Timpul

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


În Psalmul 89:10-11, proorocul David spune: Anii noştri s-au socotit ca pânza
unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani. Iar de vor fi în putere
optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia, ostenelă şi durere. Viaţa omului se
aseamănă cel mai bine cu scurgerea unei ape, care fie zi, fie noapte, fie limpede, fie
tulbure, se scurge neîncetat. Aşa este şi viaţa omului: fie sănătos, fie bolnav, fie în
bucurii, fie în necazuri, viaţa tot trece, aşa cum curge apa.
De aceea suntem datori să folosim cât mai bine fiecare zi, că nu ştim cât mai
avem. Să facem precum în vremea iernii când zilele sunt scurte şi trebuie să ne
grăbim cu lucrul nostru, sau călători fiind, ne silim a merge repede pentru a ne
atinge scopul călătoriei. Asta pentru a nu păţi ca acei oameni care fiind plecaţi la
pescuit cu barca, o furtună puternică i-a dus pe o insulă necunocută. Aici ei n-au
mai lucrat pământul pentru că au găsit o mină de aur şi cu gândul că se vor
îmbogăţi, scoteau zi şi noapte aurul din mină. Aşa a trecut timpul şi a sosit toamna
când nu mai găseau nici un fel de hrană pe insulă. De semănat nu mai puteau
semăna fiindcă urma iarna. Deşi aveau aurul lângă ei au pierit de foame. Cineva
spunea că îşi aduce aminte mereu de cuvintele ce erau scrise pe ceasul de la
şcoală: CEASURILE TREC ŞI SE SOCOTESC. Aşa şi ceasul vieţii
fiecăruia dintre noi încă ne mai spune: IATĂ TIMPUL TRECE
ŞI SE SOCOTEŞTE DUPĂ FAPTELE VOASTRE, BUNE SAU RELE.
Moartea nu este dincolo de deal, ci dincolo de umeri, iar unii oameni sunt foarte
îndărătnici.
Un om era bolnav de mulţi ani şi stătea în pat fără să se poată mişca. Se ruga
la Dumnezeu să-i uşureze suferinţa. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi i-a trimis
un înger care i-a spus: Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea. Şi i-a a zis: Te mai las
zece ani pe pământ în aceastã suferinţă pentru a-ţi spăla păcatele tale sau trei
ceasuri în iad? Omul s-a gândit: Zece ani pe pământ este foarte mult. Mai bine
trei ceasuri în iad. I-a răspuns îngerului: Vreau mai bine trei ceasuri în iad.
Atunci îngerul l-a luat şi l-a dus în iad. Omul se chinuia în iad şi i se părea că a
trecut o veşnicie şi că l-a uitat acolo. Deodată, a apărut îngerul. Atunci omul,
supărat, i-a spus: Nu ştiam că şi îngerii lui Dumnezeu pot minţi. Mi-ai spus trei
ore şi m-ai lăsat zeci de ani. Îngerul i-a răspuns: Nu te-am minţit, ai stat doar o
oră, mai ai două ore. Atunci omul i-a spus: Te rog, prefer să stau pe pământ zeci
de ani în suferinţă, numai să ies de aici.

Postări populare de pe acest blog

" Te caut, Doamne, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu "

TAINA IERTARII PĂCATELOR

SĂ-MI SPUI TU, DOAMNE!

AICI -CANTARI BISERICESTI- LITURGICE

DESPRE IUBIRE, MILĂ SI MILOSTENIE