Eliana Popa
Tu, om frumos căzut din Rai,in lumea cea străină,
Opreste-te o clipă stai, priveste spre Lumină,
Un Soare blând a răsărit si care nu apune,
Opreste-te o clipă,stai... si rupe-te de lume!
Clădesti, inalti, zidesti palate ce fi-vor o ruină,
Iubesti doar trupul care mâine va fi pământ si tină,
Priveste inlauntrul tău, nu vezi ca iti lipseste,
Ceva ce nu poti sti acum, dar sufletu-l doreste!
Crezi, că de esti bogat si ai averi nenumarate,
N-ai să plătesti si tu candva, tributul către moarte,
Crezi c-ai să poti să o opresti cu bani si giuvaere,
Sau crezi ca azi, de esti bogat, făptura ta nu piere.
E viata noastra efemera si efemeră-i lumea,
Aici in suflet ai comori... aici este minunea,
Aici ar trebui s-aduni comori nenumarate,
Ca să plătesti acele vămi ce azi iti par departe!
Sunt unii care iti soptesc: ,,Trăieste-ti aici viata,
Si nu gusta amarul ei, culege-i doar dulceata"
Dar gustul care, poate-acum, iti pare a fi dulce,
E doar otrava care maine,usor spre iad te duce!
Tu om frumos esti plămadit de Mâna cea divina,
Tu esti făcut din lutul Sfant, in cerul de lumina!
Trimis ai fost să te sfintesti in lacrimi si durere,
Căci Însusi Fiul Prea Curat,n-a fost crutat de ele.
Primită de la preot Ioan
