, nicidecum. Cine a dobandit smerenia lui Hristos doreste totdeauna sa i se facă reprosuri, primeste cu bucurie ocarile si se intristeaza cand este laudat" 
                                                                                                                              Preot Ioan 🛎.

miercuri, 8 august 2018

ACUM MĂ BUCUR DE PLĂCERILE ACESTEI LUMI,IAR LA BĂTRANETE O SĂ MĂ POCAIESC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


                       Cine vrea,poate sa se ridice de la pamant la cer. Nu are nevoie decat de bunavointa si virtute:"Vreau,dar nu pot!'spun multi "pentru ca virtutea este greu de dobandit".Sa stii,ca nu e greu de dobandit,daca ai ravna si tanjesti spre Dumnezeu. Gandeste-te la cei ce pustnicesc prin munti si prin locuri neumblate. Ce au facut ei? Si-au last casa,rude,avere si s-au inchis intr-o chilie mica,unde-si nevoiesc trupul prin post,priveghere si chinuri.
Tu imi vei spune:"Aceia pot sa faca asa,dar eu nu pot!".De ce oare,multi calugari,cu toate ca traiau mai bine dacat tine,si erau mai slabi trupeste,au hotarat sa lase totul pentru viata in pustie?  Hristos a patimit atatea pentru tine,chiar daca era nevinovat si fara de pacat,iar TU nu vrei sa patimesti nimic de dragul Sau?Cum te vei infatisa in fata Lui in Ziua Judecatii?  Ce raspuns vei da pentru incalcarea poruncilor Sale?Nu te insela pe tine,zicand:"Acum ma bucur de placerile acestei lumi,imi nedreptatesc semenii,ma razbun pe dusmanii mei,fac tot felul de pacate,iar la batranete o sa ma pocaiesc!".
Nu vezi cati tineri sunt luati de moarte in fiecare zi?Si chiar daca ai trai pana la batranete,cum vei aparea inaintea Domnului,dupa ce o viata intreaga ai nesocotit poruncile Sale,si l-ai slujit pe diavol?Daca esti om,dovedeste acest lucru prin purtarea ta!Ai fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.Daca El este Sfant,si tu trebuie sa fii:"Sfintiti-va si veti fi sfinti,ca Eu,Domnul Dumnezeul vostru,sfant sunt" (Lev.11,44) Si cum vei ajunge la sfintenie?Tinand toate poruncile lui Dumnezeu,fara sa dispretuiesti nici una din ele.Asa cum o chitara,care are doar o struna nu poate scoate muzica,la fel nici crestinul,daca tine doar o parte din poruncile lui Dumnezeu,nu poate dobandi virtutea.Cu ce credeti ca se alege,cel care se roaga mult,dar nu face milostenie?Cu ce se alege cel care face milostenie,dar din banii pe care i-a castigat pe nedrept?
Cu ce se alege cel care castiga cinstit banii,dar face milostenii ca sa-l vada si sa-l laude oamenii?Cu ce se alege cel care se fereste sa-l vada oamenii,dar se mandreste in sinea lui,cu faptele bune pe care le-a facut?Cu ce se alege cel care nu se mandreste,dar se deda lacomiei,desfraului si altor placeri?Cu ce se alege cel care nu se deda placerilor,dar e iubitor de argint?Asadar,sa nu spunem,ca cutare este bun prin firea lui,iar cutare e rau prin firea lui,pentru ca daca omul era prin firea sa bun,nu ar fi putut sa se faca rau.
Cu alte cuvinte,daca virtutea si rautatea nu depindeau de vointa noastra si daca Dumnezeu nu ne-ar fi creat cu libertate de alegere,atunci ar fi trebuit ca toti oamenii sa fi fost fie buni,fie rai.Dar cand vedem ca semenii nostri,se lupta cu patimile,le biruie si dobandesc virtuti,nu mai exista pentru noi indoiala,ca fiecare suflet are posibilitatea de alegere,fie a binelui,fie a raului.Cei care sunt buni si plini de virtuti,au dobandit binele prin alegerea si efortul lor,avand bineinteles,ajutorul harului lui Dumnezeu.Sa nu spunem,ca altii ne impiedica sa luptam pentru dobandirea virtutiilor,numai noi suntem vinovati pentru asa ceva,din cauza lenei si relei nostre vointe.

Nici macar diavolul,nu ne poate impiedica sa pasim pe drumul virtutii,daca noi nu vrem sa il urmam,Diavolul ne poate insela si ne poate rapune,daca suntem cu nebagare de seama,dar nu ii poate impiedica pe cei care cauta virtutea,si nu ii poate obliga sa savarseasca pacate.

Cand vrem cu adevarat sa traim in virtute,nu ne incovoiem,oricat de mult ne-ar ispiti ceilalti,dar atunci cand ne place mai mult pacatul decat virtutea,chiar daca nimeni nu ne-ar impinge spre pacat,noi tot urmam drumul rautatii🙏(Sf.Ioan Gura de Aur)

duminică, 8 iulie 2018

VAI DE CEI CARE TREC SINUCIGASI PE POMELNIC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


O venit o femeie din Brasov si mi-a zis: „Părinte, is tot bolnavă!” „De cat timp esti bolnavă?” „De vreo treizeci de ani.” „Umbli la biserică?” „Umblu!” „Te rogi?” „Mă rog!” „Te spovedesti?” „Mă spovedesc, Părinte. In fiecare lună aproape mă spovedesc.” O femeie cuminte..
„Faci parastase pentru cei morti?” „Fac, Părinte, toate randuielile. Da’ is bolnavă de numai nu-mi iese sufletul! Atata-s de bolnavă!” Zic: „Dumneata gresesti undeva inaintea lui Dumnezeu! Eu n-am de unde să stiu dar, dacă-mi dai voie, hai să ne rugăm! Mă rog si eu, si dumneata, să ne arate Domnul Hristos unde gresesti dumneata.”

