GLASUL PĂSTORULUI CELUI BUN

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...


Omule, făptura mea
Pentru ce m-ai părăsit
Şi pe alte căi mergând,
Drumul vieţii l-ai greşit ?

Iubitor de oameni sunt
“Şi al milei Dumnezeu”
Pentru ce te-ai făcut
Rob “potrivnicului Meu”

Pentru tine, Eu – din veac
 - Mântuire am lucrat,
Pogorându-mă de sus,
Cerurile am plecat.

Căci luând Eu chip de rob,
Din Fecioară m-am născut
Şi smerit, şi prea sărac,
Pe pământ am petrecut.

Suferit-am prigoniri,
 Vorbe rele şi ocări,
Trupul Meu spre rane am dat
Şi obrazul la scuipări.

Pogorându-mă din cer,
 Ca să te ridic la el,
 Chipul slavei am lăsat,
Pentru tine cel ”mişel“!

Necinstire am răbdat,
Ca din nou să te slăvesc;
Întru tot sărac am fost,
Ca să te îmbogăţesc.


Rane grele am primit,
Sângerându-Mă de tot,
 Ca să-ţi vindec rana ta
Şi din “sângiuri“ să te scot.


Strop de sânge n-am cruţat
Şi de chip Eu m-am lipsit,
Ca să-ţi curăţ sufletul,
Întru patimi ponosit.


Tu greşind de la-nceput,
Împotriva Tatălui,
Ţi-am luat asupra Mea
Sarcina păcatului.

Birnic morţii tu erai
- Pe vecie osândit -
Dar luând Eu vina ta
”Birul morţii“ am plătit.

Fiere beau şi cu oţet
Şi pe lemn mă răstignesc,
Ca din ”lemnul cel amar“,
 Rod prea dulce să-ţi gătesc.

Răstignit între tâlhari,
Socotitu-m-am “blestem”,
Ca, pe tine iar moştean
- La viaţă să te chem.

Pentru această dragoste,
 Urâciune Îmi plăteşti
Şi ”pogorământul“ meu
Pururea dispreţuieşti!

Căci, în loc să vii acum,
Cu iubire să-mi slujeşti
Tu iubeşti păcatele
Şi de patimi te robeşti.

Care lipsă, spune-Mi dar,
Întru Mine ai aflat,
De întârzii rătăcind
- De la Mine depărtat - ?

Dacă vrei tot binele,
Eu sunt “binelui izvor”,
Şi aicea pe pământ,
Şi în veacul viitor.

Fericirea veşnică,
Dacă vrei s-o dobândeşti,
Eu sunt singur “Dătător
Fericirii sufleteşti”.

Frumuseţea tu dorind
Desfătare ca să ai,
“Podoaba” lumii sunt
Şi “dulceaţa cea din rai”.

De râvneşti la nem slăvit,
 Eu sunt “Unul cel născut”
Din Fecioară negrăit
Şi din cel fără-nceput.

Cauţi slavă şi puteri
Ca să ai neîncetat,
Eu sunt “Domn Puterilor”
Şi “al Slavei Împărat”.

La averi fără sfârşit
 Dacă (poate) ai râvnit,
Eu sunt “Veşnic Vistier
Bunătăţilor din cer”.


Înţelept voind să fii,
Fă-te Mie următor,
Eu sunt “Raza Tatălui”
Şi “al tău luminător”.

Cu prieten credincios,
Dacă vrei mereu să fii,
Eu sunt “Mire” sufletesc
În “cămara” Mea să vii.

Iar dreptate căutând,
De la oameni n-ai să scoţi,
Eu sunt “Drept judecător”
Nemitarnic pentru toţi.

Întru scârbe şi nevoi,
Când mă chemi în ajutor,
Pretutindenea degrab,
Eu îţi sunt ajutător.

La durere nu slăbi,
Amărându-te prea rău,
Eu sunt “Doctor trupului
Şi al sufletului tău”.

De-ntristare şi necaz
Dacă eşti împresurat,
Alinarea ta sunt Eu,
 Suflete nemângâiat.

Obosit de greutăţi
Pe al vieţii tale drum
Eu în veci odihnă sunt,
Totdeauna şi acum.

Pacea sufletului tău
 Dacă rău s-a tulburat,
 Către Mine, vino iar,
Eu sunt Păcii Împărat.

Frica morţii dacă ai
Crede nu te tulbura,
Eu sunt “viaţa tuturor”
Şi acum şi pururea.

Negura păcatelor
Cuprinzându-ţi viaţa ta,
Eu sunt “Soare neapus”,
 Vino la lumina Mea!

Adevăr neprihănit
Pe pământ nu căuta,
Eu sunt “Sfântul Adevăr”
Pentru mântuirea ta.

Rătăcindu-te mereu
Într-al vieţii greu noian,
Eu sunt “calea fără greş”
Care duce la liman.

Iar acuma dacă n-ai
Povăţuitor la cer,
Eu “Păstorul tău cel Bun”
Nu te voi lăsa stingher.

Dacă nu cutezi să vii,
 (De păcate ruşinat)
Eu, să ştii că sunt la toţi,
“Primitor prea îndurat”.

Căci am zis să vie toţi
- Către Mine-cei ce au
Osteneală şi poveri,
Ca, odihnă să le dau! -

Postări populare de pe acest blog

Postul fara rugaciune nu ne apropie de Dumnezeu

CATEVA PROOROCII DESPRE SFARSITUL LUMII

Cât putem ierta?

Care e rugăciunea primită de Dumnezeu?

AICI -CANTARI BISERICESTI- LITURGICE