Se afișează postările cu eticheta Poezii si sfaturi de la Preot Sorin Croitoru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezii si sfaturi de la Preot Sorin Croitoru. Afișați toate postările

vineri, 23 februarie 2024

GÂNDURI ÎNTR-O PAUZĂ DE PRÂNZ..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                   

Dragii mei, am observat că s-au înmulțit pe internet postările a fel de fel de indivizi care dau explicații la evenimentele "Marii resetări" prin prisma unor fenomene extraterestre. Peste tot pe unde deschid internetul apar "guru" ăștia calificați care știu ei ce se întâmplă pe pământ. Ideea ar fi că extratereștrii ar fi fost prezenți dintotdeauna pe planeta noastră, iar acum au decis să ia măsuri împotriva umanității din motive numai de ei cunoscute. 

     Apreciez faptul că lumea a înțeles că "se întâmplă ceva" pe pământ, că am intrat într-o fază nouă a istoriei care nu ne va aduce nimic bun în viitor. Dar rămân uimit de ridicolul unor astfel de explicații de natură ufologică. Și chiar pot să vă spun că am simțit de multe ori un fel de mâhnire în adâncul inimii la auzul acestor încercări de a explica fenomenele prezentului pe care îl trăim.

Fraților, dacă Biserica, "stâlp și temelie a adevărului", tace este normal ca alții să-și deschidă gurile. Dacă cei care trebuie să lumineze poporul tac din cauza unei timidități greșit înțelese este normal să se ridice fel și fel de "prooroci și învățători mincinoși". Cum zicea Domnul Hristos la Florii: "Dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!" Dacă slujitorii Adevărului ipostaziat nu catadicsesc să explice puțin poporului că am intrat în perioada apocaliptică, își deschid gurile alții care prin inepțiile lor rătăcesc poporul debusolat, pregătindu-l și mai bine pentru primirea lui Antihrist. De la orice preot cu care am încercat să vorbesc până acum despre evenimentele contemporane am primit răspunsul: "Din astea au mai fost pe pământ și uite că sfârșitul nu a mai venit!" În timp ce Părintele Iustin Pârvu striga în gura mare că vremea sfârșitului este aproape, preoții pe care îi interpelez eu se feresc să deschidă astfel de subiecte. 

          Nu cumva să le stric eu pacea interioară cu astfel de subiecte tulburătoare.. Deci mă uitam la comentariile de la postările acestor "guru" români sau italieni și am văzut mereu mii de like-uri și de comentarii pozitive, ceea ce se traduce printr-o mare adeziune a poporului la ideile expuse de ei. De asta se luptă "cei mari" ai lumii să discrediteze Biserica, să nu mai aibă cuvânt, să nu mai spună pe față adevărul, ca la adăpostul tăcerii Bisericii să-și poată desfășura ei propaganda veninoasă pierzătoare de suflete.
 
Dragii mei, omul neluminat de credința cea adevărată simte că există forțe "extra"- terestre, adică ființe care nu aparțin lumii acesteia pe care o cunoaștem noi, dar respingând învățătura Sfintei Scripturi despre existența lumii celeilalte el își inventează civilizații super-evoluate venite din spațiul cosmic despre care nu are absolut nici o dovadă palpabilă. Sfânta Scriptură însă ne învață că Dumnezeu a creat lumea spirituală a îngerilor buni și pe cea materială, pe care a încununat-o prin crearea omului.,
,
 Omul este centrul universului material, singura ființă zidită de Dumnezeu ca icoană a Sa, "chip" al Său, microcosmos în macrocosmos, spirit și materie, înger și pământ. Nu există nici o ființă materială rațională extraterestră, singurii făcători de rele "extratereștri" sunt îngerii cei căzuți din slava și din grațiile lui Dumnezeu din cauza mândriei lor. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar tot ceea ce se întâmplă în ultima vreme are explicații de natură apocaliptică. Și îmi pare rău să vă spun, dar mulți dintre dumneavoastră ar trebui să mai pună mâna pe Sfânta Scriptură în care ne vorbește Însuși Dumnezeu. Domnul să ne binecuvânteze pe toți, amin.

Pr.Sorin Croitoru 

miercuri, 31 ianuarie 2024

LACRIMA CEA BUNĂ

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Cât îmi doresc să fiu de-a dreapta,
Dar frică mi-e de partea stângă,
De-aceea inima în mine
Nu-i zi în care să nu plângă

Căci mă gândesc că, cine știe,
Voi fi trimis la Judecată
În întunericul cel veșnic
Cu a nemernicilor ceată..

Durere multă mă cuprinde
Și mă topesc de pocăință
Imaginându-mi “Ziua-aceea”
Cu o teribilă sentință,

Că-n loc să merg în Rai, adică,
Cu-ai mei înaintași cucernici,
Să merg în iad cu ucigașii
Și cu tot felul de nemernici..

Să merg în iezerul cel veșnic
Cu antihristul și Satana,
Eu, cel ce am slujit Altarul,
Eu, cel ce-am îmbrăcat sutana?..

Să merg în iezerul cel veșnic,
Unde e “plânsul și scrâșnirea”,
Eu, cel ce-i învățam pe alții
Să-și dobândească mântuirea?..

Să merg în iezerul cel veșnic,
La viermele fără odihnă,
În loc să fiu în Rai cu sfinții,
Întru dumnezeiască tihnă?..

Să ard în iezerul cel veșnic,
În locul fără de lumină,
Lipsit de-o minimă nădejde
În îndurarea cea divină?..

Să merg în iezerul de flăcări
Însingurat pe veșnicie,
Știind că milă pentru mine
În veci de veci n-o să mai fie?..

Să merg în iezerul cel veșnic
Știind că am ales pieirea,
Deși aș fi putut să-mi aflu
Și eu ca sfinții mântuirea?..

O, frații mei, aceste gânduri
Se află pururea în mine,
De-aceea cum găsesc prilejul,
Încerc să fac câte un bine,

Nădăjduind că miluindu-i
Pe frații Domnului, sărmanii,
Voi aduna în cer comoară
Ce se va înmulți cu anii

Și-n felul ăsta-n ceasul morții,
Purtat de îngeri voi străbate
Prin vămile-înfricoșătoare,
Plătind cu cele adunate.

Nădăjduiesc, crezând în Domnul,
În Jertfa Lui cea pentru mine,
Îmi plâng păcatele în taină
Și-ncerc să fac câte un bine,

Mă spovedesc și mă cuminec,
Mă rog, postesc după putere,
Și totuși inima mi-e plină
De-această pururea-durere

Căci știu că omul e ca vremea,
Iar mintea lui e schimbătoare;
Un singur gând de vanitate
Ajunge ca să îl doboare.

O vorbă grea sau mânioasă,
Sau una spusă “pe la spate”,
Un simplu gând de osândire..
Și omul le-a pierdut pe toate!

O față blândă prefăcută,
Un gând subtil de viclenie,
Zavistie sau neiertare..
Și-n iadul groaznic pe vecie!

Eu știu că este pocăință,
Mărturisire și iertare,
Dar cum vom fi găsiți, prieteni,
În ceasul morții fiecare?..

Vom fi găsiți în umilință,
Sau în demonică trufie,
În bunătate și blândețe,
Sau, vai, în ură și mânie?..

Ne vom afla în rugăciune,
Sau în profundă nepăsare,
Vom fi curați duhovnicește,
Sau vom fi plini de patimi, oare?..

Vă rog, vă rog să nu-mi răspundeți
Cu superficialitate,
Așa cum fac nepăsătorii,
Justificându-se în toate,

Accentuând milostivirea
Și dragostea Divinității,
Când sfinții-au plâns o viață-întreagă
De frica Zilei Judecății!

Suntem mai vrednici decât sfinții,
Când noi de-abia ne facem cruce?!
Lăsarea noastră “pe-o ureche “
Ce credeți, unde ne va duce?..

Acum e vremea pocăinței
Și-a luptei pentru veșnicie,
Să cerem lacrima cea bună
Ce spală orice murdărie,

Să fie candelele noastre
Aprinse întru priveghere,
Să fie sufletele noastre
Gătite pentru Înviere!
amin

                           


marți, 23 ianuarie 2024

ROLUL NAȘILOR ÎN CREȘTINISMUL ORTODOX

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


Azi am fost solicitat la telefon ca să oficiez o cununie religioasă. Deși am explicat viitorului mire că nu se pot da toate informațiile la telefon, că trebuie să ne vedem "la ochi" cât de repede în sfânta biserică, totuși am ținut să-i enumăr un minim de condiții obligatorii pentru oficierea unei cununii religioase.. Ca să fac o paranteză, eu nu cunun NICIODATĂ pe doi tineri care nu s-au spovedit, nu mi-au ținut măcar o săptămână de post, și pe care nu i-am împărtășit. EU NU CUNUN PĂGÂNI! Iar pentru mine creștin ortodox care nu se împărtășește, egal.. PĂGÂN!

Ca să nu se ostenească interlocutorul meu degeaba (!!), venind până la biserică de gura mea, îl întreb dacă are nași ortodocși căsătoriți frumos în Biserica cea Dreptmăritoare.. Îmi răspunde băiatul afirmativ, dar îmi strecoară și o mică întrebare așa, "de curiozitate..": "ȘI DACĂ TOTUȘI NAȘII NOȘTRI AR FI FOST CATOLICI"?..

Îi răspund sec: "Păi n-ar mai fi fost "nașii voștri", pentru că eu nu i-aș fi acceptat ca nași. Ar fi rămas doar prieteni de familie". Deoarece după acest răspuns al meu a urmat inevitabila sa întrebare: "DE CE?", m-am hotărât să formulez răspunsul și pe internet, ca să înțeleagă și alte sute de tineri care plutesc în aceeași ignoranță ca tânărul despre care vă povesteam..

Nașii se numesc "părinți spirituali", atât la Botez, cât și la Cununie. Eu prefer să îi consider mai degrabă "îndrumători spirituali", decât "părinți", deoarece al doilea cuvânt este exagerat în vremurile acestea pline de indiferență. Cuvântul "părinte" este un cuvânt care presupune atât dorința de implicare a nașilor în opera de călăuzire a finilor, cât și DISPOZIȚIA FINILOR DE A RESPECTA DECIZIILE NAȘILOR! 

Unde mai găsim așa ceva în zilele noastre?.. 

Dacă vrem să-i numim pe nași "părinți" , atunci să luăm aminte la supunerea Domnului Hristos față de Părintele Său: "Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă, PĂRINTE"! Deci dacă ascultăm cuvintele nașilor, dar facem tot cum "ne taie capul" pe noi, atunci să renunțăm la apelativul în cauză.

Va să zică nașii devin prin săvârșirea Sfintei Taine (adică a ceremoniei religioase) îndrumători spirituali.. Ce înseamnă asta? Înseamnă că ei trebuie să dea mai întâi EXEMPLU de viață frumoasă, curată, creștinească. Mai întâi trebuie să le arate finilor calea cea dreaptă a credinței și a bunelor purtări prin PROPRIA LOR CREDINȚĂ ȘI MORALITATE.. 
Abia după aceea trebuie să le predea finilor noțiunile teoretice pe care se presupune că aceștia din urmă nu le-au dobândit deja din familie.
Deci să-mi spuneți mie: dacă eu nu sunt ortodox, cum pot eu să dau lecții de ortodoxie finilor mei?

 Dacă eu și femeia care împarte patul cu mine nu suntem cununați în biserică, putem noi să dăm finilor exemplu de viață de familie?.. Chiar noi, care am refuzat binecuvântarea lui Dumnezeu ("CEEA CE DUMNEZEU A UNIT.."), chiar noi vrem să dăm lecții de căsnicie?

În mod normal creștinii ar trebui să fie creștini, adică PRACTICANȚI, deoarece A NU PRACTICA înseamnă A NU LUA ÎN SERIOS ÎNVĂȚĂTURA SFINTEI BISERICI. Și atunci, dragii mei tineri, întrucât viitorii voștri nași vă vor deveni îndrumători pe calea credinței, să fiți atenți ca ei să fie mai maturi decât voi, puțin mai în vârstă și apoi, creștini adevărați, care calcă pragul bisericii cu regularitate! Numai așa veți avea cu adevărat de învățat de la nași! Dacă trebuie să îi învățați voi pe ei.. n-am făcut nimic.. Iar dacă vă interesează doar suma pe care sunt dispuși nașii să vi-o "închine" la nuntă, sau "relațiile" pe care puteți să vi le creați în societate cu ajutorul influenței nașilor voștri, atunci nu vorbim despre același lucru.. Atunci nu are rost să mai jucăm teatru înaintea Sfântului Altar.. Slujba Cununiei este înălțătoare, nobilă, dumnezeiască, de aceea eu vreau să o oficiez oamenilor cu o anumită noblețe sufletească.. Nu mă întristați cu banalitatea voastră și cu preocupările voastre ne-dumnezeiești!
Sper că ați înțeles ceva din vorbele mele.. 

