miercuri, 31 ianuarie 2018

CANON DE POCĂINȚĂ


de Preot Sorin Croitoru 

Vai și-amar că sunt nătâng,
Căci deși-'s la suflet hâd,
Nu mă vaiet și nu plâng,
Ci fără de grijă râd!..

Cine știe ce-o mai fi
Când răbdarea s-o găta
Și-oi primi-'ntr-o bună zi
Plată pentru viața mea..

De ce oare nu postesc,
Nu mă rog și nu suspin?..
Când o să mă-'nțelepțesc?
Când oi fi în munci, la chin?..

Dar atunci e prea târziu,
Când cuțitul e la os..
AZI ar trebui să fiu
Ca tâlharul cu Hristos!

Hai, trezește-te din somn,
Suflete nepocăit,
Cazi și plângi la al tău Domn,
Ca să-ți ierte ce-ai greșit!

Fii atent la ce îți spun,
Nu fi încăpățânat:
Timpul ăsta-i numai bun
Pentru plâns și suspinat!

Chiar în clipa asta fugi
Și te-așază pe genunchi
Să suspini adânc în rugi,
Zguduind ai tăi rărunchi!

Când Stăpânul te-o vedea
Tânguindu-te vârtos,
Vei scăpa de soarta rea,
Căci e milostiv Hristos.

Fugi și plângi până te frângi
Și chiar azi la Domnul cazi,
Cere har ca un tâlhar
Și-o să scapi de chin, AMIN!

sâmbătă, 27 ianuarie 2018

PĂRINTELUI IOAN "CLOPOTEL"

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

 Dedic aceasta poezie parintelui Ioan Mesagerul, insă eu ii spun „Clopotel“ fiindcă aproape in fiecare dimineată, telefonul meu celular anuntă cu cate un clinchet de clopotel, fiecare mesaj care soseste de la părintele Ioan si pe care il astept cu nerăbdare si mare bucurie. Săru mana.


  Părinte drag, să ne trăiesti,
Iti multumesc fiindcă ne esti,
Toiag de sprijin la nevoi,
Ești trup și suflet langă noi.
 
 Ai o menire si-un drum greu,
Să ne conduci la Dumnezeu,
 Pe toti cu dragoste ne-ndrumi,
Din păcătosi faci oameni buni !
 
 Părinte, poate fi oricine,
Dar poate merge langă tine,
Si-ti este-alaturea oricand,
Doar cel ce-i inger pe pământ.
 
 Tu treci prin tot ce eu voi trece,
 Caci poti si sti a-mă-ntelege,
Vrei sa-i duci la Hristos pe toti,
Părinte! Eu mă rog să poti!
   
 Oprea Simona Victorita
   
        Bucuresti

IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ, IISUSE!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Sfantul Parinte Arsenie Papacioc a fost intrebat de cineva: "Parinte, daca L-ai vedea acum pe Iisus Hristos, in fata Sfintiei tale, ce i-ai spune?" Parintele a raspuns: "I-as spune asa: IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ, IISUSE!" Sa zicem si noi rugaciunea aceasta, cat mai des posibil. Cand inspiram aerul in piept sa zicem: IISUSE, IISUSE (cu gandul la El), iar cand expiram aerul sa zicem: IARTĂ-MĂ, IISUSE! Aceasta este de fapt "Rugaciunea mintii" sau "Rugaciunea lui Iisus", in forma prescurtata. Pe aripile rugaciunii Dumnezeu Se coboara in sufletele noastre si tot pe aripile rugaciunii, noi ne urcam la Dumnezeu. Cine se roaga neincetat, este inger pamantesc, fiindca rugaciunea este unitatea de masura a dragostei. Oglinda credinciosului este rugaciunea. Cine nu se roaga, nu are nici-o putere in lupta cu ispitele. Este ca un ostas fara arma, ca o pasare fara aripi, ca o trestie care se pleaca incotro bate vantul. Cel care nu se roaga, e gata mort, este ca un peste pe uscat, este ca un om fata aer.
   Asadar, te indemn sa spui: IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ, IISUSE!, mai des decat respiri. Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan

vineri, 26 ianuarie 2018

Singură cu Dumnezeu!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Adeseori îmi amintesc
În ceasul dimineții
De tine Dumnezeul meu
Și de - nceputul vieții!

Și un copil îndepărtat
Din colțul amintirii,
Cu ochii verzi mi - a amintit
Puterea dăruirii!

Sunt eu, copilul de demult
Plecat pe căi străine
M - am adâncit în frământări
Și căutări de sine!

O! Doamne cât e de ușor
Să te găsesc oriunde
În orice colț, în orice loc,
Te - aș cere ai pătrunde!

Si - acum Te cer cum n - am cerut
Nicicând în viața mea ,
Ca și -un copil ce n - a uitat
Puterea de -a ierta!

Si iert Isuse doar tu ști
Că n - am purtat ranchiună ,
Și nici pe fruntea Ta nu vreau
Să împletesc , a spinilor cunună!

Copilul încă și acum
E într - un colț, privește
De dragostea ce i-ai purtat
Sfios îmi amintește!

Și strâmtorat de nedescris
Mă strânge c - o mânuță
Să - mi amintesc că am avut
Un tată și -o măicuță!

Și - am împărțit cum am putut
În șase, sărăcia ,
Dar zi de zi an ascultat
Chemarea lui Mesia!

Și au trecut ,cum au trecut ,
Rămână o poveste,
În urma mea cuvântul Tău
Pe -a inimilor creste!

Intr-un copil îndepărtat
Cu inimă curată
Iubire, har s-a revărsat
Și dragoste de tată!

Si chiar de -a adormit flămând
Și i-a plăcut postirea
Nicicând din suflet n - ai lipsit
Nu i-a lipsit iubirea!

Si te - a cerut și te -a chemat
Din ceasul dimineții
Un copilaș care pășea
Pe drumurile vieții!

Autor
Ciabrun Marusia

miercuri, 24 ianuarie 2018

”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Lângă un sătuc de munte, în hăţişuri nepătrunse,
Un bătrân, adus de spate, un bordei mic îşi făcuse
Sub un fag cu umbră deasă, din pământ şi din nuiele,
Petrecând în sărăcie, între flori şi păsărele.

Făr‘ de nici-o mângâiere, far‘ de nici-un ajutor,
Rezemat în nişte cârje, sprijinea al său picior.
Chinuit aşa, sărmanul, îşi ducea al vieţii fir,
Până când l-o duce lumea din bordei, la cimitir.

Uneori, pleca bătrânul către satu-n sărbătoare,
Gârbovit, cu tolba-n spate, să cerşească demâncare,
Arătându-şi trist durerea prin zicala lui de pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

Îl ştia de mult tot satul şi, la orice sărbătoare,
Cei cu inima miloasă îi da-n tolbă demâncare.
El, atunci, cu voce slabă, mulţumea, zicând cu pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

Ani în şir trecu de-a rândul, mulţi din vremea lui muriră,
Însă pe el îndurarea Domnului îl sprijiniră.
Şi din când în când bătrânul către sat pleca, sărmanul,
Far-aşi mai schimba cojocul, cârja, tolba şi sumanul.

Înainte lui sătenii îi ieşeau cu darul lor,
Ori de câte ori bătrânul le cerea un ajutor.
După ce îşi lua darul, tuturor zicea cu pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

De-al bătrânului des strigăt, deranjată mult, se pare,
Într-o zi, o gospodină, doamnă cu un nume mare,
Vru s-aducă la tăcere glasul ăstui cerşetor,
Ce bătea de multă vreme pe la poarta tuturor.

Repede făcu o pâine din faina cea mai albă,
Plămădită cu otravă, şi la copt a pus-o-n grabă.
Cum îi dete-această pâine, zise-n inima ei moartă:
De acuma, ştiu eu bine, că n-o să mai vii la poartă!

Cerşetorul primi darul, îl privi cu bucurie,
Dar, frumoasă fiind pâinea, se gândeşte s-o mai ţie.
Şi-i repetă şi stăpânei vorba lui, cu multă pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

După ce colindă satul, se întoarce la bordei
Şi,-obosit, se odihneşte pe un scăunel de tei.
Dar nu se-odihneşte bine, că se-arată pe cărare,
Un fecior voinic şi-un câine, venind de la vânătoare.

Obosit şi mort de foame, şi uitând că-i de neam mare,
Când sosiră la colibă, tânărul cu voce tare,
Nemâncat de-o zi întreagă, strigă-n culmea disperării:
- Moşule, de nu te superi, n-ai ceva de-ale mâncării?

Căci tot rătăcesc de-aseară prin zăvoi, cu al meu câine,
Şi nu am gustat nimica, nici măcar un colţ de pâine.
Ştiu că uneori, pe cale, oamenii, cu multă milă,
Îţi mai pun ceva în tolbă, ba şi cei ce-o fac în silă.

- Cum să nu? răspunde dânsul, chiar acum am fost în sat,
Şi chiar mama dumitale pâine asta, ea mi-a dat.
Ia-o toată şi-o mănâncă; potoleşte-ţi foamea-n pace;
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!
După ce mâncară pâinea, mulţumindu-i, a plecat

Spre căsuţa boierească, ce sclipea la ei în sat.
Ajungând acasă fiul, maică-sa-l îmbrăţişează,
Dar deodată rău îi vine şi la faţă se-ntristează.

- Ce-i cu tine? Mama-ntreabă, spune iute ce-ai mâncat?
Însă el cu vocea slabă, îi răspunde înecat:
- Doar atât mâncat-am, maică, pâinea albă şi frumoasă
Ce mi-a dat-o cerşetorul, ce-a trecut pe-aici, pe-acasă!

Un fior de groază mare, mamei, inima-i cuprinde,
Care-şi vede fiul dulce, cum, murind, pe pat se-ntinde.
Ţipă, urlă de durere, conştiinţa nu-i dă pace,
Vrea să-l scoale iar la viaţă, dar nimic nu poate face.

În durere-şi vede fapta cea mârşavă şi debilă
Şi îşi ia acum răsplata pentru gestul fără milă.
În urechi îi sună glasul moşului, trecând în pace:
”Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face’’!

SIMT ASA O BUCURIE...

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...

   Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,
Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,
 Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când mă cheamă codrul vara cu-al său susur de izvoare,
Când vad pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,
 Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de la drum,
 Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,
Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,
 Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când ascult privighetoarea în al serii freamăt blând,
Ce-şi înalţă-n priveghere, către ceruri al său cânt,
Când aud, venind din boltă, mândru glas de ciocârlie,
 Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când văd pruncii că se joacă fără griji şi fără teamă,
Şi nu-i nimeni între dânşii fără tată, fără mamă,
 Când aud că nevoiaşii au scăpat de sărăcie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când de oameni, fără vină, sunt adesea crunt lovit,
Mă gândesc degrab la Domnul, care-a fost şi răstignit,
 Şi, atunci, o Sfântă pace dăruindu-mi Domnul mie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când simt harul că se-ndură, şi coboară peste noi,
Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,
Când, mirat, privesc la pana, care scrie-o poezie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când privesc colindătorii înfruntând de zor nămeţii,
Când privesc cu drag copii, savurând grandoarea vieţii,
Când mă prind în taină zorii, cugetând la veşnicie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă,
După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,
 Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,
 Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când mă întâlnesc cu fraţii şi îmi dau îmbrăţişare,
 Când aud că este pace între oameni şi popoare,
Când aud că sunt familii unde este armonie,
 Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când văd pruncii că se-nchină şi vorbesc cu Dumnezeu,
Când văd tineri care cântă la biserică mereu,
Şi aduc Treimii Sfinte într-un glas doxologie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când Iisus Mântuitorul la Biserică ne cheamă,
Să luăm preascumpul sânge şi preasfântul trup, cu teamă,
Când primesc de la părinte Sfânta Euharistie,
Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

   Când rostesc: Iisuse, Doamne, miluieşte-mă pe mine,
Şi ajută-i pe aceia ce Te laudă pe Tine,
Când m-aşez la rugăciune, sau la Sfânta Liturghie,
 Când zic: Doamne, slavă Ţie, simt aşa o bucurie...!

                  Preluare Popas Duhovnicesc - Radu Iftinoiu

luni, 22 ianuarie 2018

Nu-ţi clădi prea scumpă casa

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Nu-ţi clădi prea scumpă casa, ca s-o poţi uşor uita,
dacă-ar fi să vină mâine foc să-ţi ardă casa ta;
ci fă-ţi casa cât mai mică, dar pe locul cel curat,
ca să nu ţi-o ia, când vine, prăpădul cel ne-aşteptat.

Nu te aşeza-n Sodoma ca şi Lot cel ispitit,
ca să nu pieri cu stricaţii în ţinutul osândit,
ci ca Avraam fă-ţi cortul unde poţi primi mereu
ca să ospătezi la tine îngerii lui Dumnezeu.

Nu te osteni ca Marta cu prea multe treburi când
ţi-a venit Hristos în casă – şi tu nu stai ascultând,
ci le lasă ca Maria, stai şi-ascultă-L pe Iisus,
că ai vreme-apoi destulă să tot faci, când El S-a dus.

Nu sta adormit ca cele cinci fecioare fără-oleu,
când e-aşa de-aproape ceasul să Se-arate Dumnezeu;
caută, până poţi, să afli untdelemnul cel de Sus,
să nu baţi la uşa Nunţii după ce-a închis Iisus.

N-arunca înştiinţarea care tot ţi-o fac şi fac,
căci această-nştiinţare n-am să ţi-o tot spun în veac;
vine ziua, vine ziua când ai mai dori s-o spun;
vină, poate-atunci vedea-vei că nu eu am fost nebun.

Traian Dorz

CUVANT DESPRE ASCULTARE

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   "Cei care nu au preot duhovnic, cad ca frunzele.

Mantuirea vine acolo unde se pazesc poruncile si se asculta sfaturile duhovnicului" (Avva Dorotei). "Dumnezeu ne cere lucruri usoare ca sa traim vesnic, si noi suntem zabavnici la ascultare. Acela care face ascultare de duhovnic isi zideste casa de piatra, iar daca nu face ascultare isi zideste casa pe nisip" (Fericitul Ieronim). "Ascultarea cea adevarata este rasplatita cu ascultare. Caci daca cineva il asculta pe Dumnezeu si Dumnezeu il asculta pe el" (Avva Mios). "Ascultarea este mai mare decat jertfa. In ascultare ne pazeste de ispite rugaciunea si binecuvantarea duhovnicului. Ascultarea este cea dintai dintre toate virtutile de inceput, fiindca inlatura cu adevarat mandria si ne aduce smerita cugetare. Nimic nu atarna asa greu ca Pacatul si Neascultarea" (Sfantul Ioan Gura de Aur). "Ascultarea este scara cea mai scurta catre cer" (Sfantul Vasile cel Mare). "Ascultarea ne scapa de lupta trupului. Ascultarea de Dumnezeu este moartea mandriei si invierea smereniei. Ascultarea este mama tuturor virtutilor" (Sfantul Ioan Scararul).

   Asadar, ASCULTAREA se cuvine sa fie respectata de calugari (au depus votul ascultarii neconditionate), dar si de toti crestinii ortodocsi, dupa modelul lui Hristos, Care: "S-a smerit pe Sine facandu-se ASCULTATOR pana la moarte - si inca moarte pe cruce" (Filipeni 2:8). Aliluia!
                      Preot Ioan.

joi, 18 ianuarie 2018

Candela Inimii

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


   Bucuria mea, sa tii candela inimii pururea aprinsa, adica, sa ai mila de oameni. Sa-ti pese de cel de langa tine, sa-i doresti mantuirea sufletului sau. Si grija pentru el s-o framanti in rugaciune. Fara iubire, omul nu este decat un chimval rasunator.

   Daca vezi pe fratele tau in pacat si suferinta, smereste-te si spune in sinea ta: EU SUNT VINOVAT! 

Fii bun cu ceilalti, iubeste-i, fa-le bine, ajuta-i si nu-i judeca. Ajutorul tau catre aproapele tau sa-l faci cu zambetul pe buze, cu ochii catre cer si cu mana larg deschisa.

   Intrucat Dumnezeu este ATOT BUN, trebuie sa fii si tu, macar BUN. Intrucat Dumnezeu este MULT MILOSTIV, trebuie sa fii si tu, macar MILOSTIV. Intrucat Dumnezeu este INDELUNG RĂBDĂTOR, trebuie sa fii si tu, macar RĂBDĂTOR. 

Amin si Aliluia!
                                                                                                                           Preot Ioan.

marți, 16 ianuarie 2018

AMĂGIREA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Curge viata ca o apă-nvolburată de păcate
Azi mai multi ca niciodată,se indreaptă către moarte,
Merg condusi de-amare patimi ce ii mână inainte
Si nu stiu că veacu-acesta,drept robi iadului ii vinde.

Calea se deschide largă,trece gloată după gloată
Si-n vesminte fastuoase,urâciunea e-mbracată
Asezat la loc de cinste,rege-al veacului e banul
Tot bogatul i se-nchină si-l doreste tot sărmanul.

Desfrânarea-i o virtute,au eradicat păcatul
Nu mai sti care-i femeia,nu mai sti care-i bărbatul
Tot ce până-n veacu-acesta era firesc si moral,
In trufasa lor gândire i se zice anormal.

Merg grăbiti pe-a mortii cale,timpul nu le mai ajunge
Nu se mai opresc să vadă,drumu-acesta unde duce
Nu mai pot să se opreasca,mai au multe de făcut
Căci din spate ii impinge,cate-un fiu de Belzebut.

Cocotati pe munti de aur,cupa amăgirii sorb
Si pe drumul plin de patimi,se conduce orb pe orb.
Sufletele-s adormite in a vietii opulentă,
Viciul stăpâneste trupul,totu-i vis si decadentă.

Iar stăpân pe-ntinsa cale,nu-i vreun fiu de pământean,
Cei ce mâna toata turma,sunt ostasii lui satan.
Si putin din cei ce calcă drumul veacului apus
Se opresc sa ia aminte la chemarea lui Iisus.

Ii asteapta Domnul milei si le iese inainte
Dar in fiecare gloata e un Iuda care-L vinde,
E un bici care-L loveste,e o gură care-L scuipa
E un Ana si-un Caiafa,ce pe cruce iar il urcă.

Îl mai răstignesc odata fariseii cei moderni
Sângele Lui curge-ntruna ca să spele aste vremi,
Rar din gloată se desprinde,la piciorul crucii pică,
Câte-o sfânta Magdalenă,câte-o blândă Veronică,

Câte-un Simon,câte-un Pavel,câte-un fiu al lui Alfeu
Mai intorc din astă goană,câte-un om spre Dumnezeu
Si-L asteaptă-n a lor casă,câte-o Marta si-o Marie,
Ca din moartea necredintei,câte-un Lazăr să invie.

,,Nu te teme.turma mica! se aude glas de Sus,
Crucea sa va fie arma,si scut numele Iisus.
De Mă veti urma pe Mine,părăsind pierduta haită,
Pentru tine,turmă mica,Mă mai rastignesc odată!''

Eliana Popa

TU,OM FRUMOS !


                  Eliana Popa
Tu, om frumos căzut din Rai,in lumea cea străină,
Opreste-te o clipă stai, priveste spre Lumină,
Un Soare blând a răsărit si care nu apune,
Opreste-te o clipă,stai... si rupe-te de lume!

Clădesti, inalti, zidesti palate ce fi-vor o ruină,
Iubesti doar trupul care mâine va fi pământ si tină,
Priveste inlauntrul tău, nu vezi ca iti lipseste,
Ceva ce nu poti sti acum, dar sufletu-l doreste!

Crezi, că de esti bogat si ai averi nenumarate,
N-ai să plătesti si tu candva, tributul către moarte,
Crezi c-ai să poti să o opresti cu bani si giuvaere,
Sau crezi ca azi, de esti bogat, făptura ta nu piere.

E viata noastra efemera si efemeră-i lumea,
Aici in suflet ai comori... aici este minunea,
Aici ar trebui s-aduni comori nenumarate,
Ca să plătesti acele vămi ce azi iti par departe!

Sunt unii care iti soptesc: ,,Trăieste-ti aici viata,
Si nu gusta amarul ei, culege-i doar dulceata"
Dar gustul care, poate-acum, iti pare a fi dulce,
E doar otrava care maine,usor spre iad te duce!

Tu om frumos esti plămadit de Mâna cea divina,
Tu esti făcut din lutul Sfant, in cerul de lumina!
Trimis ai fost să te sfintesti in lacrimi si durere,
Căci Însusi Fiul Prea Curat,n-a fost crutat de ele.

Primită de la preot Ioan

joi, 11 ianuarie 2018

RUGĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Cel ce faci din stele candele aprinse
Când se lasă tainic,noaptea pe Pământ
Să aprinzi și-n mine focurile stinse
Candelă să-Ti fiu, pururea arzând !

Cel ce te preumbli printre flori și rouă
Nevăzut de ochii noștrii cei de lut
Plouă har din ceruri să ne fie nouă
Haină pentru suflet si-acoperământ !

Cel ce în furtună domolești talazul
Oglindind pe ape ceru-n curcubeu,
Domoleste-mi plânsul și zvântând obrazul,
Luminează-mi calea sufletului meu !

Cel ce faci să crească rodnică sămânța
Cel ce în lumina roada pârguiești
Când credinta-mi este,mică cât grăunța
Fă-o Tu să crească,mare ca-n povesti!

Cel ce prin Fecioara ai venit in lume
Să ne porți durerea și păcatul greu,
Graiul mi-i sărac pentru rugăciune
Dar la a Ta milă, Doamne, vin și eu!

Cel ce îmi ești Taină,mă dăruiesc Ție
Precum pe Golgota,Tu Te-ai dăruit
Lacrima căinței, naștere să-mi fie
Spre o viață noua fără de sfârșit !

Eliana Popa

duminică, 7 ianuarie 2018

BĂTRÂNUL CERSETOR



Asezat, tăcut priveste, trist si compătimitor,
Către cei ce trec in grabă, un bătrân biet cerşetor !
Părui alb precum fuiorul, ochi de-un verde luminos,
O lumină-i joacă-n gene si pe chipul lui frumos !

Cersetorul parcă este coborât dintr-o icoană,
Nu asteaptă nici o milă, nici nu cere de pomană,
Doar o vorbă, tot repetă către orice trecător :
,, - Taică, nu uita ca-n viată, esti un simplu călător !"

Unii il privesc cu milă, altii-l scuipă cu dispret
Căci in fața celor mândrii, mosul n-are niciun preț,
Râd sărmanii, nu-l ascultă..o, de-ar sta lângă el jos,
Ar vedea ca au in față, un nebun pentru Hristos !

Ar vedea ca tine-n mână, pitit, şirul de mătanii,
Iar in buzunarul hainei, Cartea Sfintelor Predanii
Evanghelia cea Sfântă, pâinea lui de zi cu zi,
Care-i Hrana cea mai bună si puterea lui de-a fi.

Si bobiță cu bobită, curge rugăciunea sa,
Pentru fiecare suflet, pentru toată lumea rea,
Pentru cei care il scuipă, pentru cei ce-l miluiesc,
Curge lacrima si ruga, ingerii se veselesc :

,, - Doamne Iisuse Hristoase, după cum sti Tu.. si-ai vrea,
Cu iubirea Ta de oameni, miluieste lumea Ta,
Osândeste-mă pe mine, dintre oameni cel mai mic !"
Asa se ruga bătrânul coborât din Pateric .

Ce frumos ii stă de-a dreapta, ingerul lui păzitor,
Si ii strânge tainic ruga, sa o ducă sfânt odor,
La Jertfelnicul din ceruri, in Cetatea cea de Sus,
Unde-n Slava si Lumină, sade Domnul Sfânt, Iisus!

Trecătorule, ce poate, intâlnesti in calea ta
Un bătrân cu pletel albe si cu barba ca de nea,
Stai o clipă si-l asculta si-i sărută mâna, care
Nu sta-ntinsa sa primeasca...iti dă binecuvântare!

Nu iti cere de pomană, dar iti dă din pâinea lui,
Asa cum primeau odată, ucenicii Domnului
Hrană sfântă pentru suflet si merinde-mpărătesti,
Ca să poti trece cu bine peste vămile cereşti!

Eliana Popa

vineri, 5 ianuarie 2018

Boboteaza












..

FELICITARE DE PRAZNICUL BOBOTEZEI

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...



"Astazi, Domnul, la Iordan,
A venit smerit, tacut,
 Si Botez de la Sfantul Ioan,
Domnul nostru a cerut.

Azi minuni de negrait:
Cerurile s-au deschis,
Si Parintele Slavit,
A tunat din cer si-a zis:

 Fiul meu, Acesta este,
In El bine am voit!,
Iar apoi, ca-ntr-o poveste,
Duhul Cel Marit si Sfant,

Luand chip de porumbel,
In zbor lin, fara cuvant,
 Coborat-a peste El...

Sa ne bucuram, crestini,
Sa aducem cald prinos,
 Astazi Vesnicei Lumini,
 Domnului Iisus Hristos"

 (Anica Militaru - Tulcea).





.SĂ NU UITĂM DE CEI SĂRACI...!

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


Ați petrecut și-ați închinat, precum se face-n sărbătoare
Măcar prin gânduri v-a trecut, că-i unul ce fărâmă n-are?
Atâta fast și strălucire și pomii cu podoabe, grele
Ar îmbrăca, micuți flămânzi și-ar hrăni suflete stinghere.

Să treci! Prin sate mărginașe, unde copiii nu au strai,
Și fă pomană cu puțin, din toate câte le mai ai
Privește-atent în ochii care, n-au cunoscut îmbelșugare,
Cumva din sărăcia lor, în tine pune-o întrebare!

Ați aruncat ce nu vă place! În nesfârșita îmbuibare
Și n-ați întins la un sărman, o farfurie de mâncare,
La scara voastră domni coboară și vă simțiți și voi în frunte
Către cătunul cel în beznă, n-aveți de construit-o punte.

Pe străzi se plimbă la parade, sătui și prefăcuți destui
În mintea lor, doar banul umblă, nu poți o vorbă să le spui,
Căci te privesc cu nepăsare și doar al lor pare pământul
Nimic n-au sfânt în ei vreodată! Și doar minciună li-e cuvântul.

Ați petrecut! Și mulți trăiesc, într-o amară sărăcie
Uităm! Și suntem egoiști! Fără puțină omenie,
Închin în gândul meu o rugă, pentru săraci bătuți de soartă
Și plâng cu ei, cei dezbrăcați, la neștiuta vieții poartă!

Versuri Elena Căruntu

marți, 2 ianuarie 2018

.IMNUL IUBIRII

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


"De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate ci de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata... Si acum raman acestea trei: CREDINTA, NADEJDEA si DRAGOSTEA. Iar mai mare dintre acestea este DRAGOSTEA" (1 Corinteni 1-13).
                           Preot Ioan.

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO