Vladimir Ghika - "Gânduri pentru zilele care vin"

Vladimir Ghika,
Print, Preot si Martir

Fii omul sufletului tau...

Nu-L iubim pe Dumnezeu asa cum se cuvine daca, iubindu-L, nu stim sa-l facem iubit.

Felul în care Dumnezeu ne spune sa-L iubim... Nu este: "Iubeste-ma", "daca nu..."

Chiar pe asprele table de piatra ale Legii era scris:"Vei iubi..." si nu "Esti obligat sa iubesti" sau "Trebuie sa iubesti...". "Vei iubi..." este mai maret, mai categoric, mai frumos, mai patern sub aceasta forma decât sub oricare alta...

Cu privire la lucrurile lui Dumnezeu, singurii care stiu ceva cu adevarat, sunt cei care iubesc.

Dumnezeu daruieste celor care daruiesc.
Dumnezeu Se daruieste celor care se daruiesc.

Daca stii sa-L pui pe Dumnezeu în tot ceea ce faci, o sa-L regasesti în tot ceea ce ti se întâmpla.

Viata este frumoasa prin ceea este.
Mai frumoasa înca prin ceea ce ascunde.
Dar mult mai mult înca prin ceea ce dobândeste.

Tot ceea ce deformeaza viata nostra interioara se poate reduce la felul, mai mult sau mai putin constient, în care denaturam în noi textul din "Tatal Nostru".

Il loc sa spunem "Tatal Nostru care esti în Ceruri", ceea ce spunem este potrivit calitatii noastre sufletesti, "Judecatorul Nostru care esti la Tribunal", "Furnizorul Nostru care esti la Tejghea", "Creditorul Nostru care prea des ne bati la usa", "Cauza noastra prima al carei efect pierdut în departari suntem", "Stapânul nostru Suprem în fata caruia nu suntem decât pulbere", "Camaradul nostru cu care tratam liber" - si asa mai departe, într-o dezolanta varietate... Nu mai spunem în adevarul lor tocmai cuvintele pe care Dumnezeu ne-a învatat sa le rostim cînd ne rugam. Tatal Nostru... si care esti în Ceruri.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Dumnezeu, cu atât simtim mai mult ca vointa noastra se face nu numai asemanatoare cu a Sa, ceea ce ar fi natural (si n-ar merita sa fie subliniat), dar, lucru surprinzator, ca voin?a Sa devine din ce în ce mai asemanatoare cu a noastra...

A fi supus numai lui Dumnezeu - nu poate exista o libertate mai absoluta decât aceasta, sioricare fiu al Bisericii o poate cunoaste...

"Itinerarul sufletului catre Dumnezeu" este, aici pe pamânt, calea urmata de Spiritul Sfânt de la Tata spre Fiu si de la Fiu spre Tata, prin mijlocirea tuturor lucrurilor.

Cele noua coruri ale îngerilor în suflete cânta, în timp ce urca scara:
A-L iubi pe Dumnezeu.
A iubi întru Dumnezeu.
A nu iubi decât întru Dumnezeu.
A iubi totul din dragoste de Dumnezeu.
A iubi totul întru Dumnezeu.
A nu iubi totul decât întru Dumnezeu.
A nu-L iubi pe Dumnezeu decât pentru Dumnezeu.
A nu iubi nimic atât de mult ca pe Dumnezeu.
A-L iubi pe Dumnezeu cu toata puterea lui Dumnezeu.

De la un Dumnezeu al filozofilor la Dumnezeul cel Viu... Dumnezeu despre care se vorbeste... Dumnezeu care vorbeste... Dumnezeu care ne vorbeste... Dumnezeu care ne vorbeste despre El... Dumnezeu care vorbeste pâna si în noi...

Poti avea dusmani. Tu însuti n-ar trebui sa fii dusmanul nimanui.

A sti cum trebuie sa-ti iubesti dusmanii, înseamna a începe sa întelegi ce este Dumnezeu.

Daca nu iubesti din profunzimea ofensei care ti-a fost adusa, înca n-ai ajuns cu adevarat sa rascumperi, prin bine, raul.

Nu reprosa nimanui ingratitudinea sa fata de tine. N-ai reusi decât sa-i faci ingratitudinea mai putin ingrata, fara sa aduci vreun remediu potrivit greselii sale. Acestea sunt obligatii care, pentru a fi bine facute, trebuie sa fie îndeplinite de altii decât de fiinta nesocotita sau ranita.

A fi tratat cu ingratitudine: unul din felurile - si nu cel mai neînsemnat - de-a semana cu Dumnezeu.

Simtita, o absenta de Dumnezeu e mare ca însusi Dumnezeu si, tocmai prin aceasta, ea ni-L readuce ca prezenta, în chip straniu si uluitor.

"Daca par a nu-ti da nimic, o fac pentru ca Eu vreau ca tu sa pari a-Mi da ceva..."

Dumnezeu si-a deschis gura ca sa spuna: "Sa se faca Lumina !" si s-a facut Lumina. - Acelasi lucru s-a petrecut uneori si în sufletul tau. - Daca alteori însa aceasta gura - totusi atât de apropiata si de datatoare de har- parea sa se fi închis facând loc întunericului cu aceeasi forta cu care a facut lumina, nu te teme. Dimpotriva, lasa bucuria sa te îmbete... Buzele se-nchid când vor sa sarute... Repeta dimpreuna cu Cântarea: "Sarutul gurii Tale Tu mi l-ai dat".
Pentru a saruta, buzele se-nchid.

Suferinta este [...] o vizita a lui Dumnezeu; un fel de sacrament nemaiauzit, prin care Fiinta eterna vine la noi, pe fondul unui neant, al unei absente, în care privatiunea, nu numai de un lucru, ci de un lucru iubit, posedat ori dorit, înseamna Dumnezeu si poate produce un har [...] Este o vizita, dar una misterioasa, o vizita a Fiintei supreme, patrunzând în noi tocmai prin acea imputinare a fiintei noastre, prin acea lezare a iubirii noastre..."
....................................
Catolicii vor să-l sanctifice pe Vladimir Ghika, "Prinţul săracilor"
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

" Te caut, Doamne, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu "

SĂ-MI SPUI TU, DOAMNE!

TAINA IERTARII PĂCATELOR

AICI -CANTARI BISERICESTI- LITURGICE

DESPRE IUBIRE, MILĂ SI MILOSTENIE