Domnul să vă binecuvânteze!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

marți, 9 ianuarie 2024

PUTEM SPĂLA ÎN SĂPTĂMÂNA DE DUPĂ BOBOTEAZĂ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




Ieri seară eram cu Boboteaza, pentru că românii primitori de preot din zona mea sunt împrăștiați pe o vastă zonă agrară, nu le pot boteza casele în două - trei zile. Și intru într-o casă de voinici, trei bărbați singuri, cu femeile în țară, și îi găsesc imediat după cină, roșii la față după câte un păhărel de vin. Unul dintre ei spăla vasele în numele tuturor. Probabil era "de rând". Și încep, săracii, să se scuze ca niște copii care au făcut o poznă: "Ne iertați, părinte, am mâncat și noi puțin.." Zic: "Păi și eu mănânc puțin acasă la mine, așa se face de obicei". Cel care spăla vase se scuză și mai rușinat: "Mă iertați că spăl vase". "Păi e normal, doar n-o să rămână nespălate", zic eu. "Da, dar apa e sfântă după Bobotează și nu trebuie spălat nimic", zice el. Aha, stai că devine interesant, îmi zic în mintea mea. "Păi nu toată apa a devenit sfântă la Bobotează, numai cea în care și-au afundat preoții mâinile rostind rugăciuni". "Ba nu, părinte, apele după Bobotează sunt sfinte timp de o săptămână! Așa este lăsat din moși strămoși." Încep să mă irit de data asta. "Bine, dacă așa ziceau "moșii-strămoșii".. 

Dar explicați-mi câteva lucruri. După o săptămână apele se de-sfințesc?! De ce sunt sfinte fix o săptămână, cineva le dă ordin precis? Adică există în Biserică sfințiri cu termen?" Se scarpină după ureche: "Nu știu, dar dacă așa este tradiția.."

 "Păi Domnul Hristos a luptat cu multe tradiții populare greșite din timpul Său. Le zicea compatrioților Săi: Voi ați lepădat Legea lui Dumnezeu pentru tradiția voastră ". A dat-o în bâlbâială. "Păi se știe clar că nu se spală nimic după Bobotează timp de o săptămână.." Îi zic: "Deci după Bobotează facem păduchi în cap și mirosim ca dihorii pentru că apele sunt sfinte.. Dragul meu, uite cum stă treaba: Domnul la Botez a sfințit "firea apelor", adică a binecuvântat această minunată materie, apa, ca să se poată săvârși botezul creștin cu ea, acea "naștere din apă și din Duh" despre care vorbise cu Nicodim. Nu toate apele devin sfințite la slujba Bobotezei, ci numai acelea din vasele pentru Agheasmă Mare. Vă mai pun o întrebare: dacă ziceți că apele sunt sfințite în momentul acesta, înseamnă că și apa de la wc-uri este sfințită. 

Cum vi se pare istoria aceasta? 

Ce facem, mergem în fundul grădinii pentru necesitățile fiziologice în perioada asta?" "Păi nu m-am gândit ". "O altă întrebare: ziceți că apele sunt sfințite. Or fi sfințite și cele de prin India, China, Noua Guinee, Africa, Arabia, și de prin toate locurile în care oamenii se închină altor dumnezei, sau unde oamenii nu cred în Hristos?" S-a blocat.

Vedeți, dragii mei, câte tradiții greșite au apărut în sânul poporului din cauza ignoranței? Firea apelor a fost sfințită de către Domnul Hristos în ziua Botezului Său, adică apa s-a făcut aptă să-L primească pe Duhul Sfânt în ea. Apa a devenit la Bobotează o materie vrednică de Duhul Sfânt. A primit o predispoziție la sfințire, aș zice eu. Din momentul Botezului Domnului apa devine cu adevărat sfințită prin harul Duhului Sfânt după ce se săvârșește slujbă de sfințire asupra ei. În Vechiul Testament nu se pomenea de apă sfințită. Pe atunci materiile care se sfințeau și prin care după aceea se puteau sfinți persoane sau lucruri erau sângele jertfelor și untdelemnul. Citiți cu atenție Vechiul Testament și veți descoperi ritualuri de sfințire cu sângele mieilor. Cu untdelemn se sfințeau regii lui Israel, profeții și arhiereii. 

Așadar ce face Domnul prin Botez? 

Adaugă și apele pe lista materiilor sfințitoare, adică "sfințește firea apelor".

 După Hristos au început să se sfințească apele pentru botezul creștin, mai întâi cu formule simple, apoi cu slujbe propriu zise. Apa sfințită devine purtătoare de Duh Sfânt, ea nu-și poate pierde sfințenia niciodată. Lumea neștiutoare nu a înțeles corect și atunci a inventat. Prin urmare se poate spăla, se poate utiliza apa în mod normal și în săptămâna de după Bobotează. Bineînțeles că nu vom spăla în ziua de Bobotează, deoarece este praznic împărătesc, este la fel ca o duminică, dar în rest se poate. Am ținut să vă povestesc acest dialog pentru că știu că mulți dintre frățiile voastre aveți idei din acestea "tradiționale". 

Sper că v-am fost de folos. Post-scriptum: după câteva minute bune de predică, domnul cu pricina a ajuns să-și ceară scuze de la mine. Scuzele i-au fost acceptate instantaneu. Nu am obiceiul să spun ceea ce vor alții să audă, eu spun întotdeauna ceea ce gândesc, iar în privința teologiei gândesc ceea ce am acumulat prin studiu și prin experiență personală. 

Doamne ajută tuturor. Părintele Sorin Croitoru

joi, 21 decembrie 2023

POATE BISERICA SĂ BINECUVÂNTEZE PĂCATUL?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


          Despre Domnul nostru Iisus Hristos spunea cândva Sfântul Ioan Botezătorul: “Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Deci Fiul lui Dumnezeu a fost trimis pe pământ de către Tatăl Său să “ridice” păcatul oamenirii, să ne scape de păcat și să ne vindece de consecințele lui cele nefaste. “Plata păcatului este moartea”, zice Sfânta Scriptură. “Hristos a pironit pe cruce zapisul păcatelor noastre”, scrie Sfântul Apostol Pavel. Cred că am înțeles cu toții cât de grav este păcatul, din moment ce Dumnezeu “pe Unicul Său Fiu L-a trimis, ca tot cel ce crede în El să nu moară (din cauza păcatului, bineînțeles), ci să aibă viață veșnică “. Șarpele de aramă - Hristos, spre Care privește tot cel ce a fost mușcat de șarpele gânditor – diavolul și se însănătoșește.. Între Dumnezeu și Satana nu există nici o părtășie. “Prăpastie mare”, cum se zice în Pilda săracului Lazăr “. 

Domnul îi avertiza pe conaționalii Săi care Îl huleau că se aflau în stare de robie față de Satana, fiindu-i sclavi acestuia: “Cel ce face păcatul, ROB ESTE PĂCATULUI “, și în consecință diavolului. Ce este Sfânta Biserică, “pe care Hristos a câștigat-o cu scump Sângele Său “? Este tocmai acel spital duhovnicesc în care membrii ei se vindecă de păcat, eliberându-se prin lucrarea Duhului Sfânt din Sfintele ei Taine. Toți sunt acceptați în Sfânta Biserică, drepți și păcătoși, dar cu o singură condiție: să participe la viața ei sacramentală în scopul vindecării de păcat! Oare cum ar fi ca suferinzii de boli cronice să treacă pragul spitalelor doar ca turiști sau vizitatori, fără a căuta să se vindece de bolile lor?.. Cum s-ar putea numi un doctor care, deși cunoaște metodele și posedă mijloacele pentru a vindeca bolile grave ale pacienților, ar prefera totuși să-i privească nepăsător, bătându-i blând cu palma pe umeri?.. Pare neverosimil și inuman, nu-i așa? Ei bine, dragii mei, Întâi Stătătorul Bisericii Catolice asta a făcut cu o numeroasă categorie de bolnavi cronici: i-a batut blând pe spate, binecuvântându-le bolile cronice! 

Adică a dat un decret (bulă papală) prin care a binecuvântat uniunile homosexuale și le-a permis acestor cupluri să devină nași la botezul pruncilor. Prin acest act Papa a legiferat păcatul. Problema este că anumite păcate sunt atât de grave înaintea lui Dumnezeu, încât Sfânta Scriptură le numește “păcate strigătoare la cer”! De vreme ce păcatul este boală și amarnică înrobire a omului de către diavol, tu, slujitor al Bisericii care binecuvântezi pe păcătos împreună cu păcatul lui, ce faci? Îl încurajezi să meargă liniștit pe calea sa! Atunci tu ai două posibilități: ori suferi de aceleași boli ca păcătoșii pe care îi binecuvântezi, ori tu ești sănătos, dar ești complet indiferent față de starea jalnică a acestora. Poate Biserica să binecuvânteze păcatul? Nu!!

 Biserica este Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, oază de sfințenie în mijlocul unei lumi pierdute în oceanul patimilor diavolești. Nu, Părinte al Bisericii Catolice, nu se poate așa ceva. “Dacă sarea își pierde gustul se aruncă în drum și este călcată în picioare de oameni “, zice Domnul. Poate chiar asta se dorește de fapt, ca Biserica să-și piardă “gustul”, adică sfințenia. Ca mai apoi să fie călcată în picioare de lume. Ca preot ortodox mă dezic de o astfel de atitudine și mărturisesc că toți păcătoșii sunt chemați în Biserica lui Hristos spre a se vindeca, spre a se curăța, spre a se elibera, spre a se lumina și spre a se mântui. Dar Biserica LUI HRISTOS nu va binecuvânta niciodată păcatul. Domnul să vă binecuvânteze.

 (Părintele Sorin Croitoru)


marți, 12 decembrie 2023

MUSAFIRUL

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru

La ușa sufletului meu am auzit un glas duios:
Deschide, fiule, sunt Eu, Mântuitorul tău, Hristos!
De glasul Lui am tresărit şi tare mult m-am bucurat,
Dar mai apoi mi-am amintit că-s păcătos, și-am lăcrimat.

Acum nu pot să Te primesc, Iisuse-al meu, că-s prea murdar..
Așteaptă să mă pocăiesc, apoi să vii la mine iar!
Dar vocea Domnului Hristos atunci mai blândă se făcu:
Sărman copil neputincios, Păi EU te voi sfinți, nu tu!

Apoi am plâns, am plâns cu foc, văzând că-I sunt atât de drag,
Și nu L-am mai oprit deloc să-mi treacă-al sufletului prag.
Și a intrat în viața mea şi nu a mai rămas ungher
Din inima-mi odată rea, să nu-l fi prefăcut în cer!

Acesta-i cazul meu frumos şi vă îndemn cu drag pe voi:
Deschideți grabnic lui Hristos, căci El ne mântuie, nu noi!
Să nu mai amânați defel, căci cine știe, într-o zi
Veți observa uimiți că El s-a dus și nu va mai veni.

duminică, 10 decembrie 2023

RUGĂCIUNE LA TREZIREA DIN SOMN

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“



de Preot Sorin Croitoru

Mulțumescu-Ți Ție, Doamne,
Că în noaptea ce-a trecut
L-ai trimis pe sfântul înger
Și de strajă mi-a făcut,

M-a păzit ca nici o spaimă
Să nu-mi strice somnul greu
Și-a vegheat cu strășnicie
Pacea sufletului meu.

Mulțumescu-Ți Ție, Doamne,
Fiu al Tatălui Cel Sfânt,
Că în timpul nopții patul
Nu mi-a devenit mormânt,

Ci m-am odihnit în tihnă,
Adunând din nou puteri,
Ca în ziua ce începe
Să lucrez mai mult ca ieri.

Dă-mi, Te rog, Iisuse Sfinte,
Binecuvântarea Ta
Ca și azi, trudind cu râvnă,
Să-mi pot pâinea câștiga

Ca din rodul muncii mele,
Cu bănuții ce îi fac,
Să-mi cresc bine copilașii,
Să-i hrănesc și să-i îmbrac.

Binecuvântează-mi, Doamne,
Toată casa și pe-ai mei,
Dă-le, Doamne, sănătate,
Să mă veselesc de ei,

Ocrotește-ne de rele,
De necaz și de dușmani,
Să Te preaslăvim în pace
În ai vieții noștri ani!

amin




duminică, 3 decembrie 2023

CARE ESTE ADEVĂRATA POCĂINȚĂ?

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


      Imaginați-vă că meditând în liniște la greșelile trecutului, îți dai seama că ai trăit mai mult fără Dumnezeu decât cu El, mai mult supărându-L decât ascultându-L, mai mult încălcându-I poruncile decât împlinindu-le.. Și atunci te vezi cuprins deodată de remușcări, măcinat de regrete și tulburat de o spaimă nedefinită.. Îți dai seama că nu se poate repara nimic din ce s-a greșit.. Ce îți mai rămâne în clipa aceea?.. Numai pocăința și rugăciunea smerită la Mântuitorul tău! Căci El a promis: "Pe cel ce vine la Mine nu îl voi scoate afară"! Da, dragii mei, Iisus a știut dintotdeauna cine suntem noi și cât putem, de aceea mesajul Evangheliei Sale este plin de iubire și dătător de speranță tuturor păcătoșilor: "Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut". "Căci Fiul Omului nu a venit ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea". "Nu cei sănătoși, ci cei bolnavi au nevoie de doctor." "Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru", spuneți-mi voi?.. Dumnezeul păcătoșilor, Dumnezeul celor împovărați cu fărădelegi.. El ia asupra Sa neputințele noastre, El țintuiește pe Cruce păcatele noastre, spălându-le cu sângele Său. Dar pentru asta ne-a lăsat arma pocăinței. Așadar, SĂ O FOLOSIM, POCĂINDU-NE DE PĂCATELE NOASTRE, amin! Preotul Sorin Croitoru de la Mantova

duminică, 19 noiembrie 2023

TE ROG, DOAMNE!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                 

de Preot Sorin Croitoru
 
Te rog, Doamne, fă-mă bun,
Ca să-l rabd pe fiecare,
Vorbe grele să nu-i spun
Cui îmi face supărare,

Fiindcă rău mi-a mai părut
C-am zis vorbe la mânie..
Aș fi vrut să fi tăcut,
În căința mea târzie,

Fiindcă vorba aruncând,
Înapoi nu se întoarce
Și regretele din gând
Lacrimi grele ne vor stoarce..

Deci știind cuvântul rău
Câtă rană mai aduce,
Dă-mi, Iisuse, harul Tău
Să duc a tăcerii cruce!
 
Te rog, Doamne, fă-mă sfânt,
Fiindcă sfântul rabdă toate,
Nu aruncă vorbe-n vânt
Și să facă rău nu poate

Căci e plin de mila Ta
Și îl luminează harul
Și-orice i s-ar întâmpla,
În tăcere-și bea amarul..

Fă-mă, Doamne, OM să fiu,
Om din cei de omenie,
Cum evangheliștii scriu
Că Îți plac, Iisuse, Ție,

Om cu sufletul smerit,
Ce trăiește în Lumină,
Preamărind necontenit
Domnul slavei ce-o să vină,

Și în fapte și-n cuvânt
Și în gânduri și-n simțire,
Dumnezeului Preasfânt
Arătând a sa iubire!


luni, 18 septembrie 2023

PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                

de Preot Sorin Croitoru
 
Doamne, când erai pe Cruce,
Chiar aproape de sfârșit,
Tu L-ai întrebat pe Tatăl:
"PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?"

Se vedea din tonul vocii
Că erai înspăimântat,
Iar această constatare
Mi-a dat mult de meditat..

Mai ales în post, de Patimi,
Eu mă întrebam mereu:
"Pentru ce să strige astfel,
Doar Iisus e Dumnezeu,

Nu era pe tron în ceruri,
Lângă Tatăl Său oricând,
Pentru ce să strige astfel,
Mi se pare, chiar plângând?.."

Da, dogmatica e simplă,
Însă eu uitam ceva:
Eu uitam, Iisuse Doamne,
Firea omenească-a Ta!

După firea Ta divină
Tu nicicând n-ai pătimit,
Dar ca Om ca noi în toate,
Ai avut de suferit..

Doar ca Dumnezeu, în ceruri,
Lângă Tatăl Tău erai;
După firea omenească
Te durea și sufereai.

Și se pare că durerea
Cea mai mare ai simțit
Chiar în clipa când pe Cruce
Tatăl Tău Te-a părăsit

Fiindcă murdăria lumii
Tu pe Cruce o spălai
Și văzând-o pe aceasta,
Tatăl S-a scârbit în Rai,

Și-a întors puțin privirea,
Iar atunci Tu ai strigat
Fiindcă-n ceasul ăla, Doamne,
Te-ai simțit însingurat.

Dar Te-am înțeles mai bine,
Domnul meu, mult mai apoi,
Când, orfan fiind de Tine,
Lacrimi îmi curgeau șiroi

Și plângeam precum copiii,
Repetând la nesfârșit:
"Dumnezeul meu, Iisuse,
PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?"

Bineînțeles, răspunsul
Ți-L primeam instantaneu:
"TU M-ai părăsit pe Mine,
N-am fugit de tine Eu!"

Și atunci, plecând genunchii,
Mă rugam din răsputeri,
Promițându-Ți că de astăzi
Eu nu voi mai fi ca ieri..

Uite-așa îmi trece viața,
Când cu Tine, când orfan,
Cu suișuri și cu plânsuri
Cam în fiecare an,

Repetând spre cer adesea,
Când mă simt mai necăjit:
"Dumnezeul meu, Iisuse,
PENTRU CE M-AI PĂRĂSIT?.."


miercuri, 30 august 2023

VEI MAI VENI ȘI-O SĂ RĂMÂI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru
 
Și dacă mă întorc la Tine
Cu toată râvna mea dintâi,
Te vei milostivi de mine
Și vei veni și-o să rămâi?..

O să mai bați din nou spre seară
La ușa sufletului meu
Ca să-Ți deschid, Iisuse, iară
Și să cinez cu Dumnezeu?..

Atât îmi mai doresc, Hristoase,
Să-mi treci al sufletului prag..
Atâtea amintiri frumoase
Revăd mereu cu mare drag..

A fost cândva “ca niciodată”,
De n-ar fi fost, nu-mi aminteam,
A fost o inimă curată
În care, Doamne, Te primeam.

S-a întinat apoi seraiul
Și nu Te-am mai putut primi,
Și am pierdut îndată raiul
Și-am plâns în fiecare zi.

În vremea umilinței mele
Am înțeles că am greșit,
Vărsat-am multe lacrimi grele
Și-am suspinat și m-am căit.

Din ceruri mi-ai privit căința
Și mi-ai venit în ajutor
Sporind în mine pocăința
Prin harul Tău mântuitor.

Acum Te-întreb, Iisuse Sfinte:
Vei bate iar la ușa mea,
Mă voi grăbi ca înainte
Să Îți deschid, și vei intra?..

Te rog la ceas de rugăciune,
Dă-mi, Doamne, râvna cea dintâi,
Să poți ca-n vremurile bune
Să vii din nou și să rămâi,

Și vom cina din nou spre seară
Și voi vedea Taborul iar,
Și lacrimi or să curgă iară
Din sufletu-mi cel plin de har..

marți, 20 iunie 2023

VREMURI RELE

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“




   de Preot Sorin Croitoru 

   Nebunia se intinde ca o panza pe pamant, 
Lumea nu mai vrea sa creada in Mantuitorul Sfant, 
Daca au gonit Lumina, ce-a ramas in locul Ei? 
Lumea a cazut pe mana unui grup de derbedei!

Domnul zice: “Nu ucide!”, ei ca niste lupi ucid, 
Prin programe felurite si politici de partid,
 Domnul zice: “Miluieste!”, ei din ura fac un tel, 
Incercand sa o strecoare chiar si-n cei ce cred in El.

Domnul cere armonie, ei din haos se hranesc, 
Domnul cere unitate, ei dezbina si robesc, 
Se grabesc sa piarda lumea, insa graba nu-i a lor, 
E a sarpelui din umbra, Marele Ispititor,

Cel ce a cazut din ceruri ca un fulger pe pamant, 
Izgonit de Sfintii Arhangheli ai lui Dumnezeu Cel Sfant, 
Cel ce I-a pretins odata chiar si Domnului Hristos, 
Sa ii cada la picioare lui, un demon mincinos.

El, balaurul cel mare blestemat de Creator, 
Fu legat cu grele lanturi de Hristos Biruitor,
 Insa astazi, cand tot omul se complace in pacat, 
Prin decizie divina a fost, vai, eliberat..

Scuipa flacari mari din gura, sufla negura pe nas, 
Dintii ii scrasnesc de ura, timp prea mult nu i-a ramas, 
Vine Ziua Judecatii si-a maniei lui Hristos; 
Iezerul de foc asteapta sa-l inghita nemilos,

Insa pana-n ziua-aceea Dumnezeu Cel Infinit, 
L-a eliberat de jugul ce-l tinuse potolit,
 I-a permis sa-si foloseasca arsenalul diavolesc, 
Aducand prigoana mare peste neamul omenesc!

Pentru ce permite asta Dumnezeu Cel Milostiv? 
Pentru ca aceasta lume L-a urat fara motiv,
 Si pe El, Cerescul Tata, si pe Sfantul Fiu al Sau,
 De aceea lasa lumea la cheremul celui rau. 

Si-or sa vina peste lume vremuri cum n-au fost nicicand, 
Caci Satana o sa-aduca multe rele-n ea pe rand, 
Boala, moarte, umilinta, dictatura si razboi, 
Iar cand unele vor trece, vor veni necazuri noi!

Dumnezeu, fiind Parinte, prin acestea va voi,
 Sa intoarca la credinta, lumea-n care va lovi, 
Dar Apocalipsa spune intr-un mod concis si clar, 
Ca durerile acelea vor fi toate in zadar. 

Si ca-n loc sa se intoarca oamenii la Dumnezeu, 
Se vor face si mai aprigi, inraindu-se mereu, 
Si vor fi doar ici si colo, mici exemple printre ei,
 Marturisitori ca Noe intr-o lume de atei..

Mai avem putina vreme, poate nu mai e deloc,
 Cel ce stie adevarul sa il strige-n orice loc,
 Sa-si atentioneze fratii, pe prieteni si vecini: 
“Hai sa dam mana cu mana si sa devenim crestini,

Sa ne-intoarcem la credinta, preaslavindu-L pe Hristos,
 Sa ne spovedim pacatul, caci tot omu-i pacatos, 
Sa cadem la Maica Sfanta si sa-i cerem ajutor, 
Sa ingenunchem in fata Bunului Mantuitor!”

sâmbătă, 17 iunie 2023

ÎN CE DIRECȚIE VREM SĂ ÎNDREPTĂM VIEȚILE NOASTRE?..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

           

          Toate răutățile omenirii se nasc din convingerea că această viață este singura pe care o avem la dispoziție. Astfel, fiind oamenii convinși că nu există după moarte un loc al răsplătirii faptelor noastre, se comportă fără grijă pentru consecințele acțiunilor lor, considerând lumea o junglă, iar ei transformându-se în prădători nemiloși. Dumnezeu însă a impus omenirii legea Sa divină cu numeroasele ei porunci care au rolul tocmai de a reîntoarce societatea din starea ei de sălbăticie, conducând-o prin exercițiu și prin educație la un nivel superior, culminând cu treapta sfințeniei. Dumnezeu nu poate tolera înverșunarea omului de a rămâne la stadiul necuvântătoarelor, complet lipsit adică de moralitate și de sfințenie. De aceea ne-a și confirmat această revoltă a Sa prin Psalmistul David: "Omul întru cinste fiind, n-a priceput. Alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor". Da, omul cel zidit de Creatorul lumii după propriul Său chip, omul cel care ar fi trebuit să fie icoana văzută a Dumnezeului Celui nevăzut, se împotrivește planului inițial al Creatorului său și se auto-declară animal vorbitor! Omul cel creat de Atotputernicul Dumnezeu ca să-i înlocuiască pe îngerii căzuți din cer își falsifică propria origine, atribuindu-și ca strămoși maimuțele cele necuvântătoare, prin nimic superioare altor animale inteligente! Și atunci bineînțeles că nu vor putea moșteni viața veșnică în Raiul lui Dumnezeu, despre care Însuși Fiul Său ne-a mărturisit: "În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt". Iar pentru că omul s-a revoltat împotriva Făcătorului său, Dumnezeu îl va pedepsi veșnic, călcându-i în picioare neobrăzarea și terfelindu-i trufia cea drăcească. Să ne ridicăm cu toții din moleșeala noastră duhovnicească fiindcă lipsa de lucrare împotrivire se socotește, iar lipsa de mărturisire a lui Dumnezeu lepădare de El se numește! Frații și surorile mele în Hristos, dorim Raiul cel frumos, sau iadul cel plin de durere și de plânsuri?.. Dorim pacea Duhului Sfânt, sau înspăimântătoarea vedere a hâdoșeniei demonilor?.. Dorim să viețuim în eternitate laolaltă "cu toți sfinții care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu", sau vrem să zacem la nesfârșit în "iezerul de foc" unde este "viermele cel nedormit" și "întunericul cel mai dinafară", unde este "plânsul și scrâșnirea dinților"?.. Noi hotărâm, noi alegem. Da, astăzi, în vremea științei și a tehnologiei, se iau în râs cuvintele lui Dumnezeu păstrate în Sfânta Scriptură cea de Duhul Sfânt insuflată. Da, astăzi omenirea s-a întors la trufia oamenilor potopului și a celor din Sodoma și Gomora.. Întrebarea este: pe cine vrem noi să îi urmăm, pe acei blestemați ai istoriei, sau pe sfinții care au crezut în Dumnezeu și au pus la inimă cuvintele Lui?.. Gândiți-vă la această întrebare și încercați să răspundeți prin faptele de zi cu zi ale vieții dumneavoastră! Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți! HRISTOS A ÎNVIAT! Părintele acela din Italia căruia nu-i mai tace gura, Sorin Croitoru de la Mantova


miercuri, 7 iunie 2023

ASTĂZI" ESTE ZIUA MEA!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“"

                   

de Preot Sorin Croitoru

Doamne, "mâine" nu mi-ai dat-o,
"Astăzi" este ziua mea.
Dă-mi voință și putere
Să mă ostenesc în ea

Ca primindu-Ți ajutorul,
Harul Tău dumnezeiesc,
Până-n vremea înserării
Plin de râvnă să muncesc.

Dacă harul Tău, Iisuse,
Peste mine va veni,
Timpul meu și osteneala
Bine le voi drămui

Și voi fi și ca Maria,
Și ca Marta, sora ei,
Îngrijindu-mă de suflet
Și de toți cei dragi ai mei.

Duce-voi din roada muncii
Pâinea-acasă bucuros,
Preaslăvindu-Te pe Tine,
Domnul meu Iisus Hristos.

Luminat fiind la minte
De dumnezeiescul har,
Nu voi da ce-Ți aparține
Niciodată la Cezar:

Ostenindu-mă cu trupul,
Inima și gândul meu
Le voi îndrepta spre Tine,
Milostivul Dumnezeu

Și-Ți voi cere către noapte,
Cufundat în ruga mea
Să-mi mai dai un "azi" și mâine
Prin milostivirea Ta..

luni, 20 martie 2023

RUGĂCIUNEA CREȘTINULUI

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“
             




de Preot Sorin Croitoru

Dintre zeci de fapte bune
Ce-am putea să facem noi,
Numai sfânta rugăciune
Face sufletul vioi.

Numai ea coboară lacrimi
Pe obraz, în cald șiroi,
Numai ea îmbogățește
Pe acei la suflet goi.

Numai ea topește gheața,
Făcând inimile moi,
Spală murdăria vieții
Cu îmbelșugate ploi,

Curățind cu ușurință
Al păcatelor noroi!
În credința plictisită
Ea aduce sufluri noi,

În necazul crucii noastre
Ea ne scoate din nevoi,
Ne păzește în ispite
De al diavolilor roi,

Prin ea filozof devine
Cel la minte cam greoi!
Rugăciunea către Domnul
E izvor de Har în noi,

Numai ea ne pregătește
Pentru Viața de Apoi,
Deci s-o faceți cu credință
În cămări închise voi:

De la Dumnezeu din ceruri,
Mila va veni șuvoi!

amin

luni, 2 ianuarie 2023

CÂND N-OI MAI FI..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“

                                   

de Preot Sorin Croitoru

Când n-oi mai fi, căci toți ne ducem,
O moarte are fiecare,
Iar viața asta ne-a fost dată
Să fim cu gândul la “plecare”,

Când n-oi mai fi, căci bătrânețea
Sau bolile mă vor învinge
Ori poate vreun război sau crimă
În groapa mea mă vor împinge,

Când n-oi mai fi în lumea asta,
Fiind trecut în veșnicie,
Vă rog să vă rugați la Domnul
Ca milă să-mi arate mie.

Vă rog să-I cereți câteodată,
Citind din versurile mele,
Vă rog să-I cereți să mă scoată,
De-oi fi în chinurile grele.

Și cum ne e cu neputință
Să știm ce vine după moarte,
Vă rog din inimă să-I cereți
Cu El în Rai să-mi facă parte!

Iar de voi deja acolo,
Văzându-vă milostivirea,
Vă voi trimite-n vis lumină
Ca să vă răsplătesc iubirea,

Dar dacă însă – să nu fie! –
Mă voi afla în chinuri multe,
Rugați-vă să ies din ele
Și Domnul poate-o să v-asculte,

Iar eu ieșind prin mila voastră,
Voi coborî în pâlpâirea
Luminii candelei aprinse
Ca să vă răsplătesc iubirea

Și îi voi cere Maicii Sfinte
Să facă ce-ați făcut cu mine,
Să mijlocească la Stăpânul,
Cu vorbe blânde și blajine

Pentru a voastră mântuire,
Căci grea e, dragii mei, o moarte
Ce nu aduce fericire,
Ci numai gemete deșarte..


HAI, CĂ POȚI!

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


                                    

de Preot Sorin Croitoru

Nu poți să iubești, creștine,
Fiindcă harul l-ai pierdut,
S-a stins focul cel din tine
Ce ardea la început!

Ești cenușă fumegândă,
Asta ești, că asta vrei..
Nu știu premiul cel din Ceruri
De-o să reușești să-l iei!

Te-ai obișnuit cu scuze:
"Nu mai sunt ca la-'nceput,
Nu mă rog ca înainte,
Nu mai fac ce am făcut"..

Când mâncai răbdări prăjite
Și pe paie tu dormeai,
Le puteai pe toate, frate,
Da.. pe toate le puteai!

Când îți înfășai copiii,
(Cu pelinci ți-i înfășai!),
Aveai timp de rugăciune,
Da, creștine.. te rugai..

Acum ești doar o legumă..
Spune tu: ce-ai devenit?
Nu mai știi să faci o cruce,
Nu vezi cât te-ai moleșit?..

Nu mai zici un "Tatăl nostru",
Nu te rogi, nu ții un post..
Cum te-ar judeca strămoșii,
Omule fără de rost?..

Ai mai dat pe la biserici
Doar ca naș la vreun botez,
Dar și-atunci, rușine mare,
N-ai știut să zici un Crez!

Eu nu te-aș certa, creștine,
De mi-ai fi indiferent,
Însă știi că țin la tine,
Chiar de ești un corigent!

Deci te-'nvăț: de vrei de astăzi
Lui Hristos să-'ncepi să-I placi,
Pune mâna de te roagă
Și metanii tu să faci:

Nu prea multe dintr-o dată,
Îți ajung și douăzeci.
Când vei crește în vârtute,
Vei ajunge la cincizeci.

Nădușește-'n rugăciune,
Nu la sârbele cu foc!
Rugăciunea mântuiește,
Sârba este doar.. un joc.

Hai, că poți, nu te mai plânge,
E suficient să vrei
Și cununa cea din Ceruri
Pân' la urmă.. o s-o iei!
amin

ÎNCERCĂM..

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“





de Preot Sorin Croitoru

Încercăm să fim creștini
Într-o lume prea păgână..
Alții nu iubesc, noi da,
Chiar de e cam peste mână..

Ți-e și frică să ajuți,
De atâta răutate:
De la cel salvat de tine
Vei primi cuțit în spate!

Încercăm să fim curați
Într-o lume prea murdară..
Alții râd de Cer, noi nu,
Noi râvnim cereasca Țară

Și cu gândul tot la Tatăl
Și la Fiul Său iubit,
Vom vedea pe dinăuntru
Cerul, cei ce l-am dorit..
amin


luni, 19 decembrie 2022

CEL CE TE NAȘTI ÎN BETLEEM

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“


de Preot Sorin Croitoru

Cel ce Te naști în Betleem
Și din Cuvânt devii Hristos,
Te rog să vii prin harul Tău
Și-n sufletu-mi cel păcătos!

Nu merit ceea ce Îți cer,
Dar tot Îți cer, Stăpâne bun:
În ieslea sufletului meu
Să vii ca-n seara de Crăciun!

Cel ce Te naști pe paie moi,
Căci pe un pat nu Te-au primit,
Te rog cu lacrimi multe-n ochi
Să vii în sufletu-mi smerit..

Nu merit ceea ce Îți cer,
Dar tot Îți cer, căci ești milos:
Să nu-mi lași inima din piept
Orfană de al meu Hristos!

Cel ce Te naști și-apoi ești pus
În ieslea vitelor de jug,
Coboară lin, Iisuse blând,
Și-aprinde-n inimă-mi un rug.

Să ardă-n mine harul Tău
Și eu să nu mă mistuiesc,
Ci-n fiecare zi de azi
Mai mult ca ieri să Te iubesc!

sâmbătă, 19 noiembrie 2022

FRUCTELE DE MARE" ȘI POSTUL ORTODOX

Dragă cititorule! Nimeni dintre noi nu e deplin sănătos cu sufletul. Toţi avem şi suferim boli sufleteşti mai mici sau mai mari. Să cădem cu ele înaintea Doctorului şi Tămăduitorului trupurilor şi al sufletelor noastre, rugându-ne: „Sufletul meu, Doamne, cel slăbănog, se află cumplit în multe feluri de păcate şi în fapte netrebnice! Ridică-l cu cercetarea Ta cea dumnezeiască, precum ai ridicat de demult pe slăbănogul, ca, fiind mântuit, să strig Ţie, Îndurate: Dă-mi, Hristoase, tămăduire!“"


Mă întreabă un băiat de treabă săptămâna aceasta: "Părinte, putem mânca fructe de mare în zilele acestui post?" 
Îi spun și lui anecdota cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care într-un post al Crăciunului cu ani în urmă a fost servit cu un platou de fructe de mare. S-a prefăcut că nu cunoaște ce are în farfurie, iar când i s-a răspuns: "Păi.. sunt fructe de mare, Preafericirea Voastră.." a răspuns: "Ahaa, am înțeles. Înseamnă că și mistrețul ar fi un fel de fruct de pădure!" Ideea Preafericitului ar fi că postul ortodox înseamnă o perioadă în care se mănâncă vegetal, cu câteva mici excepții, în care se dau acele "dezlegări" la pește. Dezlegările au rolul de a aduce o bucurie în plus în zilele unor sărbători mai mari care cad în post. Fructele de mare se asociază cu peștele, sunt ca și el vietăți pescuite din mare, nicidecum nu sunt alimente vegetale. Se mănâncă la orice dezlegare la pește.
Totuși răspunsul meu dat tânărului despre care vă ziceam a fost puțin mai complex. Vreau să vi-l repet și dumneavoastră, poate vă va fi de folos. Nu are sens să întrebăm dacă "avem voie" să mâncăm anumite alimente în post. Este totul scris în calendarul nostru ortodox de pe perete. "Harți" înseamnă că se mănâncă de dulce chiar și în zilele de miercuri și vineri. În rest, dezlegările la pește sunt subliniate prin simbolul unui peștișor pus în dreptul zilei respective. 

Dar mai presus de aceste dezlegări, trebuie să fim sinceri cu noi înșine: vrem, sau nu să postim?.. 

Dacă suntem mereu cu ochii pe "dezlegări" înseamnă că de fapt nu avem nici o plăcere în ținerea postului. Înseamnă că trăim postul cu un fel de ciudă, din constrângere, iar nu din propria voință. Dragii mei, nimeni nu vă obligă la nimic. Majoritatea enoriașilor mei, și cred că așa este peste tot, vin la sfârșitul postului și se scuză: "Am postit puțin în prima săptămână, am mai ținut miercurile și vinerile, am ținut puțin în ultima săptămână".. 

Ce, credeți că-i penalizez cumva?

 Nici gând. Dezlegare și la Sfântul Potir! Postul nu este o perioadă de pedeapsă generală. Postul este o perioadă de creștere duhovnicească. Este o perioadă de autodepășire, de exercițiu. Dacă un sportiv se supune pe el însuși unor antrenamente fizice severe asociate și cu un regim alimentar particular, el va obține performanțe admirabile. Soldații de elită din diferite trupe speciale din armatele lumii trec prin perioade de instrucție foarte severe, dar la închirierea cu bine a acestora sunt capabili de lucruri impresionante.. Postul este exact o astfel de "perioadă de instrucție" pentru un creștin adevărat. Pe măsura implicării în el vom obține și creșterea duhovnicească. Lipsa implicării nu aduce penalizări, dar nu aduce nici spor duhovnicesc. Încercați să țineți un post cu asprime, să vedeți la sfârșitul lui, în ziua de sărbătoare pentru care ne-am pregătit prin postire, cât de mare este bucuria duhovnicească.. Parcă toate strălucesc, parcă toate cântă, parcă toate Îl slăvesc pe Dumnezeu.. 

Parcă Însuși Dumnezeu ne mângâie pe creștet și ne sărută pe frunte.. Știți ceva, dragii mei? La sfârșitul unui post ținut cum se cuvine Domnul nostru Iisus Hristos ne pune nevăzut o cunună pe frunte! Fiecare post bisericesc nu este altceva decât o repetiție pentru marea încununare de la sfârșitul vieții, când vom primi cununa veșnică pentru ostenelile noastre. Așa cum scria Sfântul Apostol Pavel: "Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a pregătit CUNUNA VIEȚII.."

În încheiere ce să vă spun?..

 După faptă și răsplată. Biserica își face datoria, ne dă la timp toate darurile lui Dumnezeu, iertarea păcatelor, Sfânta Euharistie, harul lui Dumnezeu. Dar trebuie și noi să ne implicăm. Partea noastră nu ne-o poate face nimeni, datoria noastră nu ne-o îndeplinește nimeni. Ceea ce ține de libertatea noastră nici măcar Dumnezeu nu poate împlini. Ne poate ajuta, dar nu ne poate forța. Ne poate întări voința, ne poate accelera ostenelile, dar numai dacă avem și noi un dram de bunăvoință inițială. Numai pe baza acestei bunăvoințe a noastre poate lucra harul Lui în noi. 

Iisus întreba bolnavii: "Ce voiești de la Mine"? Apoi răspundea: "Fie ție DUPĂ CUM VOIEȘTI!" Dacă este puțină voință inițială din partea noastră, El poate să o amplifice, să o sporească extrem de mult. Căci scrie Sfântul Apostol Pavel: "Dumnezeu este Cel ce lucrează în voi și ca să voiți, și ca să săvârșiți". Adică ne dă și voința de a face, și puterea de a împlini lucrurile voite. Dumnezeu sporește prin harul Său fărâmiturile de virtute pe care le găsește în noi.


Vreți să mâncați fructe de mare? Mâncați și slăviți-L pe Dumnezeu pentru ele! Dar după ce v-ați săturat, să spuneți: "Încă o șansă irosită.. Nici în postul acesta nu voi spori duhovnicește.. Poate în următorul.."

 Cu toate amânările astea s-ar putea să ne găsească clipa morții goi de har și de virtuți duhovnicești.. Dumnezeu să ne ridice pe toți la 'lupta cea bună", amin.

 Părintele Sorin Croitoru

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO