DESPRE A V O R T U R I

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

              CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
                                         DESPRE
                                 A V O R T U R I

                                                                                                 Preot Ioan
          Preotul ortodox român Mihai Lupu din Canada a transmis câteva
informaţii tulburătoare privind viaţa intrauterină a fiinţei umane. Aveţi în faţă
fotografia unui copil de 21 de săptămâni, în pântecele mamei sale. Numele lui
este Samuel Alexander Amas. Copilul a fost diagnosticat cu spina bifida şi nu
ar fi supravieţuit afară din pântecele mamei. Trebuia deci operat intrauterin.
Iulia Amas, mama copilului, a apelat la remarcabilul chirurg Joseph Bruner de la
Centrul Medical al Universităţii Vanderbilt din Nashville, Tennesse.
Redăm în continuare cuvintele fotoreporterului Michael Clancy,
angajat al publicaţiei USA Today, prezent şi el la operaţie:
În timp ce doctorul mă întreba ce
viteză de înregistrare folosesc, am surprins
cu coada ochiului un tremur al uterului,
dar nimeni din echipă nu provocase
mişcarea. Venea dinăuntru. Dintr-odată,
prin incizie copilul şi-a scos braţul şi apoi
l-a retras, lăsându-şi doar mânuţa afară.
Doctorul i-a prins mâna şi a ridicat-o uşor,
iar copilul a răspuns strângând degetul
acestuia. Ca şi cum i-ar fi încercat tăria,
medicul a clătinat uşor pumnul micuţ.
                                                                    Pruncul îl ţinea strâns. Am prins
momentul fantastic. S-a petrecut atât de repede, încât asistenta care stătea lângă
mine m-a întrebat «Ce s-a întâmplat?». «Copilul a-ntins mâna!», am zis. «A,
păi fac asta tot timpul», mi-a răspuns“.
Această fotografie care a făcut înconjurul lumii este o mărturie vizuală
de netăgăduit a faptului că în pântecele
mamei creşte un copil, nu un „glob de
ţesut“ sau „produs al concepţiei“.
Pruncul nenăscut este o fiinţă
umană, dornică să-şi facă simţită
prezenţa, precum micuţul Samuel, care
parcă ar spune: „Mulţumesc,
Doctore!“ Fiii noştri ne
sunt părtaşi la toate împrejurările vieţii
şi, probabil, înţeleg ce vorbim noi, ne pricep intenţiile, 
 ştiu mult mai multe    decât bănuim noi că ştiu. Întâmplarea următoare, relatată 
    de o    tânără  doamnă, este grăitoare:
„Eram singură acasă într-o seară. Era o linişte adâncă. Pregăteam masa.
Deodată am scăpat pe lespezile de ceramică ale bucătăriei un castron
metalic. Zgomotul a sunat asurzitor în tăcerea casei. Fetiţa a tresărit în
pântecele meu şi multă vreme după aceea a fost neliniştită. Eu cred că
pruncii noştri ştiu foarte multe lucruri, nu prin cuvinte, nici prin
învăţare, ci printr-o cunoaştere ca a îngerilor“.
Aşa cum sfânt este Dumnezeu, sfântă este şi viaţa. Ea ne-a fost dată spre
bucurie şi, cum ne spune într-una din epistolele sale Sfântul Apostol Ioan, ne-a
fost dată pentru „ca bucuria noastră să fie deplină(1 Ioan 1:4). Cine dar ar
putea avea dreptul să curme viaţa dată de Dumnezeu, viaţa care este de la
Dumnezeu?
                                 Să celebrăm deci minunea vieţii!
                         Să ne plecăm cu evlavie în faţa sfinţeniei vieţii!
                                   Să cinstim pe Dătătorul de viaţă,
                                 pe Domnul pe care aşa Îl mărturisim!

         „Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele
ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt...“ (Luca 1:41).


                  ` „Femeia se mântuieşte prin naştere de copii“ (1 Timotei 2:15).

Postări populare de pe acest blog

SĂ-MI SPUI TU, DOAMNE!

AICI -CANTARI BISERICESTI- LITURGICE

" Te caut, Doamne, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu "

DESPRE IUBIRE, MILĂ SI MILOSTENIE

CATEVA PROOROCII DESPRE SFARSITUL LUMII