CUVIINŢA CU CARE TREBUIE SĂ NE CUMINECĂM



Cuviinţa cu care trebuie să ne cuminecăm
Glasul celui ce urmează pe Hristos
o Acestea sînt cuvintele Tale, Doamne Iisuse
Hristoase, veşnicule adevăr, deşi n-au
fost grăite în aceeaşi vreme, nici scrise
în acelaşi loc. Şi fiindcă sînt ale Tale, şi, adevă-
rate, trebuie ca eu să le primesc pe toate cu
multumire si credintă. Ale Tale sînt, fiindcă Tu
le-ai, zis şi' ale meÎe sînt, fiindcă' pentru mîn-
tuirea mea le-ai zis. Cu bucurie le primesc de
pe buzele Tale, pentru că să se întipărească adînc
în inima mea. Cuvintele acestea, pline "de atîta
milă, dulceaţă şi dragoste, mă îmbărbătează; dar
fără-de-legile mele mai mult mă îngrozesc şi
conştiinţa-mi cea necurată, mă goneşte de la pri-
mirea acestor taine prea sfinte, Dulceaţa cuvin-
telor Tale mă cheamă; mulţimea păcatelor mele
însă mă opreşte.
2. Tu porunceşti ca să mă apropii cu îndrăz-
neală, dacă vreau să am parte cu Tine (Ioan,
13, 8), şi să primesc hrana nemuririi, dacă vreau
să am viaţa şi slava cea veşnică. "Veniţi către
Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă
voi odihni pe voi". 0, dulce şi prietenos cuvînt
pentru urechea păcătosului, căci Tu, Doamne
Dumnezeul meu, chemi deopotrivă pe sărac şi
pe păcătos, la împărtăşirea cu prea sfîntul Tău
trup. Dar cine sînt eu, Doamne, ca să îndrăz-
nesc a mă apropia de Tine? Iată, Cerul ceruri-
lor nu Te poate cuprinde pe Tine şi Tu zici
încă: "Veniţi către Mine toţi",
3. Cum poate să existe atîta îndurare ŞI PO-
gorîre într-o themare atît de blîndă? Cum voi
îndrăzni să viu către Tine, cînd nu ştiu să fi
. făcut vreodată vreun bine, care, mi-ar putea da
îndrăzneală? Acum cum Te voi primi în lăcaşul
meu, eu• cel ce de atîtea ori am greşit înaintea
feţei Tale? Te cinstesc îngerii şi arhanghelii, se '
înfricoşează sfinţii şi drepţii şi totuşi Tu zici:
"veniţi cătrp Mine toţi?" Dacă n-ai zice Tu,
Doamne, acestea" cine ar putea crede? Şi dacă
n-ai porunci Tu însuţi, cine ar îndrăzni să se
apropie.
4. Noe, bărbat drept, o sută de ani a lucrat
la facerea corăbiei, pentru ca să se mîntuiască
cu acei puţini ai săi, şi eu cum voi putea' a, mă
pregăti într-un ceas ca să primesc pe Făcătorul
lumii? Moise, sluga Ta cea mare 'şi prietenul
Tău, a făcut chivotul legii din lemn ce nu pu-
trezeşte şi l-a îmbrăcat cu aurul cel mai curat
ca să pună într-însul tablele legii, şi eu, fiinţă
putredă, îndrăzni-voi a Te primi cu uşurinţă pe
Tine, Dătătorule de lege şi izvorule al vieţii!
Solomon, cel mai înţelept din împăraţii lui Israel,
opt ani a zidit la strălucita biserică întru cinsti-
rea numelui Tău şi opt zile' întregi a ser bat ziua
sfinţirii ei. A adus mii_de jertfe împăciuitoare,
şi în sunete de trîmbiţe şi cîntări de veselie, a
aşezat cu solemnitate chivotul legii la locul pre-
gătit şi eu cel mai mişel şi mai sărac dintre oa-
meni, cum Te voi introduce în casa mea,' eu
care abia pot petrece o jumătate de ceas în ru-
găciune continuă? Şi măcar de aş fi putut şi
atît cel puţin de cîteva ori în viaţa mea!
5. 0, Dumnezeul meu, ce n-au făcut acel băr-
baţi sfinţi ca:;'să placă ..• Ţie! Şi cît e de puţin
ceea ce fac eu! Cît e de scurtă vremea ce eu o
hotărăsc pentru pregătirea mea la cuminecătură!
Rareori pot să-mi adun gîndurile de la lucrurile
lumeşti înaintea feţei Dumnezeului şi a Mîntui-
torului meu nici un gînd necuviincios n-ar trebui
să treacă prin mintea mea, nici o făptură n-ar
trebui să ia locul Tău în inima mea: căci nu
pe înger ci pe Domnul. îngerilor voiesc să-L
ospătez.
6. Apoi cîtă deosebire este chivotul legii cu
cele cuprinse în el şi între prea- curatul Tău, trup
'cu virtuţile lui; între jertfele din lege, închipuite
numai şi între adevărata jertfă a trupului Tău,
realizarea vie a jertfelor vechi.
,7. De ce dar fiinţa Ta de faţă, care insuflă
sfială îngerilor, nu-mi revarsă în suflet mai multă
evlavie? Pentru ce nu mă pregătesc cu mai
multă grijă pentru luarea sfintelor Tale taine, de
vreme ce, sfinţii Patriarhi, Proorocii, împăraţii şi
Domnii vechimii, cu tot poporul lor, au arătat
atîta rîvnă în slăvirea şi cinstirea numelui Tău? !
8. David, acel împărat iubitor 'de Dumnezeu,
aducîndu-şi aminte de binefacerile pe care Dum-
nezeu le-a varsat peste părinţii săi,' răpit de
recunoştinţă şi evlavie, a căzut înaintea chivo-
tului. A făcut felurite instrumente, muzicale,' a
alcătuit psalmi, a orînduit să se cînte cu săr-
bătorească bucurie, a cîntat el însuşi adeseori
cu chimbalul, insuflat fiind de darul Duhului
sfînt, a învăţat norodul lui Israel ca să laude
pe Dumnezeu• din tot sufletul - şi cîntînd să
binecuvînteze şi să vestească mărirea Lui.
Dacă atunci, la vederea cortului legii, norodul
lui Israel se pătrundea de atîta evlavie şi înălţa.
lui Dumnezeu atîtea laude, de cîtă CÎIIst; şi
evlavie trebuie să se pătrundă, acum, norodul
creştin cînd se apropie de sfînta taină şi se
cuminecă cu 'prea slăvitul Tău trup, o,• Iisuse
Hristoase ! "
9. Mulţi aleargă la locuri anumite spre a cer-
ceta rnoaştele sfinţilor, se minunează auzind
faptele lor, privesc cu mirare strălucitele biserici
şi mînăstiri ridicate pe numele lor, sărută cu
evlavie oasele sfinţilor îmbrăcate în mătase şi aur,
iar Tu, Doamne Dumnezeul meu, făcătorul tutu-
ror, Domnul îngerilor, Sfîntul sfinţilor, 'fu eşti
aievea aci, pe altar.• Aceaste peregrinări pe la 10--
curile sfinte rămîn o simplă curiozitate pentru,
'cei ce n-au în sufletele lor o fărîmă de I evlavie.
Dar aici, în taina altarului" eşti întreg, de faţă,
- o, !isuse Hristoase, Dumnezeu adevărat şi om
adevărat! Ai~i culege cu îndestularerodurile
veşnicei mîntuiri oricine şi. ori de cîte ori Te
. primeşte cu evlavie şi vrednicie. Apoi, ceea ce
ne atrage către taina aceasta nu este nici în-.
demnul după noutăţi, nici uşurinţa, nici pornirea
simţurilor; ci o credinţă tare, o nădejde vie, o
dragoste nefăţarnică.
10. 0, nevăzutului făcător al lumii, o, Dum-
nezeule, cît de minunat lucrezi cu noi! Cu cîtă
bunătate şi îndurare Te porţi cu aleşii Tăi,• din-
du- Te pe Tine însuţi spre împărtăşire în sfînta
Ta taină! Aceasta cu adevărat covîrşeşte toată
înţelegerea; aceasta mai mult decît orice în-
deamnă către Tine inimile evla'vioşilor şi aprinde
dragostea lor. Căci adevăraţii credincioşi, care
s-au hotărît a petrece toată viaţa lor îndreptîn-
du-se pe ei, nu se întorc niciodată flămînzi de la
prea sfînta Ta masă, ci vin de acolo cu noi
puteri spre evlavie şi cu dragoste de fapte
bune.
11. 0, dar minunat şi ascuns al tainei Cumi-
necăturii, Tu eşti cunoscut numai de credincioşii-
lui Hristos, pentru că slujitorii păcatului nu-l pot
simţi. Prin această taină se dă darul Duhului
sfint, se recapătă în suflet puterea cea pierdută
şi se întoarce frumuseţea lui cea stricată. Uneori
darul aceasta este atît de mare şi rîvna ce o
insuflă atît de minunată, încît nu numai duhul,
ci şi trupul cel slăvit se simte întărit cu 'noi
puteri. <.. -.
12. Dureros lucru este că sîntem atît de ne-
păsători şi leneşi, şi nu ne apropiem cu o mai
vie dorinţă pentru a primi pe Iisus Hristos, do-:

Meditaţie
- Tot ce înfăţişa mai mărit, mai impunător, mai
sfînt, cultul legii celei - vechi, nu era - decît o
uşoară umbră a tainelor Dumnezeu-Omului.•
David sărbătoreşte cu pompă întoarcerea chivotului
.legii lui Ierusalim; însă acest chivot a~ legii era
deşert, el nu cuprindea pe Mîntuiţorul neamului
. omenesc, Solomon zidi un templu măreţ. El îi
făcu; în faţa poporului plin de evlavie, sfinţirea
solemnă; jertfe fără număr sînt înjunghiate, însă
acele jertfe nu sînt decît -nişte animale al căror
sînge nu poate alina dumnezeiascaDreptate. Lumea
sta în aşteptarea mîntuirii binevestită, cînd iată
că în momentul prezis, se împlinesc făgăduinţele
preuăsute şi salutete de către Patriarchi, prin
Doritul neamurilor (Aggeu, II, 8), prin stăpîni-
torul, prin Ingerul legii (Malach., III, 1). Acela
al cărui nume, e lehova (Ierem., XXIII, 1); vine
în "Templul său (Malach., III, 1), şi adevărata
jertfă de iertare înlocuieşte pentru tlotdeauna.
jertfele efemere (Acelaşi, 3). Pe sfînta masă a
[ertfelnicului, sub pocroveţile sanctuarului, e
trupul Domnului de-apururea viu, Mielul lui
Dumnezeu, care ridică păcatul lumii (Ioan, 1, 29).
Acela care' şade de-a dreapta Tatălui (Psalm
CIV, ,1; Ebrei 1, 3), e acolo de faţă şi glasul
Său ne cheamă: Luaţi, mîncaţi, .acesta este trupul
Meu, beţi, acesta este sîngele Meu, a legii celei
nouă carele se varsă spre iertarea păcatelor
(Mat. XXVI, 27, 28). Veniţi deci: Eu sînt pîinea
. vieţii, cel ce. vine la Mine nu va flămînzi nicio-
dată, şi cel ce crede întru Mine, 1'ţU va - insetoşa
niciodată (Ioan VI. 35). Cel ce mănîncă trupul
Meu şi bea sîngele Meu, are viaţa veşnică, şi
Eu îl voi învia pe . el în ziua cea de apoi (Ace-
laş, 55). Doamne, cred şi mă închin Ţie; sufletul
meu, însetat de dorinţă, vine cu grabă la Tine;
. şi apoi deodată o mare frică îl opreşte; căci,
ce sînt eu spre a îndrăzni să mă apropii de
Dumnezeul meu? Cînd mă gîndesc la mulţimea .păcatelor mele,
n-am decît o simţire, n-am decît
un cuvînt: ieşi de la mine, că, om' păcătos sînt,
Doamne (Luca, V, 8). Cu toate acestea, o, Iisuse,
Tu ai venit să chemi pe cei păcătoşi, iar nu pe
cei drepţi (Mat. IX, 13). Şi pentru aceasta, ce-
rînd milostivirea Ta, scula-mă-voi şi mă uoi
duce' (Luca, XV, 18); mă voi duce cu o cre-
dintă vie, cu o dragoste. arzătoare, la Fiul, la
Cuvintul strălucirea măririi şi chipul ipostasului
său (Ebrei, 1, 3), la Mîntuitorul dumnezeiesc care
ne curăţeşte de păcatele noastre. Acelaşi care se
întrupează cu creatura sa spre a o înălţa pînă
la Dînsul: Mă voi duce şi voi zice: Doamne,
nu sînt vrednic ca să intri sub acoperămîntul
meu J ci număr zi cu zi cuvîntul, şi se va tămă-
dui sufletul meu (Mat. VIII, 8).
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

" Te caut, Doamne, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu "

PĂCATUL BLESTEMULUI ÎN CASĂ

SĂ-MI SPUI TU, DOAMNE!

AICI -CANTARI BISERICESTI- LITURGICE

DESPRE IUBIRE, MILĂ SI MILOSTENIE