FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...
Nicolae Steinhardt
Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a
solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel
ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a
lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul
se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi
reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu
trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de
păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim,
ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea
ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa
manieră încât ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printrun dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile noastre.
Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice
aversiune, orice ţinere de minte a răului,
orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere,
bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu
oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Amadeus Mozzart
... este un păcat şi o spurcăciune; nu numai
omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura,
alungarea, dar orice vulgaritate,
desconsiderarea, orice căutătură rea, orice
dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu,
am aflat şi eu..." (Nicolae Steinhardt).
Nicolae Steinhardt
Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a
solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel
ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a
lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul
se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi
reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu
trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de
păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim,
ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea
ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa
manieră încât ne umple sufletul de venin.Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printrun dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile noastre.
Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice
aversiune, orice ţinere de minte a răului,
orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere,
bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu
oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Amadeus Mozzart
... este un păcat şi o spurcăciune; nu numai
omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura,
alungarea, dar orice vulgaritate,
desconsiderarea, orice căutătură rea, orice
dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu,
am aflat şi eu..." (Nicolae Steinhardt).
