FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Un copac dintr-o pădure, tăiat şi trântit de pământ, plângea cu amar. Un
tăietor de lemne trecu pe acolo şi-l întrebă de ce plânge. Arborele răspunse:
Nimic nu mă doare mai mult ca nerecunoştinţa. Acum câteva zile veni un om la
mine, rugându-mă să-i dau o creangă spre a-şi face o coadă de topor. Eu i-o
dădui, dar ce să vezi, abia potrivi coada la topor şi mă şi doborî la pământ cu
câteva lovituri.
Un filosof păgân din vechime spunea că cea dintâi treaptă a nerecunoştinţei
este de a nu răsplăti fapta bună, a doua de a uita, iar a treia de a răsplăti
binele cu rău. Cunoaştem fabula despre omul care a încălzit la sânul său un
şarpe amorţit, dar acesta drept recunoştinţă l-a omorât cu muşcătura-i
veninoasă. Istoria aceasta a şarpelui se repetă mereu în lume şi se potriveşte
mai ales atunci, când oamenii nerecunoscători abuzează de darul lui Dumnezeu şi
jignesc pe cel mai mare binefăcător, pe Dumnezeu.
Istorioare primite de la Preot Ioan prin mail...
