marți, 25 august 2015

Treptele păcatului

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


"Nu dati loc diavolului", ne spune Sfântul Apostol Pavel (Efes. 4,27). Dar acest lucru reuseste să-l facă numai cel care urăste din suflet păcatul si se împotriveste diavolului de la primul atac. Sfânta Scriptură numeste păcatul "furnico-leu" (Iov. 4,11), deoarece dacă la început diavolul seamănă gândul rău, care este cât o furnică, mai târziu, dacă nu-l vom îndepărta prin împotrivire si rugăciune, el va ajunge la puterea leului. Pentru aceasta trebuie să cunoastem care sunt treptele păcatului, de când ne ispiteste diavolul, până când ne robeste desăvârsit, ducându-ne la pierzarea cea vesnică.
Primele trepte ale fiecărui păcat îsi au sediul în mintea, cugetarea si imaginatia noastră. Sfântul Apostol Iacob ne spune: "Fiecare este ispitit când este tras si momit de însăsi pofta sa. Apoi pofta zămislind naste păcatul" (Iacob 1,14-15). Păcatul îsi are originea în gândurile viclene, pe care diavolul le strecoară în mintea noastră. Prin ruperea legăturii harice cu Dumnezeu, datorită păcatului strămosesc, diavolul are puterea de a intra în mintea noastră si de a strecura gânduri păcătoase si imagini păcătoase. Pentru că, după căderea lui Adam si a Evei, diavolul are posibilitatea să pătrundă în mintea omului, care nu este acoperită si întărită de darul Duhului Sfânt. Lipsa noastră de atentie în ceea ce priveste gândurile necurate este întâia cedare periculoasă în fata diavolilor. Iar acest lucru este putin cunoscut de cei mai multi oameni.

1. Prima treaptă a păcatului este aceea în care crestinul face o faptă bună, dar urmăreste un scop rău. "Să facem toate spre slava lui Dumnezeu" (Col. 3,17), ne spune Sfântul Apostol Pavel. Dacă facem o faptă bună spre a fi lăudati de oameni, vom pierde plata de la Dumnezeu.
2. A doua treaptă a păcatului este aceea în care crestinul nu lucrează desăvârsit fapta bună. De exemplu: Când cineva se roagă lui Dumnezeu cu mândrie, cu mintea risipită sau când dă milostenie din lucruri furate.
3. A treia treaptă a păcatului este momeala. Momeala este gândul simplu sau icoana a ce va fi adus în inimă în chip lămurit de diavol.

Dar cum ne ispiteste diavolul prin gânduri? Mai întâi atacă mintea noastră cu diferite gânduri, care aparent nu au nici o legătură cu păcatele. Aceste gânduri se pot grupa în gânduri trupesti si gânduri viclene. Gândurile trupesti vor încerca să împingă omul spre imoralitate. Iar gândurile viclene vor provoca tot felul de gânduri lipsite de judecată.
Cei mai multi oameni cred că numai lucrarea cu fapta a păcatelor este oprită. Dar înainte de a păcătui cu fapta, omul greseste de mai multe ori cu gândurile si imaginatiile păcatului. Dar să cercetăm cu atentie această metodă a diavolului. Mai întâi, gândurile urmăresc să îndepărteze pe om de la lucrarea virtutilor. Astfel, diavolul vine în mintea noastră si ne aduce aminte de viata noastră din tinerete, ca astfel să deznădajduim si râvna noastră spre cele sfinte să se ofilească. Asa l-a ispitit diavolul pe Sfântul Antonie cel Mare, reamintindu-i bogătia, ocrotirea surorii sale, datinile si păcatele neamului, iubirea de arginti, iubirea de slavă desartă, pofta multor feluri de mâncăruri si celelalte desfătări ale tineretii sale. După aceasta i-a înfătisat asprimea virtutilor si osteneala cerută de ea. Asadar, diavolul speculează toate cele de care are lipsă cineva atunci când se luptă pentru virtutea sa.
Drumul virtutilor este greu si aspru, în timp ce drumulpăcatelor este usor si lipsit de obstacole. Dacă aceste două metode nu reusesc, atunci diavolii seamănă în mintea noastră gânduri spurcate si necurate. Când mintea noastră nu râvneste cele sfinte si rămâne fără lucrare, ea va fi atacată de diavoli prin gânduri păcătoase si viclene. Te întrebi cum de ti-au venit astfel de gânduri? Vrăjmasul nostru diavol le-a semănat cu voia sau fără voia ta. Oricum, el este întotdeauna principalul autor. El deschide usa cugetării tale si intră în mintea ta si seamăna neghina. Iar peste putin timp ea va prinde rădăcină si va înăbusi toată curătenia noastră. Facem păcate atunci când revenim adesea asupra gândurilor rele. Cum putem să rezistăm la aceste atacuri? Pentru început trebuie să vedem dacă aceste atacuri cu gânduri viclene care vin asupra noastră sunt sau nu din vina noastră. Pentru că nu păcătuim atâta vreme cât vom izgoni repede gândurile rele din mintea noastră.
4. A patra treaptă a păcatului este însotirea. Insotirea este convorbirea noastră cu diavolul, cu gândurile care au apărut în inima noastră în chip pătimas sau nepătimas. In această treaptă a păcatului, diavolul înaintează si mai mult. El ne atacâ cu gândurile care ne îndeamnă să săvârsim direct păcatul. Acestea sunt gândurile care nasc în noi dorinte păcătoase si ne provoacă simturile.
5. A cincea treaptă a păcatului este lupta, care trebuie să înceapă si să continue pe toate treptele. Războiul acesta al nostru cu diavolii este o adevărată mucenicie dacă ne păstrăm mintea curată. Sufletul consimte să stea de vorbă cu acel diavol si cunoscând că acele gânduri îl duc în păcat, începe a se lupta mintea cu ele. Sfântul Macarie Egipteanul spune că mintea noastră trebuie să fie războinică si că are putere să răspundă cu forte egale atacurilor diavolesti. Ea se poate împotrivi gândurilor si poate să le contrazică. Important este însă ca mintea noastră să lupte. Si atunci va veni în ajutor darul Duhului Sfânt si va alunga pe demoni. Pentru că atunci când Dumnezeu vede că ne luptăm cu gândurile, vine si ne ajută cu harul Său. Iar acest lucru se întâmplă pentru că războiul împotriva gândurilor deschide calea spre sfintenie.
Sfântul Ioan Scărarul ne învată că ochiul veghetor curătă mintea. Este însă nevoie de mare atentie la pricinile păcatelor în viata de zi cu zi, care este pricina gândurilor rele. Este nevoie de atentie chiar si în timpul somnului si al linistii. Sfântul Ioan Scărarul ne spune: "Este un diavol care, venind la noi când ne întindem în pat, ne săgetează cu amintiri urâte si murdare, pentru ca neridicându-ne la rugăciune din trândăvie si neîntrarmându-ne împotriva lui, să adormim în gânduri murdare si să avem vise spurcate. Să fim atenti ca să nu ne înselăm. Metoda aceasta cu gânduri rele si păcătoase este devastatoare si nenumărati oameni cad pradă si victime. Usa mintii noastre, deschisă gândurilor rele, lasă să pătrundă în inimă germenii purtători de păcate de moarte, care întunecă mintea si tulbură inima si face pe om pradă usoară diavolilor. De aceea, când suntem invadati de cugete rele si viclene, să ne păzim mintea rugându-ne si spovedindu-ne la duhovnic. Iar Dumnezeu ne va ajuta cu Harul Său cel mântuitor, aducând pacea si sfintenia sufletelor noastre.
6. A sasea treaptă a păcatului este învoiala, care are loc atunci când sufletul din iubire de sine si de păcate cedează gândului celui păcătos, învoindu-se cu diavolul si primindu-l în mintea sa. El zice: "Da, am să fac păcatul".
7. A saptea treaptă a păcatului este păcatul cu mintea prin imaginatie. Mintea omului are posibilitatea de a imagina. In această treaptă vezi în imaginatia ta păcatul. Exemplu: Femeia cu care vrei să te desfrânezi, te certi cu cel care te-a ofensat...
8. A opta treaptă a păcatului este păcatul cu fapta (furi, lovesti, desfrânezi...). Când nu ne luptăm cu putere pe treptele cele mai mici ale păcatului si păcătuim cu mintea de mai multe ori, vom ajunge să păcătuim si cu fapta.
9. A noua treaptă a păcatului este obisnuinta cu păcatul. Prin repetarea păcatului se ajunge la obisnuintă. Când duhovnicul întreabă la spovedanie de ce păcătuieste, credinciosul răspunde: "M-am obisnuit". Astfel el arată că a ajuns la treapta a noua a păcatului, fie că este vorba de băutură, fumat, furat sau orice alt păcat.
10. A zecea treaptă a păcatului este deprinderea cu păcatul sau viciul. Omul devine astfel rob al păcatului si al diavolului, care-l conduce numai spre lucruri rele. "Cine face păcatul este de la diavol, pentru că de la început diavolul a păcătuit" (1 In. 3,8). In această treaptă păcatul devine a doua fire a omului.
11. A unsprezecea treaptă a păcatului este deznădejdea. Diavolul îl îndepărtează pe om de la nădejdea cea bună către Dumnezeu, spunându-i că are multe păcate si Dumnezeu nu-l mai iartă. Să nu ne lăsăm amăgiti de diavol, care ne spune să nu părăsim azi păcatele cu care ne-am obisnuit. Cu cât păcatul este mai vechi, cu atâta este mai greu să scăpăm de el.
12. A douăsprezecea treaptă a păcatului este sinuciderea. Omul, fiind deznădăjduit de toate si luptat de diavoli, îsi pune capăt vietii. Este cea mai grozavă moarte si pedeapsă sufletească si trupească, omul muncindu-se în vecii vecilor în iad, cu Iuda vânzătorul.
Sunt copii mai putin credinciosi, pe care diavolul îi luptă să se sinucidă atunci când au probleme la scoală (note rele, corigente) sau când părintii nu le îndeplinesc anumite cerinte sau îi ceartă (se omoară, ca să le facă în necaz). Aceste gânduri rele sunt semănate în mintea copiilor de diavoli. De asemenea, gândurile de sinucidere pe care le au cei care au suferit deceptii sentimentale sau cei care au făcut împrumuturi mari din bancă si nu le pot returna, sunt tot de la diavoli.

La fel si credintele satanice pe care le au cei care cred că dacă se sinucid se vor întâlni cu anumite persoane mutate la viata cea vesnică sau cu Dumnezeu. In realitate, ei se întâlnesc cu diavolii si cu iadul cel vesnic.
Pe alti oameni, diavolii îi pun să încerce să vadă cum este când se spânzură sau alte forme de sinucidere. Cei care au încercat astfel de "experiente" si au scăpat, prin minune dumnezeiască, au spus că, la un moment dat, cineva (diavolul) îi împingea spre lat.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/razboiulcrestinilor2.htm

vineri, 21 august 2015

Mânia şi dragostea

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



„În timp ce un om îşi schimba roata la maşina nouă, băieţelul lui de 4 ani a luat o piatră ascuţită şi a început să zgârie aripa maşinii. Mânios, bărbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama că avea în mână o cheie. La spital, copilul şi-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când şi-a văzut tatăl... copilul a întrebat cu ochii plini de durere: „Tati, îmi vor creşte degetele la loc?”.

Bărbatul a rămas împietrit de durere; s-a întors la maşină şi a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte... stând în faţa maşinii s-a uitat la zgârieturi; băieţelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”. 

 Mânia şi dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urmă pentru a avea o viaţă minunată... Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiţi. Dar problema lumii de astăzi este că Oamenii sunt folosiţi şi lucrurile sunt iubite... în timpul acestui an, să fim atenţi şi să ne amintim: Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiţi. Aminteşte-ţi mereu… veghează asupra gândurilor tale; ele vor deveni cuvinte.

 Veghează asupra cuvintelor tale; vor deveni fapte. Veghează asupra faptelor tale, vor deveni obiceiuri. Veghează asupra obiceiurilor tale, vor deveni un caracter. Veghează asupra caracterului tău, va deveni destinul tău. Voia lui Dumnezeu nu te va duce niciodată acolo unde Harul lui Dumnezeu nu te va păzi.

sâmbătă, 15 august 2015

ALTĂ DUMĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...




Doamne, ajută-mă să scriu mai clar,
Mult mai explicit decât o fac acum,
Să îi conving pe toţi arată-mi cum,
Sunt sclavi în trupuri şi nu au habar.

Ei o citesc şi cred că e doar o poezie,
Le-am explicat dar par să nu înţeleagă
Că e momentul păcatul să îl şteargă,
Să îl spovedească şi să se închine Ţie.

Captivi în lumea în care falsul s-a născut,
Nu îşi dau seama că plăcerea e capcană,
Apocalipsa o iau în râs, nu le stârneşte teamă,
Se mint că sunt curaţi şi rele nu au făcut.

Momentul Judecăţii pentru ei e o glumă,
De Rai şi Iad vorbesc ca să se afle în treabă,
Legea nu o cunosc şi nu vor să înţeleagă,
Toţi cred că versul acesta e încă o altă dumă.

Demoni vicleni au anunţat sfârşitul lumii
În zile false doar să creeze diversiune,
Ca oameni slabi fară credinţă cu multă raţiune
Să creadă că am o rătăcire cum au avut-o unii.

Versuri Horatiu Stoica

duminică, 9 august 2015

Intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
17 Mai 2015
            Alcatuite pe baza operelor Sfintilor Parinti si ale nevoitorilor bunei credinte:



1. Intrebare: Depinde, oare, mantuirea noastra de imprejurarile exterioare?


Raspuns : Mantuirea noastra nu depinde de nimic exterior; important nu este faptul ca cineva este renumit sau nu, ca este bogat sau sarac, ci ca este virtuos, ca are credinta, ca se ingrijeste de izbanda duhovniceasca si ca Il iubeste pe Dumnezeu.(Clement Alexandrinul)


2. Intrebare: Cum trebuie sa vietuim ca sa ne mantuim?


Raspuns : Fiecare fapta a bunei credinte si a iubirii crestine - citirea cartilor sfinte, gandurile bune, discutiile cu folos, sfanta ascultare, multumirea in ispite si in necazuri, iertarea ocarilor - poarta pecetea rugaciunii si raspandeste un miros placut inaintea lui Dumnezeu.Cu toate acestea trebuie sa stim, sa ne verificam in toate si caile rasfatului sa le inchidem si atunci osteneala si evlavia vor intra in obiceiul nostru.(Staretul Ioan Tritki).


3. Intrebare: Care sunt cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu?


Raspuns : Pocainta si impartasania sunt cele mai mari dintre toate darurile lui Dumnezeu.(Sfantul Varsanufie cel Mare)


4. Intrebare: De ce trebuie sa se fereasca omul duhovnicesc?


Raspuns : Nevoitorul virtutii trebuie sa se indeparteze cu orice chip de gandurile care ii intra in minte si ii alinta inima.Satana este foarte inventiv cu privire la faptele rele:atunci cand pe oamenii renumiti in evlavie nu-i poate abate de la viata si purtarea pretuite de ei si nu-i poate inclina spre ceea ce voieste el, incearca sa-i loveasca prin alt mijloc.Ii lauda ca pe niste oameni care au atins desavarsirea, apoi ii proslaveste ca pe niste sfinti si ii fericeste ca pe unii care au devenit deja prietenii lui Dumnezeu si au ajuns la culmea tuturor virtutilor.Si, astfel, nascand in ei patima mandriei, ii starneste la vrajmasie impotriva lui Dumnezeu si, in cele din urma, ii smulge din radacina ca pe o planta.De aceea, asa cum am zis, trebuie sa ne departam de gandurile patimase care ne alinta mintea si inima.


5. Intrebare: Care este cel mai important lucru pentru un crestin?


Raspuns : Cel mai important lucru este sa invete adevarata credinta.(Sfantul Ambrozie al Mediolanului)


6. Intrebare: Cum sa dobandim dreapta cugetare?


Raspuns : Inceputul chipului drept al gandurilor este ascultarea si citirea Cuvantului lui Dumnezeu si cuvintelor Sfintilor Parinti.(Sfantul Efrem Sirul)


7. Intrebare: Ce suntem datori sa cunoastem?


Raspuns : Toti trebuie sa cunoastem voia lui Dumnezeu si care fapte sunt virtuti si care sunt pacate.Si cine nu face aceasta greseste inaintea lui Dumnezeu.De aici reiese ca cel ce ramane in intuneric si in nestiinta, greseste de doua ori: prin faptul ca nu cunoaste voia lui Dumnezeu si prin faptul ca nu foloseste mijloacele necesare pentru a o afla si intr-adins ramane in intuneric.(Sfantul Teofan Zavoratul)


8. Intrebare: Cum sa ne intarim in Biserica?


Raspuns : Prin indrumarea parintelui duhovnic, prin legatura permanenta cu el, prin impartasirea deasa, prin pregatirea atenta pentru impartasire, prin frecventarea dumnezeiestii slujbe, prin rugaciunea de acasa, prin citirea zilnica a Evangheliei, prin citirea cartilor cu continut religios, prin tinerea sarbatorilor si a posturilor anului bisericesc, prin prietenia si legatura cu oameni credinciosi.


9. Intrebare: Dumnezeu ii trimite intotdeauna pe oameni la noi?


Raspuns : Nu, uneori nu Dumnezeu, ci diavolul ii trimite la noi.


10.Intrebare: Cum sa invatam viata duhovniceasca?


Raspuns : Vietuind in singuratate, ma hranesc din Dumnezeiestile Scripturi, dupa poruncile Domnului si din talcuirea lor si, de asemenea, din predaniile apostolesti, din vietile si invataturile Sfintilor Parinti si ascult de ele;si ceea ce este pe masura intelegerii mele spre a-I face pe plac lui Dumnezeu si spre folosul meu sufletesc, transcriu si invat; in aceasta constau viata si suflarea mea.Va sfatuiesc sa faceti la fel.Eu va dau sfatul acesta spre binele sufletului, propunandu-va ceea ce pentru mine insumi socotesc a fi folositor.(Sfantul Nil Sorski)

sursa
http://cristiboss56.blogratuit.ro/


VĂ IUBESC !

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...




Te iubesc Tată! Tu îmi eşti mereu aproape
Şi îmi arăţi întotdeauna cum să merg mai departe,
Te iubesc mamă! Ca om prin tine am prins viaţă,
Dragostea voastră din mine e cea care pe mulţi învaţă,

Te iubesc profule de mate! Că m-ai lăsat corijent,
Parcă ştiam că e capcană şi că nu trebuie să fiu atent,
Te iubesc nea poliţistu’! Că m-ai lăsat fără permis,
Aşa am aflat că mersul pe jos e mersul spre Paradis,

Te iubesc prietene vechi! Deşi ţi s-au scurtat zilele,
De la tine am învăţat cel mai bine ce periculoase-s legalele,
Te iubesc căţel maidanez! Că de picior m-ai muşcat,
De atunci ştiu că mândria e rea şi să nu mai merg îngâmfat,

Te iubesc hoţule! Că ai spart uşa cu trei încuietori,
Aşa am învăţat că banii-s degeaba şi fără ei tot nu mori,
Te iubesc jandarmule! Că m-ai pocnit la meci,
Tu mi-ai arătat cum sistemul lor ne lasă cu capete seci,

Te iubesc fătuco! Tu care multe mi-ai suportat,
Când m-am corectat am realizat cât contează un suflet de fapt
Te iubesc Adevărule Sfânt! Chiar dacă mult am fost departe,
Prin Tine ieşim din sclavie călcând cu moarte pe moarte!

Te iubesc masonule! Că eşti doar un om ca şi mine,
Vreau să îţi arăt adevărul că nu şti cine vorbeşte prin tine,
Te iubesc cititorule! Că eşti mereu cu ochii aici,
Ia-mi poeziile! Să pornim mişcarea! Şi dă-le te rog la amici!

Vă iubesc pe toţi oameni dragi! Că îmi faceţi bine sau rău,
Am dragoste pentru o lume întreagă, e dar de la Dumnezeu.

versuri de
Horatiu Stoica

Taina

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...



Cel ce vii în rugă printre muritori,
Pui banuț în palmă unui cerșetor,
Celui însetat îi dai să mai bea
Apa care-i vie chiar din coasta Ta.

Când tăcerea lumii tremură fugar
Vii în casa celui ce te cheamă iar,
În veșmântul nopții pui o lumânare
Dai din haina Ta, chiar fâșii de soare!

Faptele ce-s bune le prefaci în scări,
Zilele cernite le îmbraci în nori,
Înflorești castanii și trimiți albine
Toate-acestea-s daruri ce vin de la Tine!

Ca pe un veșmânt scuturi și pământul
Când strivit de oameni este legământul,
Toaca în biserici o aud cum plânge
Văd într-o icoană, lacrimă de sânge!

Cel ce picuri mir peste boli și răni
Și în lanțuri pui ură și sudălmi,
Te rugăm să rupi podul de nevoi,
Prin vremi tumultoase să trecem și noi!

foto sursa internet

Camelia Cristea

joi, 6 august 2015

Amânare

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...




- De ce amâni?
- Ce să amân?
- Ca să iubești
- Păi nu amân!
- Ei nu amâni, prieten drag, te scuzi, te-ascunzi, te fâstâcești.
- Cum poți să spui așa ceva? Eu am iubit mereu femeia, pacea, natura, sportul, viața, mereu am zis iubirea-i cheia! Cum poți să crezi că nu iubesc, când tot ce vreau e să fac bine? Îmi calculez, îmi fac un plan și am încredere în mine.
- Ce ai iubit tu la femeie? Că doar un suflet poți iubi. Pantofii, haina și machiajul, sânii și fundul crezi că-s vii?
- Mă scuzi…
- Dar stai să îți explic! Ce ai iubit mai mult la pace? Puterea ta de remarcare sau de-a schimba ce altul face? Ce ai iubit tu la natură? Cum poți iubi o moleculă? Cum poți iubi tu un copac, un simplu cap sculptat de dac? Cum poți iubi o mare moartă? Cum poți iubi tu o pădure? Ce ai iubit la răsărituri și la apusuri? Haide spune!
- Exagerezi! Eu le-am iubit…
- Și crezi că asta e iubire? Când dragostea pură iubește doar suflete de orice fire. Că inimi pentru inimi bat și un suflet sufletul iubește. Restul sunt gândul unui drac care ucide mișelește. Plăcerea are multe forme și toate par cu bază bună, dar când fundația putrezește construcțiile ți se dărâmă.
- Atunci de ce s-au mai creat? De ce există printre noi?
- Ca să-L iubim pe Creator, să nu ajungem oameni goi. Că lumea asta este mare și vei ajunge să creezi, dar fără dragoste, vezi tu?! Vei pierde și ce-i bun și crezi. Puterea este un pericol, și vei avea acea putere, ba chiar o ai dar ai controlul să faci din ramuri mitraliere. O pace dintr-o minte sumbră și dintr-o inimă-ngețată nu este pace, nici iubire, ci doar plăcere camuflată. Eu am iubit și lesedeul și diemtiul, trăbălia, ne-nțelegând că-i doar sicriul pe care îl înghite glia.
- Ești un nebun și te iubesc!
- S-o crezi, s-o simți cu adevărat, nu că îți scriu și te distrează cum arunc litere-n ecran, că așa nu-nțelegi nimic, dragostea e ființă vie și ea unește inimile chiar și printr-o simplă hârtie. Iubirea e din suflet coane! N-o s-o găsești la un teveu, pe o tabletă sau un smartfon, într-o cafea cu iz ateu.
- Îmi place sportul, îl iubesc!
- Observi cum gura îți grăiește un adevăr subtil ascuns în mii și mii de diferențe?! Ca să iubești nu tre’ să placi, că dragostea nu e plăcere, ea e sanzație și trăire ce-aduce-n inimi mângâiere. Și El e ea, că vrei sau nu, iar altă cale nu există de-a te salva din veșnicie, de-o clipă infinită, tristă. Iar sportul tău nu are suflet și-o faci chiar fără să gândești ca să mai ai încă o formă cu care o să te mândrești. Și sănătatea e o stare ce-ți vine tot din dragoste, adică de la El amice, Hristos nu e vreo pacoste. Și orice boală e un gând ce îți transformă materialul și-ți spune prin pastile roz că-ți poți atinge idealul. Dar idealul n-are formă cu abdomen în pătrățele și celulita e un gând din miile de gânduri rele, ca să-ți testeze dragostea de-a căuta-o doar pe ea, când moartea trupului te naște, să nu pierzi Raiul ca satana.
- Dar iubesc viața! Nu-nțelegi? Sunt mulțumit și chiar îmi place.
- Îti place și-ăsta ți-e sicriul, iar tu crezi ca e carapace.
- Sunt fericit dacă fac sport, mai meditez, mă mai distrez, vreau să iubesc doar tipe bune, călătorii, nu să fumez. Să beau un ceai, să rad, să fug, să urc pe munți și să glumesc, toate aceste mii de lucruri mă fac să simt că… chiar trăiesc.
- Deci tu trăiești doar pentru lucruri?
- Eu le iubesc și asta cred…
- Infinitatea vieții noastre nu îți permite să greșești în a alege dragostea în fața ghimpilor lumești. Cum crezi tu că iubești viteza? Că e proces de fizică, ce nu e suflet, n-are viață, n-are esență, mimică. Sau cum de îți iubești cățelul care-i o piesă în decor, este viu și stiu că-i suflet ghidat de-al nostru Creator, dar inovează și se joacă, poți să-l dresezi sau să-i pui lesă, ca să-ți mai stimulezi mândria de-a controla o altă piesă. Vrei și-ți dorești și iarăși vrei, și iar dorești să faci ceva, dar neschimbând sensul acum vei vrea să cucerești lumea. Iar cu cățelul nu-i iubire, cât nu te prinzi că e creație, și tu te-nchini la înc-un idol ce-ți fură dragostea cu grație. E o plăcere că-i pufos, te stimulează parental, mâncare, pipi și hăinuțe, o ocupație spre calvar. Mai bine tac… că văd că doare. Dar este bine c-ai reacție, frustrarea cea din adevăr lovește orice excitație. Și îți va sparge gheața-ncet de pe inima ce nu mai bate deși o auzi, anatomie cu un pic de iubire-n spate. Și să-L iubești că ți-a dat câine cum L-ai iubi pentr-un copac, că sunt același material, doar că nu e-nrădăcinat!
- Iubesc și casa mea drăguță, eu asta simt, n-ai ce să-i faci!
- Îti place! Dar nu-i zi iubire că ești cu dracu’ umeri craci. Iubirea ține doar de suflet, și de un suflet infinit, iar dragostea este doar una, restul sunt lemne și granit, iubirea îți vorbește, scrie, și tu citești acum din ea, doar ea poate șterge dorințe, țeluri sau orice tu ai vrea. Că satisfacția-i trecătoare când ea nu vine din iubire, și-n loc să trăiești din plin viața, tu doar alergi așa-n neștire. Cum poți să iubești muzica? Cum crezi că poți iubi o carte?
- Muzica e iubita mea…
- Da-i moartă, deci ești tot departe
- Ea îmi transmite dragoste, ea îmi transmite satisfacție, parcă e îmi curge viață-n vene, medicament…
- Sau doar infecție? Tu nu-nțelegi că dragostea e altceva decât o lecție de educare a cuiva, nu-i un cilaut c-un pai și-o frecție. O ai demult dar tinzi s-o pierzi că ție-ți place mai mult gândul venit din note scrise verzi care vor incendia pământul. Nu-ți amintești și nici n-ai cum, că lumea este sufocată de frici, plăcere și mândrie, gheațar în bezna-ntunecată.
- Măcar relația mi-o iubesc și tipa chiar ține la mine.
- De ce o iubești? Că te iubește? Sau o iubești că așa-ți vine?
- Nu înțeleg…
- Păi nici n-ai cum să înțelegi când n-ai iubire, că limba mea e dragoste iar limba ta e rătăcire, de-aș ști că ai stropi de dreptate aș alerga acum la tine, și-o fac că să vii după mine, să vezi un pic din lumea mea, acum că știi care e calea, caută raza, nu uita!
- Și cum s-o caut, ce să fac? În lumea asta m-am născut, case, mașini, bani și cafele, pocăr, alcool și mult futut, paie și sporturi și cariere, cărți, internet și meditație, spectacole, filme, concerte, plimbări și multă agitație, căței și cai, pisici și pre’teni, politică și mult cancan, excursii, alpinism, suporteri, e tragic dacă-s toate-n van. Și spiritual am încercat să caut și chiar am găsit senzații, ceacre și știința, masoni, religii, orice mit. Citesc destul și vreau mai mult, inteligență și creație, jocuri și aptitudini noi, deja eu am un plan de viață. Cum poți să spui deșertăciune? Cum poți să spui că sunt în van? Cum poți să zici că toate astea sunt doar un simplu paravan?
- Păi sincer, altfel nu am cum, și știu că adevărul doare dar asta până-ncepi să-I ceri senzația pură din lucrare, care va umple rapid golul pe care chiar tu l-ai creat doar cu dorințe, deci alegeri și gândurile unui drac. Începe azi! Nu amâna!
- Ce să amân?
- Ce-ai amânat, vezi cât e ceasul că e seară! Dar dragostea te-a așteptat. Căci Dumnezeu are răbdare mai multă decât orice drac. Un diavol ce-ți va da cu scafa în veșnicie ură vrac.
- Păi eu nu înțeleg nimic! Ori Dumnezeu ori dragoste?
- E unul singur dragul meu, Iisus Hristos e numele…
- Mă spovedesc și-o să mă rog…
- Nu amâna, atât îți spun!

Simțirea este efectul unei acțiuni, nicidecum o acțiune în sinea ei, fiind un simplu rezultat al mutărilor pe care le faci pe tabla asta foarte complexă de șah, unde sunt miliarde de regine și regi, și câțiva pioni care visează tot regalitate, pe chiar tu l-ai creat doar cu dorințe, deci alegeri și gândurile unui drac. Începe azi! Nu amâna!
- Ce să amân?
- Ce-ai amânat, vezi cât e ceasul că e seară! Dar dragostea te-a așteptat. Căci Dumnezeu are răbdare mai multă decât orice drac. Un diavol ce-ți va da cu scafa în veșnicie ură vrac.
- Păi eu nu înțeleg nimic! Ori Dumnezeu ori dragoste?
- E unul singur dragul meu, Iisus Hristos e numele…
- Mă spovedesc și-o să mă rog…
- Nu amâna, atât îți spun!

Simțirea este efectul unei acțiuni, nicidecum o acțiune în sinea ei, fiind un simplu rezultat al mutărilor pe care le faci pe tabla asta foarte complexă de șah, unde sunt miliarde de regine și regi, și câțiva pioni care visează tot regalitate, pe când nebunii dau ture pe cai cu mitraliere în mâini ca să ne aducă pacea prin război. Cum oare?! Eu propun să ne iertăm dușmanii până prind ciudă. În curând oricine are o armă în mână va trage în cel cu armă și asta defapt e de când lumea. Deci câtă căpățâna de putrezită îți tebuie să mergi voluntar în armată, când toate armatele lumii sunt controlate de la un singur birou oval și câtă dragoste lipsă poți avea să dai un șer la un linc unde unu e feeeil de accidentat, controlat de draci, doar ca noi să ne mai  distrăm puțin unii pe seama altora. Ia degetul de pe trăgaciul Feisbucului că îți ucizi frați fără milă draga mea surioară și tu frate scump, prin miile de invitații la proteste organizate de oengeuri, când toate răspund la telefonul aceluiași birou oval, mult peste guverne, masoni, biserici, pseudoiluminati și paramilitari. Hai să ne arătăm unii altora că știm să recunoaștem adevărul, că suntem niște nimeni în fața tuturor, să vadă și vecinii că luptele se vor  câștiga doar cu pace și ospitalitate. Poate, poate, devin și ei niște nimicuri ca dacii de față și o să ne iubim precum oamenii, căutând să luăm din pură  dragoste măcar un cinci la examenul ăla pentru admiterea în Rai. Șah mat!
Dragostea este în tine dar e acoperită cu miliarde de gânduri și simțiri opuse ei, astfel tu deja ești aflat într-o zonă îndepărtată de ea. Asta este situația în care ai ajuns! Orice formă de a adăuga, orice la ceva ce deja ai, e doar o bucățică de cașcaval așezată în capcana ce vrea să-ți fure clipa aia cea mai lungă din lume, căreia nu ai vrea să-i pui capăt niciodată. Și doar   ortodoxia e un adevăr limpede, o metaforă frumoasă într-o lume care și-a pierdut demult sensul, o lume în care clipele sunt așteptate să treacă pentru a ajunge la ceva mai bun, cândva, poate mâine, dar analizând rezultatele vei obesva că timpul trece în defavoarea ta, și nu e că așa ar vrea cineva anume, e o cale singură către ospitalitate. Poate, poate, devin și ei niște nimicuri ca dacii de față și o să ne iubim precum oamenii, căutând să luăm din pură  dragoste măcar un cinci la examenul ăla pentru admiterea în Rai. Șah mat!
Dragostea este în tine dar e acoperită cu miliarde de gânduri și simțiri opuse ei, astfel tu deja ești aflat într-o zonă îndepărtată de ea. Asta este situația în care ai ajuns! Orice formă de a adăuga, orice la ceva ce deja ai, e doar o bucățică de cașcaval așezată în capcana ce vrea să-ți fure clipa aia cea mai lungă din lume, căreia nu ai vrea să-i pui capăt niciodată. Și doar   ortodoxia e un adevăr limpede, o metaforă frumoasă într-o lume care și-a pierdut demult sensul, o lume în care clipele sunt așteptate să treacă pentru a ajunge la ceva mai bun, cândva, poate mâine, dar analizând rezultatele vei obesva că timpul trece în defavoarea ta, și nu e că așa ar vrea cineva anume, e o cale singură către ceea ce cauți tu în alte teorii mai comode și mii și mii de tehnici de autocunoaștere și evoluție spirituală sau materială.
Dumnezeu nu se uită la haine, coafuri, cariere, averi, bani, inteligență, bunădispoziție, misionarism, ambiții și idealuri false. Ești doar un nimeni că așa ești tu, și eu, și oricare alt omuleț, dac, ungur, englez, chinez, rus, turc, bulgar, francez, bogat, sărac, înalt sau scund, șchiop sau fumător, drogat sau manierat, yoghin sau mason, ortodox, catolic, musulman, ateu, sionist, rațional sau om de știință, artist sau boschetar. Ești un nimeni! Și dacă o să începi să vezi asta, viața va prinde o formă la care nu prea te aștepți. Și mai e o chestie! Dragostea nu se poate mărita cu mândria, nici măcar așa în concubinaj, că nu au cum. Iar dorințele, plăcerile, fricile sunt toate boli ale unei nave carnale la care tot repari de ceva ani din mândrie și poftă de viață, neștiind că intrarea în Împărăție e o ușiță mică și veche, unde trebuie să te apleci puțin, să lasi capul semeț mai jos, evident, dacă chiar vrei să ajungi să trăiești cea mai lungă clipă din lume, pe care nu ai vrea să o stingi, și asta nicidecum singur sau cu douăzeci de prieteni, ci alături de alte miliarde de miliarde de ființe nemuritoare iubitoare ca tine, care rezonează prin dragoste, cunoscând adevărul, simțind viața și urmând calea către un infinit paradisiac mult mai complex de
unde trebuie să te apleci puțin, să lasi capul semeț mai jos, evident, dacă chiar vrei să ajungi să trăiești cea mai lungă clipă din lume, pe care nu ai vrea să o stingi, și asta nicidecum singur sau cu douăzeci de prieteni, ci alături de alte miliarde de miliarde de ființe nemuritoare iubitoare ca tine, care rezonează prin dragoste, cunoscând adevărul, simțind viața și urmând calea către un infinit paradisiac mult mai complex decât pământul. Doamne ajută!

versuri de
Horatiu Stoica

sâmbătă, 1 august 2015

Scoaterea Sfintei Cruci (1 august)

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Acest praznic al bucuriei a fost statornicit în același timp și de greci, și de ruși, în vremea împăratului grec Manuil și a țarului rus Andrei, spre pomenirea biruinței rușilor asupra bulgarilor și a grecilor asupra saracinilor, amândouă oștile luând biruință în aceeași zi. În amândouă bătăliile, oștile au purtat ca semn de biruință sfânta cruce.Mentionez ca bulgarii nu erau crestini si mai apoi in acest spatiu au trait cei mai multi sectari bogumili.

De aceea s-a poruncit ca în prima zi a lunii august, crucea să fie scoasă în mijlocul marii biserici Sfânta Sofia, Constantinopol,capitala Bizantului pe atunci,iar mai pe urmă purtată pe ulițe spre închinarea poporului și pomenirea ajutorului celui minunat dăruit de Dumnezeu în luptă prin sfânta cruce. Crucea scoasă spre închinare nu era una de rând, ci însăși cinstita cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Ea era ținută în biserica împărătească, de unde era scoasă în ziua de 31 iulie și dusă în biserica Sfânta Sofia, iar de acolo purtată pe ulițele cetății, spre sfințirea pământului și a văzduhului. APoi, în ziua de 14 august, sfânta cruce era dusă înapoi în biserica împărătească.Pe 15 august sarbatorim-Adormirea Maicii Domnului.

Icoană din veacul al XII-lea

Cerul, împreună cu tot pământul, se veselește: Proorocii, mucenicii, apostolii, sufletele drepților cu bucurie se veselesc acum, văzând pusă în mijloc Crucea cea dătătoare de viață, care mântuiește pe toți și sfințește cu darul pe cei credincioși. (Din Canonul Sfintei Cruci citit dimineața la Utrenie)

Noi, oamenii, cei ce umblăm ca pe mare prin valurile vieții și suntem înviforați de furtuna patimilor, cu credință să alergăm la Cinstita Cruce ca la o corabie de mântuire; și ea va alina valurile și vânturile și va potoli patimile. De aceea, să alergăm cu bucurie la limanul mântuirii cel fără de valuri. (Dintre Stihirile Sfintei Cruci cântate seara la Vecernie)

Frumoasă ești mai presus decât safirul și decât aurul și luminoasă ca soarele, dumnezeiască Cruce; fiind pusă înainte și de puterile cele înțelegătoare totdeauna înconjurată luminos, cu razele dumnezeieștii puteri, luminezi marginile lumii. (Din Canonul Sfintei Cruci citit dimineața la Utrenie)

Când vei veni pe pământ să judeci lumea pe care ai zidit-o, Doamne, oștile Tale cele îngerești mergând înainte, Crucea va străluci mai mult decât razele soarelui. Cu puterea ei milostivește-Te și mă mântuiește și pe mine, cel ce am greșit mai mu decât toți oamenii. (Din Canonul Sfintei Cruci citit dimineața la Utrenie)

Miniatură ce împodobește o Evanghelie din veacul al X-lea

POEZIE DIVINĂ

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Mă bucur să văd că o citeşti,
Fiecare vers e important să îl urmăreşti,
Este poezia Lui ce aduce schimbarea,
Ea îţi deschide uşa şi îţi arată calea.

Am spus în repetate rânduri,
Sunt versuri ce îmi vin ca gânduri
Chiar de la Domnul şi nu este dumă,
Nu mi-aş permite să fac aşa o glumă.

El m-a trezit curând din acea stare
În care este întreaga omenire,
La suprafaţă vă par neschimbat,
Însă sunt primul care a înviat.

Mi-a arătat cât de mult am greşit,
Care e Legea şi tot ce m-a orbit,
Am fost ars ca un fier în cuptor
Însă mereu I-am cerut ajutor.

O Carte mi-a stârnit un sentiment,
Mai exact tot Noul Testament,
Mă regăseam la fiecare trei cuvinte,
Iar acum, parcă, le am pe toate în minte.

Tot cautând să stau în Legea Lui
Şi să evit cursele dracului,
Am renunţat la multe ce mă trăgeau în sus
Ca să mă pregătesc pentru marele Apus.

Tot curăţând treptat mi s-a revelat
Până am aflat cine sunt de fapt,
Am renuntat la giob, prietenă şi bani,
La mamă, tată, fraţi, prieteni de mulţi ani.

Doar pentru că fără să îmi dau seama
Îmi alimentau mândria, plăcerea şi teama,
După un scurt timp în care m-am golit
De la El dragoste şi Har am primit.

Mândria la început mi-a dat migrene,
Am scos-o cum ai smulge unghiile din carne,
Îmi era adânc înrădăcinată în suflet,
Am plâns precum leul scoate răcnet.

Curat fiind am primit Duhul Lui
Şi am învăţat treptat tainele Harului,
Acum nu mai am teamă sau plăcere,
Mă întorc la voi toţi doar cu iubire.

Poţi să te schimbi în timpul ce a rămas
Iar poezia Lui te învaţă pas cu pas,
Te rog caută acum să înţelegi!
Curând, foarte curând, nu mai poţi să alegi.


Versuri de  Horațiu Stoica,

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO