joi, 30 iulie 2015

DEJA

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


File întregi ale istoriei nu au ştiut sau nu au vrut
Să ne înveţe adevărul: „ce-am avut şi ce-am pierdut”,

Însă mulţi nu se aşteptau ca lumina să renască,
Şi aceasta să se întâmple, geografic, chiar acasă.
Întrebând direct la sursă am aflat că era scris
Să se înalţe iar paharul ce demult a fost promis,

Unii vor bea bunătate aşa cum şi-au aşternut,
Ceilalţi nu înţeleg mesajul: „ce-am avut şi ce-am pierdut”.

Cartea Sfântă ne vorbeşte de un Ales şi un popor,
Trezeşte-te şi vezi amice! Deja eşti în viitor…

Versuri de
Horațiu Stoica

marți, 14 iulie 2015

Sufletul este viu doar dacă este locuit de Dumnezeu

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


     Una dintre cele mai mari enigme ale vieții îl reprezintă sufletul. Ce este sufletul? Este cuvântul rostit ușor și de viață dătător. Este suflarea sfântă  a lui Dumnezeu peste chipul cel de țărână. Această suflare sfântă dă naștere la gând ,speranță și lumină.
Din momentul cre.ației , omul a fost creat din două părți indispensabile ,din trup și suflet. Dumnezeu a făcut pe om “după asemanarea Sa “(Geneza  1.26-27). Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui 
Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie”.” Atunci luând Dumnezeu tărână din pământ ,a facut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie”(Facerea 2.7) “Numele de om nu se aplică sufletului sau trupului în mod separat” spune Grigore Palama, ci la amândouă, căci împreună au fost create dupa chipul lui Dumnezeu.
Trupul trăiește dacă este locuit de suflet; iar sufletul trăiește dacă este locuit de Dumnezeu. Moartea  sufletului este despărțirea sa de Dumnezeu. Așadar există suflete vii și există suflete moarte.”Știu faptele tale; că îți merge numele că trăiești, dar ești mort” (apocalipsa lui Ioan 3,1). Astfel un trup viu poate fi locuit de un suflet viu sau de un suflet mort așa cum spune Arsenie Boca.
Ceea ce omoară sufletul este păcatul. Sfântul Pavel spune”plata păcatului este moartea”. Prin păcatele noastre murim sufletește dar cel care ne învie este Hristos. El este Apa vie care ne spală haina sufletului de chiciura păcatelor. El este Lumina Lumii care poate străluci peste bezna păcatelor. Sfântul Pavel spunea efesenilor:”Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi cei care eram morți prin greșelile noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos.
 Sufletul curat este cel în care se oglindește Dumnezeu “Sufletul omului este un sfeșnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului”(Pilde 20.27). Sufletul curat se bucură de dragoste dumnezeiască și se bucură de mângâierea caldă a  creatorului său. Sufletul curat este cel care a părăsit tristețea și s-a îmbracat cu pacea


Toți suntem chemați la nunta cea din ceruri dar nu toți suntem aleși pentru ea. La nuntă vin cei cu haina sufletului curată. Dumnezeu ne dorește la nuntă în haina care ne-a oferit-o cu iubire la botez. La botez primim harul lui Hristos ”Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni 3.27)
Pentru a putea ajunge la nunta cea cerească avem nevoie de botez ” De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea intra în împărăția lui Dumnezeu”(Ioan 3.5) .Prin taina botezului lepădăm păcatul strămoșesc ,ne naștem din nou, devenim iarași vii pentru a doua oară exact ca la facerea lumii. La acestă nouă facere a nostră lucrează în taină Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Sfântul Duh. Când Dumnezeu l-a creat pe Adam a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul o ființă vie. Acum prin botez omul este umplut de Duh viu” (Epistola 1 catre Corinteni a sfântului apostol Pavel)”Făcutus-a omul cel dintâi , Adam, cu suflet viu, iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viață”. Taina Botezului este măreață deoarece toți cei care se botează devin oameni cerești, oameni de care Dumnezeu are nevoie la nunta cea cerească. Prin taina Sfântului botez Dumnezeu este cel care locuiește în inima și în sufletul omului.
Sufletul trebuie să fie mereu curat, făra răutate și fără păcat, fiindcă doar așa el poate primi lumina binecuvantata a dragostei dumnezeiesti. Doar așa sufletele noastre pot iubi și pot fi iubite. Prin botez Îl acceptăm pe Iisus în viața nostră și trebuie să-L urmăm pe El.


Ca să fim vii trebuie să ne lepădam de noi înșine , să ne luăm crucea și să-L urmăm pe Hristos
Ca să fim vii trebuie să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu și să săvârșim fapte bune.
Ca să fim vii trebuie să ne lepădăm de plăcerile cele lumești și să trăim duhovnicește.
Ca să fim vii trebuie să credem în nașterea lui Iisus din fecioara Maria ,sa credem în răstignirea și în învierea Lui.
Ca să fim vii trebuie să respectăm poruncile lui Dumnezeu.
Sa ne rugam Domnului să ne dăruiască puterea ca să săvârșim binele pentru ca să devenim suflete vii în lumina lui Hristos.

Apopei Roxana 


marți, 7 iulie 2015

Cand implineste Dumnezeu mai repede rugaciunile noastre?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

Dumnezeu implineste rugaciunile noastre mai repede:
1. cand sunt insotite de fapte bune si de post;
2. cand chemam mijlocirea Sfintilor si
 3. cand sunt facute de mai multi impreuna.
1. Postul si rugaciunea sunt cele doua aripi ale nadejdii, zice Fericitul Augustin. Cornelie sutasul, barbat drept si temator de Dumnezeu, insotind rugaciunea lui cu post si cu alte fapte bune, a fost ascultat (Fapte 10, 38). De altfel multe cetati si popoare au scapat de mari primejdii in urma rugaciunilor unite cu vreo fagaduiala.
2. Rugaciunea facuta in fata sfintelor icoane sau langa sfintele moaste ale Sfintilor este mai ascultata si mai repede implinita de Dumnezeu. Este mai ascultata si mai repede implinita chemand ajutorul Sfintilor, fiindca acestia sunt prieteni ai lui Hristos, fii si mostenitori ai lui Dum-nezeu320 (Sf. Ioan Damaschin, op. cit., p. 276).
3. Dumnezeu asculta mai curand rugaciunea facuta laolalta cu mai multi. Negresit Dumnezeu este pretutindeni, dar nu in orice loc asculta intr-acelasi chip rugaciunile. Ca zice Domnul Iisus Hristos: "Iarasi graiesc voua ca daca doi dintre voi se vor invoi pe pamant in privinta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri" (Matei 18, 19). "Aceasta rugaciune, daruita din toata inima, hranita din credinta noastra, ingrijita prin adevar, intreaga prin nevinovatie, curata prin castitate, agapa infrumusetata cu podoaba faptelor bune, aceasta rugaciune suntem datori s-o inaltam la altarul lui Dumnezeu, ea avand a dobandi pentru noi toate de la Dumnezeu"321 (Tertulian, Despre Rugaciune, c. XXVIII, trad. cit; p. 245). Cand, dupa uciderea Apostolului Iacov, Sfantul Petru a fost inchis in temnita, rugaciunile neincetate, facute de crestini pentru dansul la Dumnezeu, au fost atat de puternice, incat Dumnezeu a trimis un inger si in chip minunat a eliberat pe Petru din inchisoare (Fapte 12, 1-11). Rugaciunea laolalta a mai multora este ca focul in gramada de carbuni; se aprind unul de la altul, se aprinde chiar si butucul neuscat.
27. Cand si pentru ce nu ne asculta Dumnezeu rugaciunile?
Dumnezeu nu asculta si nu implineste rugaciunile atunci cand cerem ceva pagubitor si cand nu suntem vrednici sa fim ascultati.
1. Dumnezeu Se aseamana cu un medic care, din grija pentru bolnav, nu ii ingaduie ce i-ar fi pagubitor322 (Fer. Augustin, Predica LXXX, 2, op. cit., vol. II, p. 43). Monica, mama Fericitului Augustin, s-a rugat staruitor la Dumnezeu sa impiedice plecarea fiului sau in Italia si nu a fost ascultata; pentru ca aceasta calatorie a dat Fericitului Augustin prilejul de intoarcere la Dumnezeu. "O, Doamne! Tu atunci nu ai ascultat pe mama; spre a-i implini ceea ce ea cerea de atata vreme", a spus mai tarziu Fericitul.
2. Adesea Dumnezeu nu ne implineste rugaciunile fiindca nu suntem vrednici sa ne fie implinite: ne rugam fara evlavie si fara incredere (Iacov 1, 6-7); sau, pacatosi fiind, nu voim sa ne dezbaram de relele apu-caturi (Ioan 9, 31); sau rugaciunea e fara staruinta, ca si cum lucrul cerut nu ar avea nici un pret, sau rand cerem rau (Iacov 4, 5; Marcu 10, 38).
3. Totusi nimeni nu se roaga in desert. Nici o rugaciune, nici cea bine facuta, nici cea rau facuta, nu este pierduta inaintea lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu nu implineste ce 1 se cere, El da negresit altceva mai bun, ne incredinteaza Sfantul Ioan Gura de Aur. Cu alte cuvinte, Dumnezeu poate implini mai cu prisosinta lucrurile pe care le cerem sau le gandim (Efes. 2, 20). De pilda, marele staret Gheorghe plecase de la manastirea Neamtului cu gandul sa se duca la Sfantul Munte Athos, facand rugaciuni la Dumnezeu pentru a-i implini gandul acesta. Dar, ajuns la Bucuresti, este impiedicat sa mearga incotro se rugase la Dumnezeu si trimis la Cernica, sa ridice din daramaturi vechea manastire parasita si paraginita. Astfel a ajuns el povatuitor si indreptator pentru mii de calugari, care s-au perindat de atunci si pana astazi in cele doua manastiri muntene Cernica si Caldarusani, si un mare dascal sufletesc al celor ce s-au apropiat de dansul, calugari si mireni.
28. Rugaciunea foloseste oare la ceva celui pacatos?
Prin rugaciune, cel pacatos castiga iertarea si din pacatos ajunge drept. Talharul rastignit impreuna cu Hristos numai atat a rugat pe Mantuitorul: "Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni in imparatia Ta" (Luca 23, 42), si Hristos l-a iertat. Caindu-se, vamesul a rostit numai aceste cinci cuvinte: "Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului" si s-a intors indreptat la casa sa (Luca 18, 13); iar imparatul David, mustrat fiind pentru pacat de Natan, a grait: "Pacatuit-am Domnului" si Domnul l-a iertat (II Regi 12, 13); "Cel ce se asterne la rugaciune pune capat pacatului", zice Fericitul Augustin; "iar cel ce pune capat rugaciunii incepe a pacatui".
Rugaciunea face dintr-un pacatos un drept, pentru ca prin ea se castiga darul pocaintei si al intoarcerii la Dumnezeu. Pamantul, cu cat se apropie mai mult de soare, cu atat primeste mai multa lumina si caldura; iar noi, cu cat ne apropiem mai mult de Iisus Hristos prin rugaciune, cu atat dobandim mai multa lumina si putere. Rugaciunea coboara asupra noastra Duhul Sfant si lumineaza cele dinlauntru ale noastre. Aceasta lumina s-a lasat vazuta in afara la multi sfinti, in timpul rugaciunii. De pilda, fata lui Moise stralucea de lumina cand s-a pogorat de pe munte, unde graise cu Dumnezeu (les. 34, 29, 30); iar Sfantul Simeon Noul Teolog se arata uneori, in timpul rugaciunii, inconjurat de o lumina stralucitoare, care-i patrundea m chip uimitor carnea si madularele326 (Nichita Stetatos, Viata Sfantului Simeon Noul Teolog, ed. Irene Hausherr, in "Orientalia christiana", vol. VII, Roma, 1928, c. 69, p. 95). Rugaciunea patrunde sufletul ca o roua cereasca, care-l insufleteste si improspateaza, asa precum plantele racorite noaptea de roua dobandesc puteri noi. Deci, rugaciunea este folositoare nu numai pentru cel ce traieste dupa voia lui Dumnezeu, ci si pentru cel ce se zbate sa paraseasca drumul pierzarii.
29. Cel ce traieste dupa voia lui Dumnezeu, adica cel drept, mai are nevoie de rugaciune?
Cel drept are si el nevoie si dobandeste folos din rugaciune, pentru ca rugaciunea il ocroteste si il fereste de ispita pacatului. Ispita este lucrul diavolului; ea intuneca mintea si slabeste vointa. Rugaciunea, dimpotriva, alunga ispitele, lumineaza mintea si intareste vointa: "Rugaciunea lucreaza ca apa asupra focului; este ca o ancora de mantuire pentru sufletul in primejdie sa se inece". "Demonii vazandu-ne stand la rugaciune fug repede, ca hotii ce dau cu ochii de soldatii cu sabiile scoase". Cel drept ajunge prin rugaciune la viata foarte imbunatatita: "Cel ce se roaga bine stie sa traiasca cinstit". Cine se aduna se aseamana, graieste intelepciunea populara, iar cel ce graieste necontenit cu Dumnezeu oglindeste in el desavarsirea. Deci, rugaciunea alunga ispitele fiindca este pavaza de care se frang sagetile aprinse ale vrajmasului.
30. Ce se intampla cu cel ce nu se roaga?
Cel ce nu se roaga cade usor in pacat si nu poate sa se mantuiasca. Cine nu se roaga nu are nici o putere in lupta cu ispitele, el este ca un ostas fara arma, ca o pasare fara aripi, ca o masina fara aburi, ca o trestie care se pleaca incotro bate vantul. "Cel ce nu se roaga e mort gata; e ca un peste pe uscat, zice Sfantul Ioan Gura de Aur; e ca un om care nu primeste nici o hrana. Daca Mantuitorul a petrecut nopti intregi in rugaciune, "noi ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim?" - intreaba Sfantul Ambrozie al Mediolanului. Ne spune chiar Mantuitorul ce sa facem: sa staruim in rugaciune (Matei 26, 41).

luni, 6 iulie 2015

ROSTUL

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

            - Braduţ Florescu
                 Când te divorţezi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu
ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi
renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de
timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas
şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile
să apuce pe alt drum.
         La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta. Dezamăgit,
înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le
alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a
întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.
României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi
voi! O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost,
cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost,
cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.
Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia,
pământul şi credinţa.
        Bătrânii... România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine
în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii,
călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele,
momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi
prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns
bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub
ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de
experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e
ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste! Fără bătrâni nu există
familie. Fără bătrâni nu există viitor.
Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia?
         Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa
Regele Thailandei susţine un program care se intitulează “Sufficiency
Economy”, prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case
tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte
inteligent! Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente,
thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările “prietene”.
   La noi chestia asta se numeşte “agricultură de subzistenţăşi lui tanti
Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi
şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem

UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul
lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu
sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au
trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme
barbare. Să dispară! Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia
care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau
în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi
câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei
dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la
5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi
pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid,
şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul
îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.
Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât
mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de
îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi
pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de
câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară
oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
       Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi
arici, prin care ţi se văd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la
nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de
sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei.
Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un “Tatăl nostru” spus
pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e
urgent. Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să
facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar
de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii
se împuţinează.
         Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu
bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la
păcănele, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor
că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian
bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi săi
spele la fund pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru
multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.
          Sună-ţi bunicii,sună-ţi părinţii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi

aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.Să trăieşti.

CALENDAR ORTODOX PE 100 DE ANI !

https://www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/?year=2024

Arhivă blog

https://www.diigo.com/

Postări populare

PENTRU VIZITATORI

PENTRU CEI CARE AU AJUNS AICI
LE SPUN,, BINE ATI VENIT"

PENTRU CEI CARE AU CITIT
,,SA VA FIE DE FOLOS"

PENTRU CEI CARE COMENTEAZA..
,,SA FIE ELIBERATI"

PENTRU CEI CARE PLEACA..
,,SA FITI BINECUVANTATI"


Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

BIBLIA ORTODOXĂ

BIBLIA ORTODOXA AUDIO