Dupa un an de zile abia ne-am dat seama de unde vine necazul. Si stiti de unde am aflat? Tot din marturisirea dumneaei. Ea punea pe pomelnic spanzurati. Si o intreb: „De cat timp pui dumneata spanzuratii pe pomelnic?” „Pai de treizeci de ani de zile.” „De treizeci de ani de zile esti tot bolnavă, vezi? Nu cumva să ai in minte că ai fi mai bună decat Hristos sau decat Dumnezeu!” Vedeti? Aici e greseala oamenilor!

Eu le atrag atentia si acum, tot mereu le atrag atentia: Aveti grija, sa n-aveti in minte ca veti fi cumva mai buni ca Hristos sau ca Dumnezeu. Niciodata! Daca randuiala Bisericii zice sa nu-l pui pe pomelnic, pai nu-l pui! Ca pui la urma oricum cu tot neamul lor, si acolo il cuprinzi si pe el. Asta e altceva! Biserica e ca o mama! Tot buna! Pe toti ii cuprinde la slujba. Pai da las-o asa cum e lasata de la Sfintii Apostoli, de la Domnul Hristos incoace. De la Sfintii Parinti si pana in ziua de astazi nu e modificat nimic! Noi tinem randuiala cum ne-au lasat-o ei. Dar oamenii au impresia ca or fi mai buni.

       Dar stiti voi de ce se face casa iad? Unde nu-i post, unde nu-i rugăciune de dimineata si de seara, unde nu-i viata curată, unde nu merg oamenii la biserică, unde se apucă si beau de dimineata, fumează si înjură, casa aceea se face cu adevarat iad. Si diavolul vine acolo si apoi, vai de zilele care le mai traieste omul pe pământ!
Toata ziua înjurături, toata ziua bătăi, toată ziua suferintă. A intrat diavolul! Diavolul aduce ură, sfadă, mânie, iutime, ocară, blestem, înjurături, bătăi, morti, betii, desfrâuri.
 Asa! Unde a intrat el, distruge. Casa o face iad!
Iar unde oamenii se scoală dimineata si se închină lui Dumnezeu si merg la lucru cu rugăciunea în minte si postesc sfintele posturi de peste an, si fac milostenie si citesc sfintele cărti, si rabdă scârbele si necazurile cu bucurie, acolo este si binecuvântarea lui Dumnezeu si toate se rânduiesc după iconomia Lui pentru folosul sufletului si pentru mântuirea noastră.

miercuri, 27 iunie 2018

Durerea unui preot


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


                                 Pierdem mult atunci când întârziem la biserică

                   Se cuvine să știm că în fiecare dimineață la biserici se săvârșește Utrenia și în continuare Dumnezeiasca Liturghie, dacă este Duminică sau sărbătoare, iar în fiecare după-amiază se săvârșește Vecernia, iar la unele biserici și Paraclisul. Sună clopotul în fiecare dimineață, sună și în fiecare după amiază, ca să ne aducă aminte că începe o rugăciune de obște și ne cheamă la ea. Mulți cred că aceste slujbe îi privesc pe preoți sau pe monahi și se săvârșesc pentru ei. Nu, frații mei, slujbele nu-i privesc numai pe preoți și pe monahi, ci ne privesc pe toți. De aceea toți, dacă este cu putință, suntem datori să mergem în biserici la aceste ore.

       Aici vă rog să-mi îngăduiți să fac o observație și, totodată, să formulez și o rugăminte. În fiecare Duminică și sărbătoare cei mai mulți veniți la biserică în ultima jumătate de oră sau chiar sfert de oră, adică cu puțin înainte de a se sfârși Dumnezeiasca Liturghie, și vă simțiți satisfăcuți că v-ați împlinit „îndatorirea” de a merge la biserică. Unii treceți pe la biserică după terminarea Dumnezeieștii Liturghii, aprindeți o lumânare și vă simțiți mulțumiți.

Sună clopotul prima dată și ne spune: „Veniți, că începem slujba!”. Sună a doua oară, atunci când se cântă imnul Maicii Domnului: „Ceea ce ești mai cinstită…” și ne silește să ne grăbim. Sună și a treia oară, la Doxologie, ca să ne spună: „Întrăm în Dumnezeiasca Liturghie, ați întârziat”. Cu toate acestea noi încă mai întârziem.

La teatru, după ce a început reprezentația, se închid ușile, și chiar un minut de întârziem, rămânem afară. La programele de la televizor nu pierdem nici un minut, la serviciu trebuie să-ți marchezi cartela la ora stabilită, la întâlnirile noastre, la cumpărăturile noastre, peste tot ne străduim să fim punctuali și vai de cel care nu-și ține orarul cu exactitate. Numai într-un lucru nu ne respectăm orarul, în mersul la biserică.

Dumnezeu așteaptă, Dumnezeu nu pedepsește, Dumnezeu nu are ceas. Dar v-ați gândit vreodată câte pierdeți atunci când nu veniți din timp la biserică?
 Mă refer mai ales la slujbele de Duminică, în timpul cărora premerge Utrenia și urmează Dumnezeiasca Liturghie.
Utrenia este pregătirea preotului și a credincioșilor pentru Dumnezeiasca Liturghie. Din păcate, puțini creștini vin la Utrenie, dar aceștia dobândesc mult. Cei mai mulți nici nu știu ce înseamnă Utrenie, dar nici Dumnezeiasca Liturghie nu știu ce este, de vreme ce vin în ultima clipă, chiar și atunci când vor să se împărtășească.

Fraților, să învățăm ce înseamnă cultul dumnezeiesc, să aflăm ce importanță are el pentru viața noastră, pentru a participa cu o dorință arzătoare la el, și astfel să ne bucurăm de foloasele lui. Și să considerăm o mare pagubă, atunci când pierdem chiar și câteva minute, iar nu ceasuri, din slujba dumnezeiască.

SURSA facebook

duminică, 18 martie 2018

NIMIC NU ESTE INTAMPLĂTOR

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


        "Cand regele Irod a poruncit uciderea pruncilor, Dumnezeu, a trimis ingerul sau si i-a spus lui Sfantului Iosif prin vis, sa o ia pe Fecioara Maria cu Pruncul sau si sa fuga in Egipt. Pe drum s-au intalnit cu niste talhari care au vrut sa-i jefuiasca, dar un talhar curios s-a uitat in bratele Prea Sfintei Fecioare si cand a vazut pe Pruncul Hristos i s-a parut atat de frumos, incat a zis: ,,Daca Dumnezeu Insusi, ar lua trup omenesc, nu ar fi mai frumos decat Pruncul acesta!", si le-a spus celorlalti talhari sa nu le faca niciun rau. Atunci Preasfanta Fecioara i-a zis talharului: ,,Sa tii minte ca Pruncul Acesta iti va darui buna rasplata pentru binele pe care I l-ai facut astazi". Trecand 33 de ani, acest talhar al carui nume era Dismas, se afla rastignit pe cruce de-a dreapta lui Hristos si aparandu-L in fata celuilalt rastignit, marturisea asa: ,,Nu te temi tu de Dumnezeu, ca esti in aceeasi osanda? Si noi pe drept, caci noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre; Acesta insa n-a facut niciun rau" (Luca 23 40:41) iar Domnul i-a zis: ,,Adevarat graiesc tie: Astazi vei fi cu mine in rai"(Luca 23:43). Sa nu uitam ca nu intamplator Iisus Hristos s-a nascut in Betleem care se talcuieste ,,Casa Painii". De aceea in rugaciune spunem: ,,Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua...". Inca odata se dovedeste ca nimic nu este intamplator. Amin si Aliluia.

                                                                                                                              Preot Ioan.

marți, 6 martie 2018

SUFLETUL OMULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Sufletul omului, este REAL (adica, exista), este VIU (adica, traieste), este RATIONAL (adica, gandeste), este SIMPLU (adica, dintr-o singura bucata, nu se poate imparti), este IMATERIAL (adica, este duh, nu poate fi pipait), este VESNIC (adica, este nemuritor), si pentru o vreme se salasluieste intr-un trup organic, dandu-i acestuia putere de viata, de crestere, de simtire si de nastere de copii. "SUFLETU-I O TAINA, VIATA E UN VIS, SUFLETELOR BLANDE, RAIUL E DESCHIS!". Un medic a intrebat in batjocura un preot: Sfintia ta, porti numele de pastor de suflete, dar ai vazut vreodata un suflet??? Cu ochii acestia trupesti, nu!, a raspuns preotul. Dar l-ai auzit? Nuuu! Dar l-ai gustat? Nuuu! Poate l-ai mirosit? Nuuu! Dar l-ai simtit? Daaa, l-am simtit! Si medicul a zis: Deci, din cele 5 simturi, 4 vorbesc impotriva sufletului. Ce sa credem? Atunci l-a intrebat preotul: Dumneata ca medic ai vazut vreodata durerea??? Nuuu, a zis medicul, n-am vazut-o! Dar ai auzit-o? Nuuu! Poate ai mirosit-o? Nuuu! Dar ai gustat durerea? Nuuu! Ai simtit cumva durerea? Daaa, am simtit-o si inca foarte tare! Va sa zica din cele 5 simturi, 4 vorbesc impotriva durerii. Ce sa credem? Atunci medicul a spus: Sfintite parinte, iertati-ma, abia acum am inteles ca nu totul poate fi vazut, gustat, pipait, mirosit. Domnule doctor, un bun crestin ortodox, doctorul Octavian Udriste (Dumnezeu sa-l odihneasca in sanurile lui Avraam, fiindca a murit), spunea asa: Exista UN UNIVERS CUANTIC, adica, tot ceea ce poate fi pipait si UN UNIVERS SUBCUANTIC, adica, tot ceea ce nu poate fi pipait si aceasta este IMPARATIA LUI DUMNEZEU! Amin si Aliluia!
                                                                                                        Preot Ioan 🛎.

vineri, 9 februarie 2018

Rugăciunea are mare putere în familie

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


- Părinte, rugăciunile de seară trebuiesc făcute de către toţi membrii familiei împreună?

Cei mari trebuie să se poarte cu nobleţe. Ei să rostească toate rugăciunile de seară, iar copiilor lor să le spună: „Dacă vreţi, puteţi rămâne şi voi puţin”. Atunci când copiii sunt mai mărişori, familia poate avea un program de rugăciune. De pildă, cei mari să se roage cincisprezece minute, iar copiii două sau cinci minute, şi, dacă vor, se pot ruga şi mai mult. Dacă părinţii îi vor ţine pe copii la toate rugăciunile de seară, aceştia se vor revolta. Nu trebuiesc siliţi, pentru că ei nu au înţeles încă puterea şi valoarea rugăciunii.


Părinţii pot mânca şi fasole şi orice altă mâncare consistentă. Dar dacă copilul încă mai bea lapte, îi vor spune oare să mănânce carne, deoarece este mai întăritoare? Se poate ca ea să fie mai întăritoare, dar sărmanul copil nu o poate mistui. De aceea la început îi dau puţină cărniţă cu supă, ca să vrea să mai mănânce şi a doua oară.

- Părinte, uneori şi cei mari sunt atât de obosiţi seara, încât nu-şi pot face toate rugăciunile.

Să nu neglijeze cu totul rugăciunea. Precum în război, dacă te afli noaptea singur pe o înălţime şi înconjurat de vrăjmaşi, tragi câteva focuri de armă, ca să se înfricoşeze aceia şi să nu te asalteze, aşa şi aceştia să tragă câteva focuri, ca să se înfricoşeze aghiuţă şi să fugă.

Rugăciunea are mare putere în familie. Cunosc doi fraţi care cu rugăciunea lor au reuşit nu numai să facă să nu se despartă părinţii lor, care aveau probleme între ei, ci chiar să se iubească şi mai mult. Tatăl nostru ne spunea: „Nu ştiu ce veţi face, dar va trebui să spuneţi «prezent» lui Dumnezeu de două ori pe zi, ca să ştie unde vă aflaţi”. În fiecare dimineaţă şi seară ne făceam rugăciunile toți împreună înaintea icoanelor, tatăl, mama şi noi, copiii, iar la sfârşit făceam metanie la icoana lui Hristos. De asemenea, atunci când aveam vreo problemă, ne rugam cu toţii împreună pentru a se rezolva. Mi-aduc aminte că odată, atunci când s-a îmbolnăvit fratele cel mai mic, tatăl nostru ne-a spus:

„Veniţi să-L rugăm pe Dumnezeu ca, ori să-l facă bine, ori să-l ia, pentru a nu mai suferi”. Ne-am rugat cu toţii şi copilul s-a făcut bine. Dar şi la masă stăteam cu toţii împreună. Mai întâi făceam rugăciune şi după aceea începeam să mâncăm. Dacă cineva începea să mănânce înainte de a se binecuvânta masa, noi spuneam: „Acesta a curvit”. Lipsa înfrânării o consideram curvie. A veni fiecare acasă la orice oră vrea şi a mânca de unul singur fără a exista motiv înseamnă distrugerea familiei.

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

BINECUVANTARE si SFAT DUHOVNICESC

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze. Bucuria mea, te indemn sa ai Duhul lui Hristos si nu duhul lumii. Auzi ce spune Sfantul Cosma al Etoliei: "Daca toţi am implini Sfanta Evanghelia, pamantul ar deveni un Rai". Lumea? Lumea te lauda, te pupa si te cleveteste, te injura, te uraste cu aceeasi gura, DIFERENTA O FACE DOAR INTERESUL! Se spune in popor ca: "Gura lumii n-o astupa decat pamantul", adica nimic nu le convine oamenilor. Dar tu, sa consideri ca toate care ti se intampla, toate ispitele, sunt ingaduite de Dumnezeu spre mantuirea ta si sa zici din tot sufletul tau: ASA-MI TREBUIE PENTRU PACATELE MELE! 
   Traim prin fapte, nu in ani, Spre mantuire, nu pentru bani, In fapte bune, ce-au ramas, Nu-n timpul masurat cu ceas, Dam socoteala ce-am facut, Nu dupa ceasul ce-a trecut, Al nostru este doar ce-am dat, Cat am iubit si-am ajutat, Hristos sa fie laudat, De acum si pana-n veac.
Dumnezeu fara om ramane tot Dumnezeu, omul fara Dumnezeu, este nimic! Asadar, TOATA VIATA NOASTRA LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DAM, fiindca nu conteaza decat unde pune Dumnezeu sufletele noastre dupa ce murim! Amin si Aliluia!
                      Preot Ioan.

joi, 26 ianuarie 2017

Pocăinta

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


POCĂITI-VĂ, CĂ S-A APROPIAT IMPĂRĂTIA CERURILOR! (Matei 3:2; 3:17)

.Iubiti credinciosi,



          Piatra de pe Mormantul lui Iisus Hristos din Ierusalim ne graieste ca VIATA este mai tare decat MOARTEA. Tot asa, sicomorul lui Zaheu Vamesul din Ierihon, care este verde si astazi, ne dovedeste clar ca IERTAREA lui Dumnezeu este mai puternica decat PĂCATUL NOSTRU. "Negura pacatului, Cuprinzand viata ta, Eu sunt Soare neapus, Vino la lumina mea" (Sfantul Ioan Iacob Hozevitul).

Sfantul Ioan Botezatorul si-a inceput propovaduire la raul Iordan cu aceste cuvinte: "POCĂITI-VĂ, CĂ S-A APROPIAT IMPĂRĂTIA CERURILOR" (Matei 3:2), iar Mantuitorul nostru Iisus Hristos si-a inceput propovaduirea cu aceleasi cuvinte Sfinte: "POCĂITI-VĂ, CĂ S-A APROPIAT IMPĂRĂTIA CERURILOR" (Matei 3:17). Cei mai multi oameni de pe pămant, urăsc sa audă cuvantul POCĂINTĂ, in timp ce aceia care sunt in Iad isi doresc sa-l mai poata auzi macar inca odată.

                                                                                                                            Preot Ioan.

miercuri, 14 decembrie 2016

BINECUVANTAREA PREOTULUI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Dragii mei, atunci cand un crestin ortodox se intalneste cu un preot ar trebui sa spună, plecand putin capul: "In numele Domnului, binecuvantati-ma parinte!" Iar preotul, facand semnul Sfintei Cruci pe capul lui ar trebui sa zica: "Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!" Credinciosul ar trebui sa spuna: "Amin!" (adica, Asa sa fie!). Si iata acum temeiul biblic pentru aceasta binecuvantare. Si a grait Domnul cu Moise si i-a zis: "Spune-i lui Aaron (preot al lui Dumnezeu) si fiilor lui (si ei fiind preoti) si le zi: Asa sa binecuvantati pe fii lui Israel si sa ziceti catre ei: Sa te binecuvanteze Domnul si sa te pazeasca! Sa caute Domnul asupra ta cu fata vesela si sa te miluiasca! Sa-si intoarca Domnul fata catre tine si sa-ti daruiasca pace! (Numeri 6:22-27). "Apoi au intrat Moise si Aaron in Cortul Adunarii si cand au iesit, au binecuvantat poporul; atunci s-a aratat Slava Domnului peste tot poporul" (Levitic 9:28).

       CINE ARE MINTE,  SA IA AMINTE!    
       
                      Preot Ioan.

miercuri, 22 ianuarie 2014

Cuvânt către creştinii ortodocşi- ISPITELE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
                 
       – Despre ispite dar cu credinţă pusă în lucrare
                             PREOT IOAN
     
   Părintele Teofil Părăian:  „Ştiţi ce înseamnă să iubeşti pe cineva? Să-l aduci în tine. Să nu-l laşi lângă tine.
Să nu-l laşi departe de tine. 
Să-l aduci aproape de tine. 
Să-l îmbrăţişezi. 
Să-l transferi din afară înlăuntru. 
Să-l aduci în suflet. 
Să poţi zice: „Te port în mine, te port în suflet, te port în visuri, te port în braţe“
Şi dacă nu spui lucrul acesta şi dacă nu poţi spune lucrul acesta, să ştii că nu iubeşti.
 Nu-i iubeşti nici pe cei despre care crezi că-i iubeşti. 
Nu-i iubeşti pe aceia de care vrei să scapi. 
Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i apropii. 
Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i ajuţi. Nu-i iubeşti pe aceia pe care nu-i mângâi. 
Nu-i iubeşti pe aceia pe care-i bruschezi. 
Să luăm aminte la toate lucrurile acestea şi să ştim că iubirea aduce şi durere când nu poţi face ceva pentru omul pe care-l iubeşti“. 
1. Bătrânul Daniel din Katounakia Sfântului Munte zicea: „Diavolul nu se bucură nicicând mai mult decât atunci când stă de vorbă cu omul care-şi cultivă propria sa mândrie, fie acesta teolog, erudit sau mare ascet. Dimpotrivă, se teme de omul smerit şi ascultător“.
 2. Bătrânul Iosif atră gea atenţ ia luptă torilor asupra următorului lucru: „Diavolul este peste tot. Ascuns şi întrarmat până-n dinţi, vrăjmaşul se află în suflet, în trup şi-n împrejurimi. Nu lasă să treacă nici un prilej pentru a încerca să-l subjuge pe om şi să-l ispitească în credinţa lui. În funcţie de circumstanţe, diavolul atacă şi se opune hotărârilor noastre. Ţinta lui principală, în acelaşi timp, este să-l lovească pe om în credinţa sa şi să-l facă să treacă la trădare şi renegare. Dacă a reuşit, el taie zelul şi râvna. Cu credinţă se face totul,. Dacă credinţa este clătinată, totul se clatină şi linia frontului slăbeşte”.
 3. Bătrânul Epifanie spunea despre vicleniile diavolului: „Cât de viclean este diavolul! El le şopteşte tinerilor creştini care au încheiat o căsătorie reuşită: cât de bine v-ar fi într-o mănăstire,
preocupându-vă cu cele duhovniceşti, departe de grijile familiei care vă împrăştie şi vă apasă! Iar celor ce au intrat în mănăstire, pentru că doreau fecioria întru Hristos, le şopteşte: cât de bine v-ar fi dacă aţi fi căsătoriţi, dacă casa voastră ar fi o mică Biserică, dacă aţi trăi fericirea vieţii de familie, departe de nevoinţele ascetice şi de singurătatea care vă copleşeşte. Dar dacă bărbatul căsătorit s-ar călugări şi cel călugărit s-ar însura, le-ar spune tocmai invers. Toate acestea pentru a-i aduce la disperare şi a-i scoate de pe calea mântuirii. Căci calea mântuirii este căsătoria binecuvântată sau fecioria în Hristos“.
 4. Bătrânul Eusebiu zicea referitor la atacurile diavolului: „Satan ne poate foarte uşor face să cădem la dreapta sau la stânga. Căderile de-a dreapta, care se prezintă sub aparenţa zelului pentru Dumnezeu, sub aparenţa virtuţii şi a datoriilor perfect împlinite, sunt mult mai periculoase decât căderile de-a stânga, care se văd limpede că sunt păcate. Noi trebuie să ne păstrăm întotdeauna pacea sufletului.” Altă dată, el îşi sfătuia aşa fiii săi duhovniceşti: „Dacă tu vezi că felul altora de a gândi diferă de al tău, nu te mira! Noi ştim acest lucru din cuvintele Domnului, şi anume că cel rău acţionează puternic asupra minţii oamenilor şi le întunecă pentru a nu putea discerne care le este interesul şi pentru a nu asculta glasul Domnului“.
 5. Bătrânul Porfirie sfătuia să ne opunem ispitelor în felul următor: „Mergeţi pe drumul vostru. Diavolul va veni să vă ispitească cu gânduri şi vă va trage de mânecă pentru a vă dezorienta. 
Nu vă întoarceţi, nu vă angajaţi în discuţii şi-n controverse cu el! Se
va lăsa păgubaş şi vă va părăsi.

6  Bătrânul Iosif zicea că întâistă tătorii puterilor
„Nu pot fi înfrânţi cu prăjituri şi ciocolată, ci cu râuri
de lacrimi, prin durerea sufletului, durere de moarte, printr-o smerenie desăvârşită şi o răbdare nesfârşită, prin Rugăciunea lui Iisus spusă cu durere...

7 .Bătrânul Daniel zicea că pe lângă alte încercă ri, diavolul încearcă cu duhul cu duhul întristării sufletul creştinului care duce o viaţă duhovniceasca
„Tristeţea cucereşte sufletul nu prin forţă şi înlănţuire 
– cum face de obicei diavolul – ci printr-o pânză imaginară fină care acoperă sufletul în aşa fel că toate puterile lui devin reci şi insensibile. 
Tristeţea îi ia sufletului zelul şi credinţa, îi ia minţii capacitatea de a 
avea gânduri salvatoare“.
8. Bătrânul Amfilohie spunea că e nevoie de atenţie pentru a înfrunta ispitele: „Dacă cineva aruncă cu piatra într-un câine acesta, în loc de a se arunca asupra celui ce a dat cu piatra, se aruncă asupra pietrei pentru a o mişca. Noi facem altfel. Ispititorul trimite o persoană pentru a ne ispiti fie printr-un cuvânt, fie printr-o atitudine şi, în loc de a ne arunca asupra celui ce a aruncat piatra, adică asupra ispititorului, noi muşcăm piatra, adică pe fratele nostru pe care l-a folosit vrăjmaşul!“

 9. Acelaşi Bătrân Amfilohie insista: „În ceasul ispitei, noi trebuie să dăm dovadă de răbdare şi să ne rugăm. Ispititorul este mare expert: are munţi întregi de mijloace! Ispititorul nelinişteşte, creează stări de apăsare şi de lupte exterioare. El cunoaşte nenumărate viclenii. El face pe om să se îndoiască. De aceea noi naufragiem adesea. Când trecem prin încercări, harul lui Dumnezeu coboară asupra noastră. Încercaţi de ispite, constatăm cât de slabi suntem şi, smerindu-ne atragem harul lui Dumnezeu. Vânturile ispitelor, în această situaţie, nu vor afecta, şi nu ne vor putea face nimic“. Suprema libertate este acel ceva ce izvorăşte din interior, atunci când, în sfârşit, reuşeşti să te desprinzi de frică, durere, vinovăţie, gelozie şi resentimente. Cea mai bună cale spre a învăţa cum să te desprinzi de toate acestea este să te detaşezi de raţionalizări, justificări, explicaţii şi judecăţi. Parcă te aud spunând: „- uşor de zis, greu de facut...

                        – Despre ispite greu de făcut!“ 

Acestea, (raţionalizările, justificările, explicaţiile şi judecăţile) sunt însă mult mai aproape de propria voinţă şi este mult mai uşor să alegi în mod conştient să te desprinzi de ele. În plus, ele sunt, de fapt, rădăcina celor enumerate anterior.
         Acceptă-i pe ceilalţi aşa cum sunt! Nu privi un lucru ca fiind „mai bun“ sau „mai rău“ decât un altul. Nu clasifica pe cineva ca fiind „bun“ sau „rău“, ci înţelege că fiecare persoană face alegerea pe care o consideră ca fiind cea mai potrivită, sau, poate, singura pe care o consideră valabilă. Fii asemeni unui copil, nerăbdător să experimentezi totul pentru întâia dată, fără a face distincţia între bine şi rău. Doreşte-ţi ca lucrurile să fie aşa cum sunt şi doreşte-ţi ceea ce ai! Savurează ceea ce este deja al tău! 
         Nu fii egoist. Nu te justifica, nu te apăra şi acceptă părerile celorlalţi. Fii fascinat şi nu iritat. Nu încerca să te consideri important şi nu încerca din răsputeri să placi. De asemenea, nu încerca să te crezi mai mult sau mai puţin decât eşti cu adevărat. Ci doar îmbunătăteşte încetişor şi treptat câte ceva, puţin câte puţin în fiecare zi, şi continuă să te dezvolţi, căci ceea ce încetează a mai creşte, în timp este sortit morţii. 

duminică, 5 ianuarie 2014

Cuvânt către creştinii ortodocşi – Marturisirea unui satanist POCĂIT

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                    Marturisirea unui satanist POCĂIT 

                      (http://www.secretelefemeilor.ro/confesiunile-unui-satanist-pocait.html)

Viaţa bate filmul. Iar viaţa unora este dincolo de ceea ce ne putem imagina noi…

                                                      Racolarea


 Vă mărturisesc că m-am născut într-o familie înstărită. Am dus-o bine şi de când 
mă ştiu părinţii mei mi-au oferit tot ce îmi puteam dori. În urma cu 3 ani în cartierul nostru s-a mutat un tip deosebit
Cel puţin aşa părea. Un individ care impunea respect prin simpla sa prezenţă. Umbla cu o motocicletă Honda. Niciodată nu-l văzusem mergând cu viteză mică. Era mereu îmbrăcat în haine de piele şi avea o alură de dur. Dacă undeva era vreo încăierare se amesteca şi el, de partea celui mai slab, fireşte. Nu mai ştiu de unde, dar într-o zi, cineva i-a găsit o poreclp: «Baronul». Şi i se potrivea de minune. Într-o zi l-am întâlnit la o petrecere dată de
un amic comun. Am stat de vorbă cu el în noaptea aceea şi m-a impresionat. Îmi vorbea  delucruri de care nu auzisem niciodată. Îmi spunea că strămoşii noştri, dacii, erau un popor excepţional, că există «Binele şi Răul» dar că sunt relative, în funcţie de tabăra pe care ţi-o alegi, că Satan nu este personificarea răului şi că asta încearcă preoţii Bisericii să facă din el. Că în realitate Satan este unul dintre stăpânii Universului care-l ajută pe om să se cunoască pe sine însuşi şi să devină conştient de forţele care sunt puse în el încă din momentul Creaţiei. Că preoţii încearcă să ne stăpânească, să ne arunce în ignoranţă ca să nu fim conştienţi de ceea ce suntem în realitate. L-am întrebat de unde ştie atâtea şi mi-a promis că mă va lua cu el într-o zi să-mi arate...
                                «Ordinul Fiii lui Satan» 
Aşa m-am trezit într-o sâmbătă cu «Baronul» la mine la uşă. Am plecat cu maşina lui până într-unul din cartierele rezidenţiale ale Bucureştiului, unde am intrat în curtea unei vile foarte mari. De la intrare am fost impresionat de o adevărată desfăşurare de forţe: oameni de securitate cu câini antrenaţi, maşini de teren.
atmosferă de disciplină cum nu văzusem decât în filme. După ce a coborât din maşină, Baronul şi-a pus un fel de pelerină neagră, tivită cu o margine roşie, iar pe pelerină era făcută o cruce întoarsă cu braţele în jos. Dar el mi-a explicat ca, în realitate, crucea întoarsă este cea a creştinilor şi că, semnul lui Satan reprezintă în realitate o sabie, în poziţia ei normală, simbolizând lupta neobosită a lui pentru a-şi proteja supuşii. 







În partea din faţă a pelerinei, Baronul mai avea brodat un semn ciudat. Mi-a explicat că semnul acela arată gradul lui, că toţi cei de acolo se supuneau celor mai mari în grad şi că nimeni nu făcea de capul lui nimic. Sincer, structura asta militarizată mi-a inspirat încredere. În interior era o muzică potrivită momentului, care parcă te  înălţa, te făcea să te simţi mai mare şi mai puternic, în stare să faci lucruri extraordinare. La un moment dat a intrat un individ cu părul grizonat, tuns scurt, cu o ţinută impunătoare. Purta o pelerină de culoare vişinie şi avea aceeaşi cruce pe spate – simbolul sabiei.
Era unul din maeştrii ordinului în care tocmai intrasem. A început să vorbească. Pe măsură ce vorbea, simţeam în mine un simţământ ciudat. 
Ne-a spus că strămoşii noştri, dacii, se închinau adevăratului stăpân al acestui pământ, că în urmă cu peste 2000 de ani, ei purtau pe mâna dreaptă sau pe frunte simbolul 666, simbol care a fost denaturat până la ora actuală şi care reprezenta anul celor mai importante reforme politice şi religioase (???). Ne-a spus că de la noi, de pe teritoriul României Mari, au plecat toate popoarele care au civilizat lumea antică. Şi că din cauza asta azi, stăpânii marilor imperii economice nu vor ca noi să fim conştienţi de valoarea noastră ca naţiune. Mă simţeam altul. Parcă dintr-o dată mi se luase o perdea de ceaţă de pe ochi. Undeva, în mine, clocoteam. Simţeam un val de ură urcând din mine. Aveam nevoie de un ţel în viaţă şi îl găsisem: să le arăt românilor cine eram noi, în realitate. Apoi a
      vorbit despre Biblie. A arătat latura violentă a Dumnezeului din Biblie, a Dumnezeului care nu ierta greşelile făcute. Pe de altă parte, a subliniat caracterul indulgent al lui Satan care recunoaşte că omul este supus greşelilor şi că merită o şansă în plus. Ba, mai mult, Satan oferă supuşilor săi o serie de alte vieţi, menite al ajuta să-şi îndrepte greşelile, pe când Dumnezeul Bisericii creştin-ortodoxe, dă o singură viaţa iar la sfârşit pedepseşte. Încet, încet, simţeam că are dreptate. Şi îmi doream să aflu cât mai multe despre Satan, cel care se luptă pentru drepturile noastre,  ale oamenilor. Am plecat de la întâlnire foarte entuziasmat. Acasă mi-am făcut în camera mea                                        un altar la care mă închinam în fiecare noapte lui Satan. De ce noaptea??? Pentru că însăşi Biblia spune că din Întuneric s-a făcut Lumina. Însemna că Întunericul cuprindea Lumina în el (???). De fiecare dată când pronunţan numele, Satan, simţeam cum mă cuprind fiori reci.    
                                                             Sacrificiul
 Paştele anului 1999 a fost deosebit pentru noi, ca organizaţie a lui Satan. Am petrecut-o toţi într-o zonă de munte, unde se spunea că se coborau sacerdoţii dacilor ca să primească porunci de la stăpânul tenebrelor, de la Zamolxis. Am aniversat victoria celor rămaşi credincioşi lui Satan, în cumplitul an 1, când forţele adverse,
conduse de Iisus, au încercat să preia conducerea Pământului. Pentru că a îndrăznit să se răscoale împotriva stăpânului de drept, Iisus a fost răstignit, iar Apostolii lui împrăştiaţi. Însuşi marele stăpân fusese prezent la crucificare, în norii care au întunecat cerul în acele momente. Şi tot el lovise templul iudeilor. Aşa ni se spunea. Şi ni se mai spunea că cei care îl vor urma pe Satan vor fi mereu protejaţi de necazuri, de boli şi de sărăcie. De ce să nu recunosc, toate astea se întâmplau. Aveam parte numai de noroc, de unde nici nu mă aşteptam. Şi nici cu banii nu stăteam prost. Doar că, la un moment dat, s-a întâmplat ceva... Eram într-un cimitir unde avea loc o ceremonie funebră. Trebuia să trezim spiritele unor morţi în numele lui Satan şi să le trimitem să pedepsească nişte indivizi, adversari ai ordinului nostru. Am aprins lumânările, ne-am spus incantaţiile şi am aşteptat. Nu ştiam exact ce se va întâmpla, dar aveam încredere în cel care ne conducea. În clipa în care ultimele cuvinte ale ritualului erau rostite, am simţit o răsuflare rece şi mi-am pierdut cunoştinţa. Când m-am trezit eram pe patul unui spital şi o grămadă de medici în jurul meu – câţiva dintre ei erau adepţii ordinului satanist. Mă priveau toţi cu compătimire şi cu invidie în acelaşi timp. Atunci am aflat că Satan mă alesese pe mine să fiu una  din uneltele sale. Pentru fiecare lucru cerut trebuia dat ceva Stăpânului. De data aceasta, eu fusesem ales să fiu cel ce da. Nu înţelegeam mare lucru. Apoi am vrut să mă ridic şi... am înţeles: eram paralizat de la mijloc în jos. Şi nimeni nu-şi explica ce s-a întâmplat. Cei care fuseseră cu mine în cimitir spuneau că am căzut efectiv la un moment dat, fără nici-o explicaţie. Din punct de vedere clinic eram perfect sănătos.
                                   Crucea «Răstignitului»
 Au urmat 9 luni de coşmar în care simţeam cum lumea mea se prăbuşea. Foştii mei colegi mă vizitau din ce în ce mai rar. Mă încurajau spunând că nu trebuie să disper, pentru că eu eram printre cei aleşi şi că trebuie să-i mulţumesc lui Satan pentru privilegiul de a fi unul dintre oamenii lui. Iar eu mă întrebam: «De ce avea Satan nevoie de un paralitic, de ce trebuia să Îmi ia mie dreptul la o viaţă normală?» Într-o zi, când eram singur trebuia să ajung la baie. Nu era nimeni să mă ajute. Am apucat cârjele şi am dat să mă ridic. După ce am făcut doi paşi am căzut la pământ. Plângeam de disperare. Ce fusesem şi ce ajunsesem... Şi atunci s-a întâmplat ceva extraordinar. Soarele lumina printre crengile plopilor din faţa blocului. Şi atunci am văzut... pe perete se vedea o cruce «întoarsă». Crucea pe care eu o huleam, cea pe care o defăimam şi spuneam că e a «Răstignitului» ce şi-a primit pedeapsa pentru trufia lui, crucea venise la mine. O trimisese la mine, în clipele în care «Stăpânul» mă uitase. Am simţit cum din mine iese o flacără. Apoi am leşinat. Când m-am trezit eram în pat şi ai mei erau pe lângă mine. Mama plângea. Nu ştiam de ce. Şi mi-a spus că în timpul leşinului, inconştient fiind, îmi mişcasem degetele de la picioare. Am încercat şi atunci şi aşa era. Mai mult, simţeam furnicături pe amândouă picioarele. Restul e simplu. În câteva luni mi-am revenit complet. Acum merg pe picioarele mele. Vechii prieteni mi-au întors spatele. Şi dacă nu o făceau ei, aş fi făcut-o eu. Iar acum, de câte ori trec pe lângă o Biserică Ortodoxă, intru şi aprind o lumânare. Şi mă rog pentru toţi cei rătăciţi, aşa cum am fost eu. Mă rog ca Dumnezeu să nu-şi întoarcă faţa de la ei, aşa cum nu şi-a întors-o de la mine. AMIN.

miercuri, 6 noiembrie 2013

Despre tristeţea sufletului Părintele Arsenie Papacioc

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE..



 „Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. E o stare de absenţă, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de steag, toată creaţia suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o poziţie de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă“.



miercuri, 23 octombrie 2013

Cele mai frumoase mâini


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...




 


Singura preocupare a trei fete la vârsta adolescenţei era să aibă mâini  frumoase.  Foloseau  cele  mai  scumpe  creme  şi  loţiuni  şi-şi pierdeau vremea şi banii cu îngrijirea mâinilor. Într-o zi, nd cele trei fete ieşiseră la plimbare şi se odihneau într-un parc, de unde pornea un drum în urcuş, li s-a alăturat o alta fată,  cam la vârsta măritişului. Aceasta ascultă conversaţia lor despre marea preocupare ce o aveau de a-şi păstra mâinile cât mai frumoase şi, instinctiv, şi-a privit propriile mâini.  Erau  cam  butunoase,  cu  bătături  din  cauza  muncii,  cu unghiile nu tocmai îngrijite şi vopsite şi lungi precum erau ale celor trei    adolescente.    S-au  uitat  şi        acestea            la        mâinile    ei            şi   au           râs.
În momentul acela a apărut în faţa lor o bătrânică, nu prea elegant îmbrăcată, obosită. Le-a rugat pe fete s-o ajute să urce panta, mai ales
avea şi o sacoşă destul de grea în mână. Cele trei graţii au strâmbat din nas, s-au uitat la mâinile lor şi nici nu s-au gândit să se mişte din loc. Cealaltă s-a repezit de îndată, i-a luat sacoşa şi a ajutat-o
să urce dealul.
Când au ajuns sus, fata cu mâinile urate şi batranica s-au oprit si dintr-o data prefacuta in inger ,
batranica a luat mainile  fetei intr-ale sale si i-a spus 
: Fata mea, cele  mai frumoase mâini
sunt cele care ajută pe alţii!




CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO