Sfântul părinte Arsenie Boca... Sa nu-i mai judecam pe preoti

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE! BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE NOASTRE...

                                      Sa nu-i mai judecam pe preoti


„A osândi pe preoţi e lucrul cel mai uşor şi cel mai fără rost. Să fim  drepţi: slujba preoţilor e sfântă, darul lor e de la Dumnezeu, e sfânt. Că firea lor pământească mai dă uneori prilej
de sminteală, iară să fim drepţi: neavând cum să vină altfel decât prin naştere din trupuri pământeşti în care  mişună pornirile fărădelegilor ca şerpi  şi rod înclinările patimilor ca viermii, sigur că ei vor fi covârşiţi de  moştenirea aceasta şi nu-şi vor putea îndeplini fara
fără umbră trimiterea lor de la Dumnezeu. Chemarea le este învăluită, vor şovăi în hotărâri (Isaia 28:7) biruindu-se de lume, în loc ca ei să biruie lumea. Sigur că aceştia, prin viaţa lor, nu vor lăsa  poporul să creadă, şi aşa se vor sălbătăci oile asupra păstorului şi vor face bucurie lupilor. în jurul lor se va întări întunerecul a toată neştiinţa şi va începe foametea, nu de pâine, ci de Cuvântul lui Dumnezeu, pâinea cea din Cer. Sarea pământului o vor călca-o
oamenii în picioare şi aşa vine că: Şi preotului i se va întâmpla ca şi poporului (Isaia 24:2).
Dar, de toată starea asta rea a lucrurilor are să dea seama şi poporul, căci toată decăderea e de la părinţi începătură.
Iată în ce mare măsură milostivirea lui Dumnezeu e atârnătoare de oameni.
Dreptatea însă nu mai e atârnătoare de oameni, aceştia trebuie  să o sufere fără de tocmeala
 Iubirea şi sabia lui Dumnezeu lucrează  neîntrerupt şi deodată între oameni: pentru fiecare, după cum îi trebuie. asta nu numai fiindcă oamenii sunt amestecaţi, dar şi pentru ca fiecare
ins îşi are vremile sale când îi străluceşte milostivirea, precum şi vremi când îl prigoneşte sabia - ca să vie iarăşi la starea de milostivire. În toată această întoarcere a lucrurilor, preotul, şi în general dreptul, îşi are slujba sa de-a tălmăci tainele iconomiei divine,
înduplecând spreolaltă amândouă părţile, şi pe om şi pe Dumnezeu.
 De multe ori dreptul o păţeşte, că primeşte săgeţi din amândouă părţile”

                              Sursa: Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii
                                    Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

Postări populare de pe acest blog

Postul fara rugaciune nu ne apropie de Dumnezeu

CATEVA PROOROCII DESPRE SFARSITUL LUMII

Cât putem ierta?

Care e rugăciunea primită de Dumnezeu?

AICI -CANTARI BISERICESTI- LITURGICE